(Din greaca veche: ,,noumenon") Termen utilizat inițial de Platon pentru a desemna „idei”Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, articolul Platonism, p. 915. , adică realitatea inteligibilă (în opoziție cu lumea sensibilă), accesibilă cunoașterii raționale. În filozofia lui Immanuel Kant - „lucru în sine” (ceea ce se referă la fapte așa cum ele sunt), cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul care este cognoscibil senzorial.
Descriere Termenul noumen (sau numenAcademia Română, DEX- Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 800, termenul Numen definit.) descrie existența independentă a unui obiect sau eveniment dat față de simțurile umane și față de percepția generată prin acestea. Acest termen este folosit în contrast cu termenul ,,phenomenon" - ,,fenomen" care se referă la orice lucru înțeles și cunoscut prin simțurile fizice. Kant spune că lumea noumen-ului ar putea exista, doar că ea nu poate fi cunoscută prin senzațiile trupului la fel cum nu poate fi cunoscută nici existența ,,lucrului în sine".
Note
Categorie:Epistemologie Categorie:Kantianism Categorie:Metafizică