Abstinența sexuală este pratica de a evita unele sau toate aspectele sexualității umane din motive medicale, psihologice, legale, sociale, financiare, filozofice, morale sau religioase. Asexualitatea este distinctă de abstinența sexuală, iar celibatul este abstinența sexuală motivată în general de credințele personale sau religioase ale unui individ.The American Heritage Dictionary of the English Language (3d ed. 1992), entries for celibacy and thence abstinence Abstinența sexuală înainte de căsătorie este cerută în unele societăți de normele sociale sau, în unele țări, chiar de către legi, fiind considerată parte a castității.

Abstinența poate fi voluntară (când un individ alege să nu aibă activități sexuale din motive morale, religioase, filosofice, etc.) sau involuntară, drept rezultat al circumstanțelor sociale (când cineva nu poate găsi parteneri de sex voluntari) sau obligatorie prin lege (de exemplu în unele țări în care activitățile sexuale în afara căsătoriei sunt ilegale, în închisori, etc.).

Istoric

În lumea antică promiscuitatea era descurajată din motive de sănătate și din motive sociale. Conform lui Pitagora (secolul VI î.Hr.) contactele sexuale trebuie praticate iarna, dar nu vara, ele oricum fiind dăunătoare sănătății masculine indiferent de sezon, deoarece pierderea de spermă ar fi periculoasă, dificil de controlat și ar epuiza atât fizic cât și spiritual, neavând efecte similare asupra femeilor. Această idee a fost unită cu ideile zoroastriene de bine și de rău într-o filosofie cunoscută drept gnosticism, care a influențat atitudinile creștine și islamice asupra activităților sexuale. Dar alții afirmă că religia creștină avea idealul abstinenței dinaintea apariției gnosticismului și zoroastrianismului, deoarece rădăcinile ei se află în Vechiul Testament (care este baza Noului Testament) în care virginitatea era o cerință a legii, iar căsătoriile erau protejate (vezi Deuteronomul cap. 22).

De-a lungul istoriei, în special înaintea secolului XX, au existat persoane care au susținut că abstinența sexuală ar conferi numeroase avantaje pentru sănătate. Pentru bărbați lipsa abstinenței era considerată drept producând o reducere a vitalității. În epoca modernă argumentul a fost formulat în termeni biologici, afirmând că pierderea de spermă prin ejaculare rezultă într-o epuizare a nutrienților cum ar fi lecitină și fosfor, care sunt în mari concentrații în creierul omenesc. Conservarea spermei ar fi permis conform acestora reabsorbirea lor în circulația sanguină, ajutând în dezvoltarea sănătoasă a corpului. Conform acestor idei filosoful Friedrich Nietzsche discuta despre efectele pozitive ale abstinenței: „Reabsorbția spermei de către sânge... poate produce stimularea puterii, neliniștea tuturor forțelor menite pentru a învinge rezistențele... Sentimentul puterii s-a aflat cel mai ridicat la preoți și la pustnici” (citat de Walter Kaufman în cartea sa clasică, Nietzsche: Philosopher, Psychologist, Antichrist, p. 222). Înainte de revoluția sexuală a anilor 1960, medicii credeau în general că numeroase boli mentale și fizice erau produse în principal de pierderile de nutrienți prin eliminarea spermei, iar conservarea deliberată a acestei substanțe ar fi sporit sănătatea, vitalitatea și puterile intelectuale. Asta era de asemenea aplicat masturbării, care era considerată cauza urinării în pat și a palmelor păroase.

Unele avantaje ale abstinenței sexuale au fost susținute de Walter Siegmeister, cunoscut drept Dr. Raymond W. Bernard A.B., M.A., PhD, un mistic, scriitor esoteric și de medicină alternativă de la începutul secolului XX, care făcea parte din subcultura realității alternative. În eseul său intitulat "Science discovers the physiological value of continence" (1957) el afirma"Science discovers the physiological value of continence":

„Este clar că există o importantă relație de fiziologie internă între secrețiile glandelor sexuale și sistemul nervos central, că pierderea acestor secreții, voluntară sau involuntară, exercită un efect nefast asupra nutriției și asupra vitalității nervilor și creierului, în timp ce conservarea acestor secreții are un efect vitalizant asupra sistemului nervos central, un efect regenerator asupra glandelor endocrine și un efect de reîntinerire a întregului organism.”

Din punct de vedere istoric, s-a trecut de la libertinismul sfârșitului revoluției industriale la valorile caste ale epocii victoriene. Aceasta a fost apoi urmată de puritanism, de la epoca victoriană târzie către mijlocul anilor 1900. Această transformare importantă adesea colorează discuțiile comportamentului sexual din restul secolului XX. Primul Război Mondial a condus la o reîntoarcere la libertatea sexuală și la indulgență, dar cel mai adesea aparența de conformitate cu valorile morale anterioare ale abstinenței înainte de căsătorie a fost păstrată. După sfârșitul celui De-Al Doilea Război Mondial importanța socială a abstinenței a intrat în declin. Apariția primei pilule contraceptive și antibioticele disponibile maselor au înlăturat multe consecințe ale comportamentului sexual larg și liber, iar moralitatea socială era în schimbare. De-a lungul anilor 1970, abandonarea castității premaritale nu mai era un tabu în majoritatea societăților occidentale, situația răsturnându-se. Unele grupuri culturale au continuat să stimeze puritatea morală a abstinenților, dar abstinența a fost cuprinsă într-o largă reevaluare a valorilor morale.

Spre începutul secolului XX, marea feministă și activistă contracepționistă Margaret Sanger a argumentat că abstinența de la activitatea sexuală conduce la o mai mare capacitate de efort și putere, fiind o caracteristică a celor mai bune specii:

„Deși celulele sexuale sunt plasate într-o poziție anatomică în scopul esențial de a fi livrate rapid femeii în scopul reproducerii, sunt alte elemente ale fluidului sexual care sunt esențe ale sângelui, nervilor, creierului și mușchilor. Când ele sunt redistribuite spre clădirea și întărirea acestora, avem de a face cu bărbați sau femei cu cea mai bună capacitate de efort și cea mai mare putere magnetică. O fată își poate risipi puterile ei creative prin a incuba o relație amoroasă, nu foarte diferit de efectele masturbării și desfrâului.”

J. D. Unwin a fost un etnolog și antropolog britanic la universitățile Oxford și Cambridge. El a scris mai multe cărți, inclusiv Sex and Culture, (1934). În Sex and Culture Unwin a studiat 80 de triburi primitive și 6 civilizații cunoscute de-a lungul a 5000 de ani de istorie și a găsit o corelație pozitivă între realizările culturale ale unui popor și gradul de prohibiții sexuale pe care ei le respectau. Autorul considera că cele mai de succes grupuri culturale întotdeauna aveau relații monogame, care includeau abstinența în afara căsătoriei."Any human society is free to choose either to display great energy or to enjoy sexual freedom; the evidence is that it cannot do both for more than one generation." Unwin, J. D. (1934) Sex and Culture, p. 412. Conform lui Unwin, după ce o națiune devine prosperă devine din ce în ce mai liberală cu privire la moralitatea sexuală și drept rezultat își pierde coeziunea, elanul și scopul, scondate cu efecte negative asupra societății: „Întreaga istorie a omenirii nu conține niciun exemplu de grup care a devenit civilizat, cu excepția celor absolut monogame și nici nu există alte exemple de grupuri care și-au păstrat cultura după ce au adoptat obiceiuri mai puțin severe.”Unwin, J. D. (1927). "Monogamy as a Condition of Social Energy,” The Hibbert Journal, Vol. XXV, p. 662.

În perioada fertilă

Abstinența sexuală poate fi practicată de-a lungul perioadei în care femeia este fertilă.

Înainte de căsătorie Castitatea permaritală

În cele mai multe contexte culturale, etice și religioase, contactele sexuale din cadrul căsătoriei nu sunt considerate contrare noțiunii de castitate. Unele sisteme religioase interzic activitățile sexuale dintre o persoană și oricine altcineva decât soțul acelei persoane, la fel cum, în trecut, o făceau sistemele legale și normele sociale. În astfel de contexte abstinența sexuală era prescrisă indivizilor necăsătoriți în scop de castitate. Castitatea a fost folosită drept sinonim al abstinenței sexuale, ele fiind similare, dar având comportamente și restricții diferite.

Aspecte juridice În unele țări orice activitate sexuală în afara căsătoriei este ilegală. Astfel de legi sunt legate în general de religie și de tradițiile legale și politice ale jurisdicției respective. Legile diferă foarte mult de la țară la țară. În unele țări musulmane, cum ar fi Arabia Saudită, Pakistan, Afganistan, Iran, Kuweit, Maldive, Maroc, Mauritania, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Sudan, Yemen, orice formă de activitate sexuală în afara căsătoriei este ilegală.

Violența

În unele părți ale lumii bărbații, femeile, băieții sau fetele suspectate de a avea relații sexuale premaritale sau contacte homosexuale pot deveni victime ale răzbunării de onoare comise de către familiile lor. Omorârea cu pietre pentru activități sexuale în afara căsătoriei se aplică drept pedeapsă în unele locuri.

Educația doar-abstinență în SUA

Educația sexuală doar-abstinență este o formă de educație sexuală care predă abstinența sexuală evitând totodată multe alte tipuri de educație sanitară sexuală și reproductivă, în particular contracepția și sexul în siguranță. Programele educative care se concentrează exclusiv pe abstinență nu au reușit să amâne activitățile sexuale.The Guttmacher Report on Public Policy December 2003, Volume 6, Number 5 By Cynthia Dailard Astfel de programe promovează abstinența sexuală până la căsătorie și condamnă adesea folosirea măsurilor de contracepție. Spre deosebire, educația sexuală cuprinzătoare include atât măsurile de contracepție cât și abstinența.

Organizații cum ar fi SIECUS au denumit propgramele doar-abstinență drept „bazate pe frică” și „concepute pentru a controla comportamentul sexual al tinerilor prin a le induce frică, rușine și vinovăție.”6-SHA2_Interior Judith Levine a argumentat că ar putea exista o tendință naturală a educatorilor doar-abstinență de a-și intensifica mereu mesajele: „Precum reclamele, care trebuie să-și amplifice seducția în contextul proliferării altor reclame, educația doar-abstinență a trebuit să descrie sexul din ce în ce mai înfricoșător și în același timp castitatea drept din ce în ce mai plăcută.”:en:Harmful to Minors

În ciuda acestor critici, guvernul federal a făcut doar-abstinența standardul de facto al educației sexuale din SUA, astfel încât oponenții adoptă frecvent poziția că educația doar-abstinență este acceptabilă doar în combinație cu alte metode, cum ar fi instrucțiuni de folosire a prezervativelor și punerea lor la dispoziție. Cele mai multe țări ale Europei Occidentale folosesc măsuri mai cuprinzătoare, iar în mare contrast cu disputa aprinsă din SUA, abstinența nu prea este discutată drept măsură educativă.

Un program doar-abstinență promovat de guvernul federal al SUA a fost oferit tinerilor în 1981 în scopul de a descuraja sexul premaritale și sarcinile nedorite. Totuși, studii recente conduse de Mathematica Policy Research, au arătat inefectivitatea acestui programhttps://web.archive.org/web/20140703152443/http://www.mathematica-mpr.com/Family_Support/abstinence.asp program. Responsible Education About Life Act, a fost introdus de senatorul Frank Lautenberg (democrat-NJ) și reprezentanții Barbara Lee (democrată-CA) și Christopher Shays (republican-CT) pentru a susține educația sexuală potrivită vârstei. Acest program s-a concentrat asupra a le oferi adolescenților informație științifică referitoare la sănătatea sexuală, astfel încât ei să facă o decizie înțeleaptă cu privire la viața lor sexuală.Congress changed its mind on abstinence