În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau o altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriereBărbuță 2000, pp. 248–249.. Determinatul atributului poate fi orice parte de propoziție, în afara predicatului verbalAvram 1997, p. 348..
Atributul este de rang inferior față de celelalte părți de propoziție subordonate prin faptul că poate fi eliminat de pe lângă determinatul său fără ca propoziția să devină incompletă semantic. Exemplu în limba maghiară: Sült kenyeret vettem „Am cumpărat pâine coaptă” → Kenyeret vettem „Am cumpărat pâine”Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 412.. Există totuși cazuri când atributul nu poate lipsi. Exemplu din limba muntenegreană: Radimo u nemogućim okolnostima „Muncim în condiții imposibile”. *Radimo u okolnostima „Muncim în împrejurări” nu este un enunț completČirgić 2010, p. 281..
Tipurile de atribut după înțeles
Delimitarea și clasificarea tipurilor de atribut nu sunt unitare în gramaticile diverselor limbi, și nici în cele ale aceleiași limbi. Este comună în ele constatarea că prin atribut se exprimă: o calificare, o calitate (răspunde la întrebarea ce (fel de)?): pisică neagrăBărbuță 2000, p. 249., une ville géante „un oraș uriaș”Grevisse și Goosse 2007, p. 403., glass bottles „butelii, flacoane din sticlă”Eastwood 1994, p. 177., prašnjavi put „drum prăfuit”Klajn 2005, p. 232., ügyes csapat „echipă isteață”Balogh 1999.; o identificare (întrebarea care?): făina aceasta, les gens d’alors „oamenii de atunci”Grevisse și Goosse 2007, p. 430., this idea „ideea aceasta”, četvrto poglavlje „capitolul patru”, ebben a pillanatban „în momentul acesta”; o cantitate (întrebarea cât, -tă, -ți, -te?): tustrei copiiiBărbuță 2000, p. 250., les quatre points cardinaux „cele patru puncte cardinale”Grevisse și Goosse 2007, p. 763., enough exits „destule ieșiri”, s mnogim strancima „cu mulți străini”Čirgić 2010, p. 280., három könyv „trei cărți”.
Atributul de identificare are și un subtip ce exprimă un posesor sau un animat ori inanimat identificabil cu un posesor (întrebările al/a/ai/ale cui? sau care?): cartea elevului, les sources de Racine „sursele lui Racine”Grevisse și Goosse 2007, p. 429., my bag „geanta mea”, komšijina kuća „casa vecinului”, a lány babája „păpușa fetei”.
Tipurile de atribut după partea de vorbire care îl exprimă
Atributul adjectival
Atributul se exprimă cel mai adesea printr-un adjectiv. Acesta poate fi în primul rând unul propriu-zis: fată frumoasă, une table ovale „o masă ovală”, small bottles „sticle mici”, gradski saobraćaj „trafic urban”, ügyes gyerek „copil isteț”.
Unele gramatici consideră atribut adjectival și pe cel exprimat prin cuvinte din alte părți de vorbire folosite cu valoare adjectivalăDe exemplu Avram 1997 (p. 350) sau Bărbuță et al. 2000 (p.250): atribut adjectival-participial: timp pierdutBărbuță 2000, p. 250., le moment attendu „momentul așteptat”, stolen bottles of whisky „sticle de whisky furate”Eastwood 1994, p. 178., prošla sezona „sezonul trecut”, összetörött pohár „pahar spart”; atribut adjectival-numeral: zece oameni, le vingtième siècle „secolul al XX-lea”Grevisse și Goosse 2007, p. 410., two hundred and fifty passengers „250 de pasageri”, četvrto poglavlje „capitolul IV”, három kislány „trei fetițe”; atribut adjectival-pronominal: omul acesta, un autre livre „(o) altă carte”Grevisse și Goosse 2007, p. 823., every photo „fiecare fotografie”, tvoje naočare „ochelarii tăi”, valamelyik könyv „careva carte”.
În gramatici ale limbii române se mai ia în seamă și atributul adjectival-gerunzial, în cazul căruia forma de gerunziu este acordată: mână tremurândă.
Atributul substantival
Unul dintre tipurile de atribut substantival este cel de identificare, exprimând posesorul determinatului. În funcție de limbă, acest atribut se exprimă prin mai multe procedee.
În română, posesorul se poate exprima prin substantiv în cazul genitiv, cu sau fără articol posesiv: cartea elevului, o carte a elevului. În limbile din diasistemul slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, pe scurt BCMS) există o construcție asemănătoare, în paralel cu cea cu adjectiv numit posesiv, derivat din substantivul ce exprimă posesorul: komšijina kuća „casa vecinului” ~ Kupio je kuću našega komšije „A cumpărat casa vecinului nostru”Čirgić 2010, p. 282.. Engleza, limbă numai cu vestigii ale declinării, mai păstrează exprimarea posesorului, în general persoană, cu substantiv la cazul genitiv (the boy's book „cartea băiatului”), dar care este în concurență cu exprimarea sa prin substantiv cu prepoziția of: the car of the general „mașina generalului”Crystal 2008, p. 210.. În limbi cu declinare și mai redusă, cum este, de pildă, franceza, construcția analogă cu aceasta din urmă este generală: les romans de Zola „romanele lui Émile Zola”Grevisse și Goosse 2007, p. 435..
În maghiară, atributul substantival ce exprimă posesorul poate fi prezent în două construcții sinonime sintactice, ambele standard: determinant abstract + atributul la nominativ + obiectul posedat prevăzut cu un sufix personal posesiv ce exprimă persoana posesorului, în acest caz a III-a: a fiú könyve „cartea băiatului” (literal „băiatul carte-sa”); determinant abstract + atributul la dativ + determinant abstract + obiectul posedat prevăzut cu sufix posesiv: a fiúnak a könyve (lit. „băiatului cartea-sa”).
În română mai există și posesorul exprimat cu substantiv la cazul dativ, obiectul posedat fiind nearticulat, ex. martor suferințelor mele, dar această construcție este arhaică.
Atributul substantival în genitiv nu exprimă totdeauna posesorul, anume atunci când determinatul este un substantiv derivat de la un verb, iar atributul exprimă obiectul acțiunii numite de determinat. Acest genitiv este numit obiectiv, ex. traversarea străzii, berba grožđa „culesul strugurilor”Barić 1997, p. 562..
Alte feluri de atribute substantivale decât cel care exprimă posesorul sunt și în română exprimate prin prepoziție + substantiv. Majoritatea prepozițiilor cer cazul acuzativ (luptă pentru existență, cană cu apă, zi de iarnă). Substantive provenind de la verbe pot avea atribut format din prepoziție + substantiv la genitiv (mers împotriva vântului) sau prepoziție + substantiv la dativ: venirea la serviciu potrivit graficului, livrarea producției conform planuluiÎn această situație, cuvintele contrar, potrivit și conform sunt considerate prepoziții de către Bărbuță 2000 (p. 250)..
Și în celelalte limbi menționate aici sunt atribute substantivale cu cuvânt gramatical sau fără, altele decât cele exprimând posesorul. În franceză, acestea sunt cu prepoziție: un chien de berger „un câine ciobănesc”Greviss și Goosse 2007, p. 431.. De asemenea în BCMS: sirup protiv kašlja „sirop împotriva tusei”Čirgić 2010, p. 283.. În engleză există și cu prepoziție [the day at the sea „ziua (petrecută) la mare”]Bussmann 1998, p. 103., și fără prepoziție, antepuse determinatului: soup dishes „farfurii pentru supă”. O construcție analogă, fără postpoziție, există și în maghiară: férfi vendég „client bărbat”.
În maghiară, construcției cu atribut substantival cu prepoziție din alte limbi îi corespund mai frecvent alte construcții: adjectiv derivat din substantiv + determinat: a hivatali főnök „șeful de la instituție”; substantiv + adjectiv derivat din postpoziție + determinat: a ház melletti diófa „nucul de lângă casă”; cuvânt compus: tornászcsapat „echipă de gimnastică”, ivóvíz „apă de băut”, mozgásérzékelő „senzor de deplasare”Cs. Nagy 2007, p. 295..
Atributul pronominal
Pronumele fiind un substitut al substantivului, atributul pronominal are aproximativ aceleași specii ca cel substantivalSecțiune după Bărbuță 2000, p. 250, în afara informațiilor din surse indicate separat.:
Acest tip de atribut exprimă prin pronume propriu-zise mai ales posesorul. În română, poate fi: un pronume personal: la genitiv fără articol posesiv, determinatul fiind articulat hotărât (cartea lui, prietenii ei), construcție sinonimă cu substantiv + adjectiv posesiv: cartea sa, prietenii săi; la genitiv cu articol posesiv, determinatul fiind articulat nehotărât (o carte a lui, niște prieteni ai ei), construcție sinonimă cu substantiv + pronume posesiv: o carte a sa, niște prieteni ai săi; la dativ fără prepoziție (forme neaccentuate ale pronumelui): Ei ne cunosc obiceiurile; un pronume reflexiv: la dativ fără prepoziție (forma neaccentuată a pronumelui): El și-a schimbat propria părere; un pronume demonstrativ sau nehotărât: la genitiv fără prepoziție: cartea acestuiaAvram 1997, p. 350., datoriile fiecăruiaConstantinescu-Dobridor 1998, articolul atribut.; la genitiv fără prepoziție, cu articol posesiv: sensul a ceva confuz;
Atributul pronominal poate fi și de calificare sau de identificare. Exemple în română: la genitiv cu locuțiune prepozițională: din dreptul acestuia; la genitiv cu locuțiune prepozițională: muncă în folosul altuia; la dativ fără prepoziție: livrare de mărfuri altora; la acuzativ cu prepoziție: o fată ca tine, mulțumirea de sine.
Atribute pronominale în alte limbi: : un ami à moi (pronume personal cu prepoziția à) „un prieten de-al meu” Grevisse și Goosse 2007, p. 851.; un homme comme moi (pronume personal cu prepoziție) „un om ca mine”Grevisse și Goosse 2007, p. 1157.; le sentiment de celui-ci (pronume demonstrativ cu prepoziție) „sentimentul acestuia”Grevisse și Goosse 2007, p. 1449.; : someone's coat (pronume nehotărât la genitiv) „paltonul cuiva”Eastwood 1994, p. 184.; : Djevojčica si prekrije lice rukama (pronume reflexiv în dativ posesiv) „Fetița își acoperă fața cu mâinile”Barić 1997, p. 563.; : a te dolgod (pronume personal la nominativ + determinatul cu sufix personal posesiv de persoana pronumelui) „treaba ta”; kinek a feladata lesz? (pronume interogativ la dativ + articol hotărât + substantiv cu sufix posesiv de persoana a III-a) „a cui sarcină e asta?”.
Atributul verbal
În română, acest tip de atribut se exprimă prin verb la gerunziu neacordat (oameni suferind de foame), la infinitiv cu prepoziție (bucuria de a trăi) sau la supin: casă de locuitBărbuță 2000, p. 251..
În alte limbi: : la joie de vivre (infinitiv cu prepoziție) „bucuria de a trăi”; : the right to vote (infinitiv cu prepoziție) „dreptul de vot” (lit. „… de a vota”); cooking oil (gerunziu antepus determinatului) „ulei de gătit”; : itt az ideje befejezni (infinitiv postpus determinatului cu sufix posesiv de persoana a III-a) „este timpul să se termine”; lehulló levél (participiu prezent) „frunză care cade”; megtanulandó vers (participiu viitor) „poezie de învățat”.
Atributul adverbial
Atributul adverbial este de multe ori al unui substantiv nume de acțiune. Exemple în câteva limbi: : mersul alene (adverb fără prepoziție); mersul pe jos (locuțiune adverbială); ziarul de ieri (adverb cu prepoziție); : les gens d’alors (adverb cu prepoziție) „oamenii de atunci”; : the people inside (adverb fără prepoziție) „oamenii dinăuntru”; : kretanje nizbrdo (adverb fără prepoziție) „deplasare în jos”Klajn 2005, p. 233..
În maghiară, atributului adverbial îi corespunde un atribut adjectival derivat din adverb, ex. mai „de azi”, tegnapi „de ieri”, kinti „de afară”Bokor 2007, p. 240..
Chestiunea atributului numeral