Leopold al II-lea (în , botezat Peter Leopold Joseph; ), aparținând Casei Habsburg-Lorena, a fost Mare Duce al Toscanei între 1765 și 1790 și împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1790 și 1792 (în aceeași perioadă a fost rege al Boemiei, Ungariei și principe al Transilvaniei). Leopold a fost unul dintre așa-zișii "monarhi luminați".
Biografie thumb|left|Leopold (stânga) cu fratele său împăratul Iosif al II-lea Leopold a fost al treilea fiu al împărătesei Maria Terezia și al împăratului Francisc Ștefan. Inițial a fost menit carierei ecleziastice, dar studiile teologice urmate conform dorinței părinților au avut un efect contrar, el nefiind de-a lungul vieții o persoană deosebit de religioasă.
În 1753 s-a logodit cu Maria Beatrice d'Este moștenitoarea Ducatului de Modena. Logodna nu s-a finalizat prin căsătorie și Maria Beatrice a devenit soția fratelui mai mic a lui Leopold, arhiducele Ferdinand.
După decesul fratelui său mai mare, Carol Iosif, în 1761, Leopold urma să succeadă tatălui său în Marele Ducat de Toscana, care era apanajul celui de-al doilea fiu. Această înțelegere a stat la baza căsătoriei sale încheiate pe 5 august 1764 cu infanta Maria Luiza de Bourbon, fiica regelui Carol al III-lea al Spaniei și a reginei Maria Amalia de Saxonia.
După decesul tatălui său la 18 august 1765, Leopold l-a succedat la conducerea Marelui Ducat. Leopold era cunoscut în Florența pentru aventurile sale extraconjugale. Una drintre metresele sale a fost contesa Cowper, soția contelui Cowper, care în compensație a primit onoruri de la fratele lui Leopold, Iosif al II-lea.
Mare Duce de Toscana Timp de 25 de ani a fost mare duce al Toscanei și a locuit la Florența, în timp ce fratele său, Iosif al II-lea era împărat romano-german, la Viena. În perioada cât și-a exercitat atribuțiile de suveran al Toscanei, aceasta a cunoscut o mare înflorire economică și socială, datorată reformelor judicioase pe care le-a impus. A înlăturat restricțiile impuse locuitorilor ducatului de către predecesorii săi din familia Medici. Cea mai importantă reformă, cu adevărat remarcabilă pentru acel timp, a fost abolirea pedepsei cu moartea în 1786.
Împărat romano-german În anul 1790 pleacă la Viena, pentru a ocupa tronul fratelui său, decedat fără moștenitori. Scurta sa domnie ca împărat romano-german (al Sfântului Imperiu Roman) a fost frământată de rivalitățile dintre marile puteri ale Europei și de agitațiile politice din provinciile vastului său imperiu. A trăit epoca de tulburărilor revoluționare din Franța, unde printre mulți alții și-a pierdut viața sora sa, regina Maria-Antoaneta, soția regelui Ludovic al XVI-lea. Referitor la Revoluția franceză, a făcut un apel către capetele încoronate din Europa de a lua măsuri împotriva evenimentelor (revoluționare) care "compromit onoarea tuturor suveranilor și securitatea tuturor guvernelor".
A fost căsătorit cu Maria-Luisa a Spaniei. A avut 16 copii, dintre care cei mai cunoscuți sunt: Francisc, viitor împărat romano-german, ulterior primul împărat ereditar al Austriei Carol, arhiduce al Austriei, duce de Teschen, care a îmbrățișat cariera militară
A murit subit, după doar doi ani de domnie ca împărat, fiind înmormântat în Cripta Imperială din Viena, în mormântul 113. Note
Arbore genealogic
</div>
Categorie:Nașteri în 1747 Categorie:Decese în 1792 Categorie:Casa de Habsburg Categorie:Împărați romano-germani Categorie:Regi ai Ungariei Categorie:Mari Duci de Toscana Categorie:Duci de Milano Categorie:Duci de Brabant Categorie:Duci de Luxemburg Categorie:Conți de Flandra Categorie:Conducători ai Transilvaniei Categorie:Înaintașii regelui Mihai I Categorie:Oameni din Viena Categorie:Cavaleri ai Lânii de Aur Categorie:Personalități ale Revoluției Franceze Categorie:Regi ai Romanilor