Renaud Camus

Jean Renaud Gabriel Camus () este un scriitor și naționalist francezTaguieff, Pierre-André (18 March 2015). La revanche du nationalisme: Néopopulistes et xénophobes à l'assaut de l'Europe (in French). Presses Universitaires de France. p. 71. ISBN 9782130729501. Korte, Barbara; Wendt, Simon; Falkenhayner, Nicole (27 March 2019). Heroism as a Global Phenomenon in Contemporary Culture. Routledge. ISBN 9780429557842. cunoscut pentru teoria marii înlocuiri, o teoria conspirativă conform căreia elitele globale complotează împotriva popoarelor albe din Europa și doresc înlocuirea acestora cu popoare noneuropene.

Convingerile lui Camus cu privire la „marea înlocuire” au fost traduse pe site-urile de extremă-dreapta și adoptate de către diverse grupuri pentru a-și consolida teoria genocidului alb.Shafak, Elif (1 April 2019). "To understand the far right, look to their bookshelves". The Guardian.

Viața și cariera

Familie și educație (1946-1977) Renaud Camus s-a născut pe 10 august 1946 în Chamalières, Auvergne, într-un mediu rural conservator din centrul Franței."Renaud Camus". Editions P.O.L. Onishi, Norimitsu (September 20, 2019) "The Man Behind a Toxic Slogan Promoting White Supremacy" The New York Times Născut într-o familie burgheză,Sexton, David (3 November 2016). "Non! ". The Spectator. fiul lui Léon Camus, un antrepenor, și al Catherinei Gourdiat, o avocată.Qui est qui en France (in French). J. Lafitte. 2010. p. 443. ISBN 9782857840503. Parinții săi l-au dezmoștenit în momentul în care au aflat că este homosexual. La vârsta de 21 de ani, participă la marșurile pro-LGBT din cadrul protestelor din mai 1968 din Paris.Mahrane, Saïd (14 October 2013). "Ce Camus qui n'aime pas l'étranger". Le Point (in French).

Camus și-a luat bacalaureatul în filosofie în Clermont-Ferrand, Auvergne, în 1963. A studiat dreptul la colegiul St. Claire's Oxford (1965-1966), a obținut o licență în literatură la Universitatea Sorbona din Paris și a urmat un master în filosofie la Institut d'études politiques de Paris în 1970."Jean-Renaud Camus". Sciences Po Alumni. A predat literatură franceză la Colegiul Hendrix în Conway, Arkansas între 1971-72 și apoi a fost redactor în științe politice pentru editurile Grolier între 1972-1976. De asemenea, a fost consilier în literatură la editura franceză Éditions Denoël din 1970 până în 1976.

„Scriitor gay” influent (1978-1995) După ce s-a stabilit în Paris în 1978, Camus a început să frecventeze cercurile unor artiști și scriitori precum Roland Barthes, Andy Warhol sau Gilbert & George. Cunoscut exclusiv ca poet și romancier până la finalul anilor '90, Camus a câștigat Premiul Fénéon în 1977 pentru romanul său ÉchangeBaetens, Jan (2000). Etudes camusiennes (in French). Rodopi. p. 61. ISBN 9789042007789. și Premiul Amic în 1996, decernat de Academia Franceză pentru elegiile și romanele precedente."Renaud Camus". Fayard (in French). 4 June 2013. McAuley, James (17 June 2019). "How Gay Icon Renaud Camus Became the Ideologue of White Supremacy ". ISSN 0027-8378. Datorită acestei perioade din viața sa, revista americană The Nation l-a numit în 2019 o „personalitate gay” care „a devenit un ideolog al supremației albe”. Totuși, Camus a respins apelativul „scriitor gay” în 1982, în ciuda faptului că este homosexual.Vercier, Bruno; Porter, Charles A.; Sarkonak, Ralph (1996). "An Interview With Renaud Camus". Yale French Studies (90): 7–21. doi:10.2307/2930355. ISSN 0044-0078. JSTOR 2930355.

Descris de către mass-media engleză drept un „aspru scriitor gay”, Camus a publicat în 1979 Tricks, o „cronică” formată din diverse descrieri ale unor întâlniri pe care le-a avut autorul cu alți homosexuali în Franța și în alte zone; prefața lucrării este redactată de filosoful Roland Barthes. Aceasta rămâne cea mai tradusă lucrare a sa. Tricks și Buena Vista Park, publicată în 1980, au fost considerate influente în comunitatea LGBT la momentul publicării lor.Lestrade, Didier (4 April 2016). "Je suis trop longtemps resté fidèle à Renaud Camus, ce traître homosexuel". Slate Le Bailly, David (29 June 2019). "Renaud Camus, des backrooms gays au "grand remplacement"". L'Obs De asemenea, Camus a lucrat în calitate de jurnalist pentru revista franceză gay Gai Pied.

Camus a fost embru al Partidului Socialist în perioada anilor '70 și '80, și a votat pentru François Mitterrand în 1981, câștigător al alegerilor prezidențiale din Franța.Mahrane, Saïd (14 October 2013). "Ce Camus qui n'aime pas l'étranger". Le Point (in French). Trezeci și unu de ani mai târziu, în timp campaniei prezidențiale din 2012, acesta a respins partidul declarând următoarele: „Partidul Socialist a publicat un program politic intitulat Pour changer de civilisation. Noi suntem printre cei care refuzăm schimbarea civilizației”.Camus, Renaud (19 April 2012). "Nous refusons de changer de civilisation". Le Monde

În 1992, la vârsta de 46 de ani, folosind banii câștigați din vânzarea apartamentului său din Paris, Camus a cumpărat și restaurat un castel de secol XIV din Plieux, un sat din Occitania. Câțiva ani mai târziu, a avut epifania care a condus la conceptul de „mare înlocuire”. Deoarece a primit fonduri guvernamentale pentru restaurarea castelului - inclusiv pentru reconstruirea unui turn de 10 etaje îndepărtat în secolul XVII - Camus este nevoit să-l deschidă publicului în fiecare an.

„Marea Înlocuire”

Dezvoltare (1996-2011) Camus a declarat că a început să-și formuleze teoria în 1996 în timp ce edita un ghid despre departamentul Hérault. Acesta precizează că „dintr-o dată am conștientizat că în sate foarte vechi[...] populația s-a schimbat integral[...] atunci am început să scriu așa ceva”.

Camus a votat pentru candidatul ecologist Noël Mamère în campania prezidențială din 2002. În același an, și-a înființat propriul partid politic racialist, Parti de l’In-nocence,De Boissieu, Laurent. "Parti de l'In-nocence (PI)". France-Politique. partid lansat public aiba în campania prezidențială din 2012.

Acesta a declarat că un element-cheie în înțelegerea conceptului de „mare înlocuire” poate fi găsit în lucrarea despre estetică publicată în 2002 sub titlul Du Sens. Inspirat de către un dialog diintre Platon și Cratylos, acesta a scris că termenii „Franța” și „francez” echivalează o realitate naturală și fizică, nu una legală. Construcția este similară cu distincția realizată de Charles Maurras între „țară legală” și „țară reală”.Chaouat, Bruno (27 August 2019). "The gay French poet behind the alt-right's favorite catch phrase". Tablet Magazine.

Începând cu publicarea lucrărilor L'Abécédaire de l'in-nocence (2010) și Le Grand Remplacement (2011), Camus a atras atenția asupra pericolului „marii înlocuiri”. Teoria conspirativăTaguieff, Pierre-André (18 March 2015). La revanche du nationalisme: Néopopulistes et xénophobes à l'assaut de l'Europe (in French). Presses Universitaires de France. p. 71. ISBN 9782130729501.Korte, Barbara; Wendt, Simon; Falkenhayner, Nicole (27 Martie 2019). Heroism as a Global Phenomenon in Contemporary Culture. Routledge. ISBN 9780429557842. susține că „elitele înlocuitoare” complotează împotriva francezilor albi și europenilor; aceștia își doresc înlocuirea lor cu popoare noneuropene - cu precădere populații musulmane din Africa și Orientul Mijlociu - prin imigrație în masă, creștere demografică și decimare prin scăderea natalității europenilor. Procesul are denumirea de „genocid prin substituție”.Taguieff, Pierre-André (18 March 2015). La revanche du nationalisme: Néopopulistes et xénophobes à l'assaut de l'Europe (in French). Presses Universitaires de France. p. 71. ISBN 9782130729501.Verstraet, Antoine (2017). "C'est ça que tu veux ? !". Savoirs et Clinique (in French). 23 (2): 55. doi:10.3917/sc.023.0055. ISSN 1634-3298. Pentru a-și răspândi teoria, Camus a participat la două conferințe organizate de Blocul Identitar în decembrie 2010 și martie 2011.

În momentul de față, nu există o traducere în limba engleză a lucrării Le Grand Remplacement.

Activism politic (2012-prezent) În 2002, Camus a înființat l'In-nocence, partid politic care militează pentru reimigrare, i.e. trimiterea tuturor imigranților și a famililor acestora înapoi în țara de origine și o întrerupere integrală a imigrației în Franța.

Acesta a candidat la alegerile prezidențiale din Franța în 2012, cu un program politic care cuprindea de la „propuneri serioase, precum repatrierea criminalilor străini” la teme neobișnuite pentru politica franceză ca „dreptul la tăcere, abolirea fermelor de aerogeneratoare, interzicerea panourilor publicitare în zona drumurilor publice, transformarea în sanctuare a locurilor virgine, încetarea producției de mașini care pot depăși limita de viteză și recunoașterea Israelului, Palestinei și Lebanonului Mare ca pământ creștin în Orientul Mijlociu”. Nu a reușit să obțină suficientă susținere pentru a putea candida și s-a descris într-un final să o susțină pe Marine Le Pen."L'écrivain Renaud Camus appelle à voter Le Pen". Le Figaro.

În 2017, eseistul francez Alain Finkielkraut a creat o dispută după ce l-a invitat pe Camus la o dezbatere pe ideea de „mare înlocuire” în cadrul talk show-ului Répliques la radioul public Cultura Franceză."New Zealand attacks offer the latest evidence of a web of supremacist extremism". Washington Post. Finkielkraut și-a justificat alegerea, susținând că Camus nu este atât de cunoscut, dar susține o opinie pe care o auzim peste tot.Diallo, Rokhaya. "French Islamophobia goes global". Washington Post.

Pe 9 noiembrie 2018, Camus a înființat alături de Karim Ouchikh Consiliul Național de Rezistență Europeană.Camus, Renaud (13 November 2017). "Macron est l'incarnation parfaite du remplacisme global". Boulevard Voltaire Mișcarea paneuropeană - printre care găsim membri precum Jean-Yves Le Gallou, Bernard Lugan, Václav Klaus, Filip Dewinter sau Janice Atkinson"À propos". Conseil National de la Résistance Européenne - se opune „marii înlocuiri”, imigrației în Europa și încearcă să înfrângă „totalitarismul înlocuirii”."Charte constitutive". Conseil National de la Résistance EuropéenneLambrecq, Maxence (7 May 2019). "Du jamais vu : deux listes anti-islam pour les élections européennes en France"

În decembrie 2017, a declarat: „Campania prezidențială care a avut loc [în 2017] a reprezentat ultima șansă pentru o soluție politică. Nu cred într-o soluție politică [...] deoarece în 2022, de această dată, ocupanții, invadatorii [i.e., imigranții], vor fi cei care vor vota, cei care vor fi stăpânii algerilor, deci în orice caz soluția nu mai este politică”.

După ce în timpul protestelor supremațiste din cadrul manifestației Unite the Right din 2017 din Charlottesville, Virginia s-au auzit slogane precum „You will not replace us” (în română Nu ne veți înlocui) și „Jews will not replace us” (în română Evreii nu ne vor înlocui),Weitzmann, Marc (1 April 2019). "The Global Language of Hatred Is French". Foreign Affairs. Camus a declarat că nu susține naziștii sau violența, însă înțelege de ce americanii de origine europeană reacționează astfel în fața înlocuirii și este de acord cu acest sentiment.Wildman, Sarah (15 August 2017). ""You will not replace us": a French philosopher explains the Charlottesville chant". Vox. În noiembrie, 2018, acesta a publicat o carte redactată în limba engleză sub titlul You Will Not Replace Us.Chaouat, Bruno (18 March 2019). "La littérature, c'est le grand remplacement du monde". Le Point