este un film jidaigeki japonez din 1980, regizat de Akira Kurosawa. Cuvântul kagemusha înseamnă în limba japoneză o sosie a unui conducător politic sau militar.
Filmul, a cărui acțiune are loc la intersecția perioadelor Sengoku și Azuchi-Momoyama ale istoriei Japoniei, prezintă povestea unui hoț dintr-o clasă socială inferioară, care este ales să joace rolul unui daimyō muribund cu scopul de a împiedica atacarea clanului vulnerabil de către lorzii rivali. Jasper Sharp, Historical dictionary of Japanese cinema, Scarecrow Press, Lanham, Md., 2011, p. 146. Daimyō-ul imitat de kagemusha este Takeda Shingen (1521-1573), iar filmul se încheie cu Bătălia de la Nagashino (1575). Rolul principal este interpretat de actorul Tatsuya Nakadai. Filmul prezintă în același timp portretul unui mare războinic (Takeda Shingen), povestea tragicomică a sosiei (kagemusha) și drama distrugerii clanului Takeda, fiind axat pe diferența dintre realitate și aparență.
Kagemusha a câștigat trofeul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1980, împărțind acest premiu cu filmul american Tot acest jazz al lui Bob Fosse. A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin și a obținut, de asemenea, și alte distincții. Prin intermediul acestui film, Akira Kurosawa a dovedit că este unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii, restabilindu-și reputația afectată de eșecurile din ultimii ani.
Rezumat
thumb|185 px|left|Takeda Shingen, reprezentat în 1885 de Tsukioka Yoshitoshi. La sfârșitul perioadei Sengoku a istoriei Japoniei, Takeda Shingen, daimyō al clanului Takeda, se întâlnește cu fratele său, Nobukado, și cu un hoț cu numele nedezvăluit, pe care Nobukado îl întâlnise din întâmplare și îl salvase de la crucificare datorită asemănării sale neobișnuite cu Shingen. Cei doi frați sunt de acord că hoțul s-ar putea dovedi util ca sosie (kagemusha), cu toate că lordul este nemulțumit inițial că un hoț condamnat la moarte ar urma să fie dublura sa. Robert Niemi, 100 Great War Movies: The Real History Behind the Films, ABC-CLIO, Santa Barbara, California, 2018, p. 185. Auzind aceasta, hoțul râde grosolan și spune că el a furat doar câteva monede, în timp ce lordul a măcelărit sute de oameni și a jefuit numeroase teritorii, fapta sa părând nesemnificativă în comparație cu crimele stăpânului său. Lordul recunoaște că a săvârșit numeroase crime, dar susține că măcelurile vor continua până când se va încheia războiul civil și va avea loc unificarea țării.
Armata lui Shingen asediază ulterior castelul Noda al lui Tokugawa Ieyasu, în drumul ei spre Kyoto, iar într-o seară, când Shingen se afla în vizită pe câmpul de luptă, este împușcat de un pușcaș care urmărise mișcările anterioare din tabăra lui Shingen. Rănit mortal, Takeda Shingen ordonă retragerea și poruncește generalilor săi să păstreze secretul morții sale timp de trei ani pentru a evita atacarea clanului de către inamici, avertizând că, în cazul declanșării unui atac, întregul clan va fi distrus. Shingen moare în curând în prezența unui număr mic de apropiați. Între timp, rivalii lui Shingen (Oda Nobunaga, Tokugawa Ieyasu și Uesugi Kenshin) analizează consecințele retragerii armatei lui Shingen, neștiind de moartea lui.
Nobukado îl prezintă pe hoț generalilor lui Shingen, propunând ascunderea morții stăpânului și înlocuirea acestuia cu kagemusha. La început, nici măcar hoțul nu știe că Shingen a murit, până când încearcă să spargă un vas imens, crezând că acesta conține o comoară și găsind acolo în schimb cadavrul conservat al lui Shingen. Generalii decid că nu pot avea încredere în hoț și îl eliberează. Mai târziu, conducătorii clanului Takeda aruncă în secret vasul cu cadavrul lui Shingen în lacul Suwa, dar hoțul, care observă prezența la această acțiune a câtorva spioni ai rivalilor Tokugawa și Oda, care urmează să le comunice stăpânilor că Shingen a murit, merge să-și ofere serviciile, vrând să răsplătească gestul mărinimos al celui care-l salvase de la moarte. Clanul Takeda anunță atunci că a aruncat în apă un vas cu sake ca ofrandă pentru zeul lacului. Armata clanului Takeda se îndreaptă apoi spre reședința stăpânului ei, urmată îndeaproape de spionii rivalilor, care ajung să fie convinși că kagemusha ar fi Shingen.
Ajuns la reședința clanului Takeda, kagemusha reușește să-i păcălească pe rudele și pe servitorii lui Shingen prin informarea cu privire la obiceiurile stăpânului și imitarea gesturilor sale. El ajunge să-l convingă chiar pe Takemaru, nepotul stăpânului (fiul lui Takeda Katsuyori), care era foarte apropiat de Shingen. Neștiind dacă Shingen este viu sau mort, Tokugawa efectuează o serie de atacuri împotriva castelelor de frontieră ale clanului Takeda. Este convocat un consiliu de război al clanului, iar Nobukado îl instruiește pe kagemusha să nu vorbească până când generalii urmau să ajungă la un consens, apoi urma să-și declare acordul pentru planul hotărât. Cu toate acestea, Katsuyori, ofensat că trebuie să aștepte trei ani pentru a prelua conducerea clanului, îl provoacă pe kagemusha să dea un răspuns direct cu privire la modul de acțiune al armatei. După o lungă pauză, kagemusha răspunde convingător: „Nu atacați, nu vă mișcați. Un munte rămâne neclintit”, impresionându-i pe generali prin imitarea modului de exprimare al lui Shingen.
Curând, în 1573, Oda Nobunaga își mobilizează forțele pentru a-l ataca pe Azai Nagamasa, continuându-și campania militară în centrul insulei Honshu pentru a-și consolida stăpânirea asupra orașului Kyoto. Când clanurile Tokugawa și Oda lansează un atac pe teritoriul clanului Takeda, Katsuyori începe o contraofensivă împotriva sfaturilor celorlalți generali. Kagemusha este nevoit să conducă un grup de întăriri în Bătălia de la Takatenjin din 1574, iar prezența lui motivează trupele să obțină victoria. Într-un act de exces de încredere, kagemusha încearcă să călărească calul nărăvaș al lui Shingen, dar este aruncat din șa. Cei care se grăbesc să-l ajute observă că stăpânul lor nu mai are cicatricile din bătăliile anterioare, iar kagemusha este descoperit ca impostor. Hoțul este izgonit din palat, iar Katsuyori preia conducerea clanului. Lorzii Oda și Tokugawa, care simt slăbiciunea de la conducerea clanului rival, sunt încurajați să înceapă o nouă ofensivă pe teritoriile clanului Takeda.
Deținând acum controlul deplin asupra armatei clanului Takeda, Katsuyori conduce o contraofensivă împotriva lui Nobunaga, cu care se confruntă în Bătălia de la Nagashino (28 iunie 1575). Deși atacul armatei clanului Takeda este curajos, cavaleria și infanteria sunt împiedicate să înainteze de focurile archebuzelor tanegashima ale trupelor clanului Oda, masate în spatele unor palisade. Armata clanului Takeda este practic masacrată. Exilatul kagemusha, care a însoțit de la distanță armata clanului Takeda, este îngrozit și, ca o ultimă dovadă de loialitate, ia o suliță și face o încercare inutilă de a înainta către liniile de apărare ale clanului Oda. Rănit mortal, kagemusha încearcă zadarnic să recupereze steagul de război fūrinkazan, care căzuse într-un râu, dar moare în apă de pe urma rănilor. Corpul său trece plutind pe lângă steag, în timp ce filmul se încheie cu imaginea fūrinkazanului abandonat.
Distribuție
Tatsuya Nakadai — și Tsutomu Yamazaki — , fratele mai mic al lui Shingen Kenichi Hagiwara — , fiul și moștenitorul lui Shingen Jinpachi Nezu — , una dintre gărzile de corp ale lui Takeda Shingen și apoi ale lui kagemusha Hideji Ōtaki — , cel mai experimentat general al clanului Takeda, comandantul Batalionului Foc Daisuke Ryu — , unul dintre principalii rivali ai lui Shingen pentru stăpânirea Japoniei Masayuki Yui — , unul dintre principalii rivali ai lui Shingen și cel mai puternic aliat al lui Nobunaga Kaori Momoi — , una dintre concubinele lui Shingen Mitsuko Baisho — , o altă concubină a lui Shingen Hideo Murota — , unul dintre principalii generali ai armatei clanului Takeda Takayuki Shiho — , un general important în armata clanului Takeda Kōji Shimizu — , prietenul apropiat al lui Katsuyori Noburo Shimizu — , general din armata clanului Takeda Sen Yamamoto — , general din armata clanului Takeda Shuhei Sugimori — , general din armata clanului Takeda Takashi Shimura — , însoțitorul medicului străin (secvență tăiată în versiunea internațională a filmului) Eiichi Kanakubo — , un alt rival al lui Shingen pentru stăpânirea Japoniei Kamatari Fujiwara — medicul lui Shingen Kota Yui — Takemaru Takeda, nepotul lui Shingen Kumeko Otowa — guvernanta lui Takemaru Yasuhito Yamanaka — , samurai japonez din armata clanului Oda Akihiko Sugizaki — soldatul din castelul Noda Toshiaki Tanabe — Kugutsushi Yoshimitsu Yamaguchi — vânzătorul de sare Francis Selleck (Francesco Selk) — preotul catolic, cunoscător al leacurilor
Producție Proiecte anterioare thumb|left|160 px|Akira Kurosawa pe platoul de filmare al filmului Cei șapte samurai. Fotografie din 1953. După realizarea filmului Vânătorul din taiga (1975), Akira Kurosawa a dorit să ecranizeze romanul Însemnări din subterană al lui Dostoievski, dar a abandonat acest proiect deoarece îl considera prea solicitant și a hotărât să reprezinte o poveste imaginară din secolul al XVI-lea, Aldo Tassone, Akira Kurosawa, L'Unità/Il Castoro, Milano, 1995. din perioada de tranziție de la războaiele civile între lorzi la unificarea politică a Japoniei. Era atras de noțiunea de identități multiple și își imagina că o mare personalitate istorică ar fi putut avea mai multe „fețe” în diferite situații. Cineastul japonez a trebuit să aștepte aproape patru ani pentru a obține finanțarea necesară producerii filmului.
Problemele cu Toho, principala companie de producție a filmelor sale, începuseră la momentul realizării filmului Barbă Roșie (1965): cele 50 de zile de filmare planificate s-au lungit până la 2 ani, făcând ca acel film să devină cea mai lungă producție japoneză de până atunci și una dintre cele mai scumpe. Scott Allen Nollen, Paul M. Jensen, Takashi Shimura : chameleon of Japanese cinema, McFarland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, 2019, p. 140. Reputația lui Kurosawa a ieșit șifonată: a fost acuzat că are un comportament „tiranic” și că nu respectă programele și bugetele de producție, ignorându-se perfecționismul său. În iulie 1969, împreună cu regizorii japonezi Masaki Kobayashi, Kon Ichikawa și Keisuke Kinoshita, Kurosawa a înființat o companie de producție independentă, Yonki no Kai (Clubul celor patru cavaleri), și a creat filmul Dodes'ka-den (1970), care a fost un eșec comercial și a împiedicat obținerea unui sprijin financiar pentru producțiile viitoare ale cineastului.
Tot în 1970 Kurosawa a acceptat să participe la realizarea porțiunii japoneze a filmului de război Tora! Tora! Tora!, dar a fost concediat din cauza neînțelegerilor artistice cu compania 20th Century Fox. Decepționat, Akira Kurosawa a încercat să se sinucidă în decembrie 1971 și a urmat o nouă perioadă de pauză de cinci ani în cariera artistică a regizorului. Ulterior, Mosfilm i-a propus să realizeze un film în Uniunea Sovietică, iar rezultatul a fost Vânătorul din taiga (1975), care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.