Politica agricolă descrie un set de legi referitoare la agricultura internă, dar și la importul de produse agricole externe. Un guvern implementează de obicei o politică agricolă cu scopul de a obține un anumit rezultat pe piața agricolă internă de produse. În raport cu cele deja menționate, Akarowhe (2017) propunea ideea că politicile agricole sunt modalități de a îmbunătăți activitățile ce țin de cultivare, zootehnie, silvicultură procesarea și comercializarea produselor agricole.Akarowhe (2018). Retooling Agricultural Policies and Programmes for Sustainable Development in Nigeria Current Investigations in Agriculture and Current Research 2(1):165-168 doi: 10.32474/CIACR.2018.02.000129 https://lupinepublishers.com/agriculture-journal/pdf/CIACR.MS.ID.000129.pdf Politicile Agricole sunt scopuri predeterminate, obiective și feluri de comportare prestabilite de către un individ sau guvern în scopul obținerii unui anumit rezultat, în beneficiul indivizilor, al societății și al economiei naționale în general. Politicile agricole iau în considerare procesele primare, secundare și terțiare ale producției agricole. Rezultatele se pot referi, spre exemplu, la nivelul garantat de aprovizionare, stabilitatea prețurilor, calitatea produselor, selecția produselor, exploatarea terenurilor și ocuparea forței de muncă.
Preocupările politicii agricole Un exemplu de ceea ce înseamnă amploarea și tipurile de preocupări ale politicii agricole poate fi găsit în Biroul Australian de Economie Agricolă și de Resurse articolul "Economiile Agricole ale Australiei și Noii Zeelande" care spune că cele mai mari provocări și probleme înfruntate de industria lor intensiv agricolă sunt: provocări care țin de comercializare și de gusturile consumatorului mediul internațional de comerț (condițiile pieței mondiale, barierele comerciale, carantina și barierele tehnice, menținerea competitivității și a imaginii pe piață la nivel global, și gestionarea problemelor de biosecuritate care afectează importul și exportul) biosecuritatea (peste și boli precum encefalopatia spongiformă bovină (BSE), gripa aviară, febra aftoasă, gangrena de citrice, și ciuperca trestiei de zahăr) infrastructura (transportul, porturile, telecomunicațiile, uzine de energie și irigare abilitățile de gestionare și aprovizionare a forței de muncă (cu cerințe din ce în ce mai mari în ceea ce privește planificarea afacerii, cunoașterea pieței, utilizarea tehnologiei moderne precum calculatoarele și sistemele de poziționare globală și o mai bună gestionare agronomică, directorii de ferme moderne vor trebui să devină din ce în ce mai capabili. Exemplu: instruirea unor muncitări care au deja anumite abilități, dezvoltarea sistemului de angajare a forței de muncă prin care se asigură continuitatea muncii în sectoarele industriale cu apogeuri sezoniere înalte, instrumente de comunicare moderne, investigarea oportunităților de piață, descoperirea nevoilor clientului, planificarea afacerii incluzând gestionarea financiară, căutarea celor mai recente tehnici agricole, abilități de gestionare a riscurilor) coordonarea (o ordine de zi națională strategică mai consistentă în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea agricolă; o implicare mai activă a investitorilor pentru cercetare în colaborare cu prestatarii activității de cercetare care să îmbunătățească programul de lucru; o mai bună coordonare a activităților de cercetare în cadrul sectoarelor industriale, a organizațiilor și a dificultăților de cercetare; și investirea în capitalul uman pentru a asigura un personal capabil în viitor.) tehnologia (cercetare, adoptare, productivitate, corpi modificați genetic (GM), investiția) apa (drepturile de acces, comecializarea apei, furnizarea apei în scopuri ce țin de mediu, asumarea riscului ca urmare a realocării apei destinate consumului spre un uz ecologic, contabilizarea aprovizionării și alocării cu apă) probleme de acces la resurse (gestionarea vegetației locale, protecția și lărgirea ariei biodiversității, a durabilității resurselor de producție agricolă, gestionarea responsabilităților proprietarilor de terenuri)
Reducerea sărăciei Agricultura rămâne cea mai răspândită modalitate de asigurare a traiului pentru 75% din oamenii care fac parte din pătura săracă a societății și care locuiesc în mediul rural. Drept urmare, încurajarea dezvoltării agriculturii constituie un aspect important al politicii agricole în lumea subdezvoltată. Pe lângă asta un studiu recent asupra Perspectivei Resurselor Naturale realizat de Institutul de Dezvoltare de peste mări a descoperit faptul că în mediul rural, accesul la o bună infrastructură, la educație și la servicii de informare eficiente erau necesare pentru a putea spori șansele ca oamenii săraci să apeleze la agricultură ca mod de trai.
Biosecuritatea
Preocupările biosecurității în cadrul agriculturii industriale pot fi ilustrate de următoarele: amenințarea păsărilor de curte și a oamenilor din partea virusului H5N1; cauzat posibil de folosirea vaccinurilor animale amenințarea vitelor și a oamenilor din partea encefalopatiei spongiforme bovine (BSE); cauzată posibil de hrănirea nenaturală a bovinelor cu resturile altor vite amenințarea profitului industriei din cauza unor boli precum febra aftoasă și gangrena de citrice a căror răspândire rapidă face estomparea lor din ce în ce mai grea.
Gripa aviară
Folosirea vaccinurilor animale pot duce la apariția unor noi virusuri care ar putea ucide oameni și cauza totodată o gripă pandemică. H5N1 este un exemplu foarte relevant. Potrivit articolului realizat sub coordonarea lui Robert G. Webster “Efecte ale H5N1 și ale Gripei enzootice” din cadrul CDC: “Transmiterea virusului H5N1 înalt patogenic de la pasările de curte la păsările migratoare de apă în partea vestică a Chinei a lărgit aria geografică. Extinderea H5N1 și foarte probabila revenire a sa la păsările de curte amplifică nevoia unor vaccinuri bune. De fapt, principalul motiv pentru care amenințarea virusului pandemic H5N1 încă mai există ar putea fi felul în care patogenitatea lui este mascată de virusurile co-circulare de gripă sau de vaccinuri proaste.” (CDC H5N1 Outbreaks and Enzootic Influenza by Robert G. Webster et al.) Dr. Robert Webster explică: "Dacă folosești un vaccin bun poți preveni transmiterea bolii printre păsările de curte și oameni. Dar dacă [în China] se folosesc deja de câțiva ani vaccinuri, de ce este așa răspândită gripa aviară? Vaccinul rău estompează boala in interiorul păsărilor, dar virusul rezistă și se schimbă prin excrementele păsărilor. Și cred că asta se întâmplă în China. Altfel nu are cum. Ori nu se folosește destul vaccin, ori cel folosit nu are toate proprietățile necesare. Eu cred că există vaccinuri proaste pentru gripa aviară peste tot în lume.”(MSNBC quoting Reuters quoting Robert G. Webster)
Ca răspuns la aceeași problemă, în revista Reuters a fost publicat un articol în care Lo Wing-lok, expert în domeniul bolilor infecțioase Hong Kong, arată faptul că vaccinurile trebuie să fie prioritatea numărul unu. Julie Hall, cea responsabilă de răspunsul dat de OMS în ceea ce privește epidemia din China, spune că e posibil ca vaccinările din China să mascheze virusul.(Reuters ) În cadrul unui reportaj BBC, Dr Wendy Barclay, virolog la Universitatea din Reading, UK declara: “Chinezii au creat și folosit un vaccin bazat pe genetica inversă cu antigene H5N1. Lucrul acesta a fost foarte mult criticat deoarece ei au protejat găinile de o moarte provocată de virus, însă ele continuau să se infecteze; și te abați – virusul suferă mutații în urma contactului cu anticorpii – și în momentul de față situația a ajuns în așa fel încât avem șase tipuri de H5N1”.(BBC Bird flu vaccine no silver bullet 22 February 2006)
Encefalopatia spongiformă bovină
Encefalopatia spongiformă bovină (ESB), cunoscută ca „boala vacii nebune”, este o boală fatală neurodegenerativă întâlnită în rândul bovinelor, al cărui mecanism de infectare a surprins biologii la descoperirea lui la sfârșitul secolului XX. În UK, cea mai afectată țară, 179.000 de bovine au fost infectate și 4.4 mil au fost ucise ca măsură de precauție.Brown, David. "The 'recipe for disaster' that killed 80 and left a £5bn bill", The Daily Telegraph, June 19, 2001. Boala poate fi transmisă oamenilor care mănâncă sau inhalează aerul înconjurător al unui cadavru de vită infectat. În rândul oamenilor, este cunoscută ca o nouă variantă a bolii Creutzfeldt–Jakob (vCJD sau nvCJD) și până în 2007 a ucis 265 de persoane din Marea Britanie, și șase din alte părți"Variant Creutzfeldt–Jakob Disease, June 2007" , The National Creutzfeldt–Jakob Disease Surveillance Unit, University of Edinburgh. The number of dead in the UK from Creutzfeldt–Jakob disease had reached 1,206 by June 4, 2007. însă prevede o creștere a numărului de victime din cauza perioadei lungi de incubație a bolii. Între 460.000 și 482.000 animale infectate de ESB au ajuns în lanțul alimentar, înainte de introducerea în 1989 a controalelor măruntaielor animale cu risc ridicat de infecție."CJD deaths 'may have peaked'", BBC News, November 13, 2001.
O anchetă britanică asupra ESB a conchis faptul că epidemia a fost cauzată de hrănirea vitelor, care sunt în mod normal erbivore, cu rămășițele altor vite (carne și oase), lucru ce a favorizat răspândirea agentului infecțios."BSE: Disease control & eradication - Causes of BSE" , Department for Environment, Food, and Rural Affairs, March 2007."The BSE Inquiry" , led by Lord Phillips of Worth Matravers, report published October 2000. Originea exactă a bolii rămâne necunoscută. Actualul punct de vedere al cercetătorilor susține faptul că proteinele infecțioase numite prioni s-au dezvoltat printr-o mutație spontană, probabil în anii ’70 și există și posibilitatea ca folosirea pesticidelor organofosforice să fi crescut predispunerea vitelor la boală. "Volume 1: Findings and Conclusions. Executive Summary of the Report of the Inquiry. 3. The cause of BSE" , Phillips Inquiry, October 2000. Agentul infecțios este renumit pentru temperaturile înalte în care trăiește; acest lucru a contribuit la răspândirea lui în Marea Britanie, care scăzuse temperaturile în care se desfășura procesul de reutilizare a resturilor animale în domeniul alimentar. Un alt factor care a contribuit a fost hrănirea vițeilor foarte mici cu suplimenți de proteine infectați, în loc de laptele mamelor lor.Harden, Blaine. "Supplements used in factory farming can spread disease" , The Washington Post, December 28, 2003.
Febra aftoasă
Febra aftoasă este o boală extrem de contagioasă și cunoscută și ca fiind o boală virală fatală întâlnită în rândul vitelor și al porcilor. Poate contamina, de asemenea, căprioarele, caprele, oile și alte bovine care au copite, precum și elefanți, șobolani și arici. Oamenii sunt contaminați doar foarte rar. Febra aftoasă este prezentă aproape în toată lumea, și chiar dacă unele țări nu au avut parte de ea timp de ceva timp, aria ei de desfășurare și răspândirea rapidă reprezintă cauză de preocupare pentru toate țările. În 1996 printre ariile afectate de epidemie se numărau Asia, Africa și părți ale Americii de Sud. America de Nord, Australia, Noua Zeelandă și Japonia au fost ferite de febra aftoasă timp de mulți ani. Majoritatea țărilor Europene au fost considerate ca fiind lipsite de orice urmă de febră aftoasă, iar țările aparținând Uniunii Europene au încetat să mai facă vaccinarea împotriva febrei aftoase.