Forțele Speciale ale Armatei Statelor Unite, cunoscute sub denumirea de Beretele Verzi, sunt o forță de operațiuni speciale a armatei Statelor Unite, proiectată să desfășoare și să execute nouă misiuni doctrinare: război neconvențional, apărare internă de străini, acțiune directă, contra-insurgență, recunoaștere specială, antiterorism, operațiuni de informare, antiproliferare a armelor de distrugere în masă și asistența forțelor de securitate prin intermediul a șapte grupuri concentrate geograficArmy Special Operations Forces Fact Book 2018 , USASOC official website, dated 2018, last accessed 28 July 2019: Primele două subliniază abilitățile lingvistice, culturale și de formare în lucrul cu trupele străine. Alte atribuții includ lupte de căutare și salvare (CSAR), antidrog, salvarea ostaticilor, asistență umanitară, deminare umanitară, operațiuni de informare, menținerea păcii, operațiuni psihologice și vânătoarea de criminali; alte componente ale Comandamentului Operațiunilor Speciale ale Statelor Unite (USSOCOM) sau alte activități ale guvernului SUA se pot specializa și în aceste domenii secundare. Multe dintre tehnicile lor operaționale sunt clasificate, dar unele lucrări non-ficționale și manuale doctrinare sunt disponibile

Ca unități de operațiuni speciale, Forțele Speciale nu sunt neapărat sub autoritatea comandanților de la sol din țările respective. În schimb, în timp ce se află în teatru, unitățile SF pot raporta direct la o comandă geografică combatantă, USSOCOM sau alte autorități de comandă. Divizia de activități speciale extrem de secretă (SAD) a Agenției Centrale de Informații (CIA) și, mai precis, Grupul său de operațiuni speciale (SOG) recrutează din Forțele Speciale ale Armatei. Waller, Douglas (3 February 2003). "The CIA Secret Army". Time Operațiunile comune ale Forțelor Speciale ale Armatei și CIA țin de sucursala MACV-SOG în timpul războiului din VietnamSOG: The Secret Wars of America's Commandos in Vietnam by John L. Plaster. Cooperarea există și astăzi și este văzută în Războiul din AfganistanHaney, Eric L. (2002). Inside Delta Force. New York: Delacorte PressEfran, Shawn (producer), "Army Officer Recalls Hunt For Bin Laden", 60 Minutes, CBS News, 5 October 2008..

Misiune stanga|miniatura| Soldați ai Forțelor Speciale de la Task Force Dagger și comandantul Dostum, aflați pe cal, în Valea Dari-a-Souf, Afganistan, în octombrie 2001 - prezentat în filmul 12 Strong Misiunea principală a Forțelor Speciale ale Armatei este de a antrena și conduce forțele de război neconvenționale (UW) sau o forță de gherilă clandestină într-o națiune ocupată. Grupul 10 al Forțelor Speciale a fost prima unitate destinată să antreneze și să conducă forțele UW în spatele liniilor inamice în cazul unei invazii a pactului de la Varșovia în Europa de Vest. Pe măsură ce SUA s-au implicat în Asia de Sud-Est, s-a realizat că specialiștii instruiți în conducerea gherilelor ar putea ajuta, de asemenea, să se apere împotriva gherilelor ostile, astfel încât SF a dobândit misiunea suplimentară de Apărare Internă de Străini (FID), în colaborare cu forțele țării gazdă (HN) ) într-un spectru de activități antigherilă, de la sprijin indirect până la comanda de luptă.  

Personalul Forțelor Speciale se califică atât în abilități militare avansate, cât și în limbile și culturile regionale din anumite părți ale lumii. Deși sunt mai cunoscuți pentru capacitățile lor de război neconvenționale, aceștia îndeplinesc, de asemenea, alte misiuni care includ raiduri de acțiune directă, operațiuni de pace, contra-proliferare, roluri de consultanță antidrog și alte misiuni strategice. Ca resurse strategice, acestea raportează fie la USSOCOM, fie la o comandă regională unitară de luptă. Pentru a-și îmbunătăți capacitatea de DA, au fost create echipe specifice Comandanților In-Extremis Force (CIF), cu accent pe partea de acțiune directă a operațiunilor speciale.

Membrii echipei SF colaborează strâns și contează unul pe celălalt în împrejurări izolate pentru perioade îndelungate de timp, atât în timpul desfășurării extinse de forțe, cât și în garnizoană. În acest fel, ei ajung să dezvolte relații de clan și legături personale de lungă durată.   Ofițerii SF (NCO) își petrec adesea întreaga carieră în Forțele Speciale, rotindu-se în diferitele misiuni, în pozițiile de legătură și în îndatoririle de instructor la Centrul Special de Luptă și Școala John F. Kennedy din Armata SUA . (USAJFKSWCS). Apoi li se cere să se mute la posturile de personal sau la eșaloane de comandă superioare. Odată cu crearea USSOCOM, comandanții SF s-au ridicat la cele mai înalte nivele de comandă a armatei americane, inclusiv comanda USSOCOM, șeful statului major al armatei și președintele uniunii șefilor de state majore"General Hugh Shelton - Without Hesitation". Hughshelton.com. Retrieved on 2014-05-24..

Istorie

miniatura| Poza echipei ODA 525 realizată cu puțin timp înainte de infiltrarea în Irak, februarie 1991 Forțele Speciale își urmăresc rădăcinile în calitate de principal susținător al armatei în războiul neconvențional din unitățile de operații speciale formate în scopuri, cum ar fi cercetașii Alamo, gherilele filipineze, Forța Unu a Serviciului Special și grupurile operaționale (OG) ale Oficiului Serviciilor Strategice (OSS). Deși OSS nu era o organizație a armatei, multe cadre ale armatei au fost repartizați la OSS și ulterior s-au folosit de experiențele lor pentru a influența formarea Forțelor Speciale.

În timpul rRăzboiului din Coreea, persoane precum foștii comandanți de gherilă din Filipine, col. Wendell Fertig și Lt. Col. Russell W. Volckmann a folosit experiența lor de război pentru a formula doctrina războiului neconvențional care a devenit piatra de temelie a Forțelor Speciale. Department of the Army (COL Russell W. Volckmann), FM 31-21, Organization and Conduct of Guerrilla Warfare (Washington, DC: GPO, October 1951)

În 1951, generalul maior Robert A. McClure l-a ales pe fostul membru OSS, colonelul Aaron Bank, în funcția de șef al filialei operațiunilor din cadrul Diviziei de operațiuni speciale a personalului de război psihologic (OCPW) din PentagonOfficer Efficiency Report, Bank, Aaron, 11 May 1952, Aaron Bank Service Record, National Military Personnel Records Center, St. Louis, Missouri.

În iunie 1952, s-a format cel de-al zecelea grup de forțe speciale (aerian) sub col. Aaron Bank, la scurt timp după înființarea Școlii psihologice de război, care a devenit în cele din urmă Centrul și Școala Specială de Război John F. Kennedy de astăzi. Cel de-al zecelea grup de forțe speciale (transportat aerian) a fost împărțit, cadrele care păstrau desemnarea a 10-a SFG dislocată în Bad Tölz, Germania, în septembrie 1953. Cadrul rămas de la Fort Bragg a format cel de-al 77-lea grup al Forțelor Speciale, care în mai 1960 a fost reorganizat și desemnat ca al șaptelea grup de forțe speciale de astăzi.

De la înființarea lor în 1952, soldații Forțelor Speciale au operat în Vietnam, Cambodgia, Laos, Vietnamul de Nord, Guatemala, Nicaragua, El Salvador, Columbia, Panama, Haiti, Somalia, Bosnia, Kosovo, primul război din Golf, Afganistan, Irak, Filipine, Siria, Yemen, Niger și, într-un rol FID, Africa de Est .

Sectorul Forțelor Speciale a fost înființat ca ramură de bază a armatei Statelor Unite la 9 aprilie 1987 de către Departamentul Ordinului General al Armatei nr. 35.

Structura organizațională legătură= Prima comandă a forțelor speciale (în aer) centru|900x900px

Grupuri de forțe speciale miniatura| Soldați din fiecare din cele șapte grupuri ale Forțelor Speciale ale Armatei (nse observă șapte culori diferite ale însemnelor de la berete) la mormântul președintelui John F. Kennedy în noiembrie 2011. miniatura| MH-60L din 160. SOAR implementează un ODA din al 7-lea SFG (A) la bordul unui submarin american pentru un exercițiu comun În 1957, celor două grupuri de forțe speciale inițiale (a 10-a și a 77-a) li s-au alăturat prima, staționată în Orientul Îndepărtat. Grupuri suplimentare s-au format în 1961 și 1962, după ce președintele John F. Kennedy a vizitat Forțele Speciale la Fort Bragg în 1961. Nouă grupuri au fost organizate pentru componentele de rezervă în 1961Tsouras, 1994, 91.. Printre ele s-au numărat Forțele Speciale, Grupuri 16 și 17. Cu toate acestea, cel de-al 17-lea grup al Forțelor Speciale, o formație a Gărzii Naționale cu elemente la Washington, a fost destituit la 31 ianuarie 1966.

La începutul secolului XXI, Forțele speciale sunt împărțite în cinci misiuni (AD) și două grupuri ale Forțelor Speciale ale Gărzii Naționale a Armatei. Fiecare grup de forțe speciale (SFG) are un specific regional. Soldații Forțelor Speciale alocate acestor grupuri primesc instruire intensivă de limbă și cultură pentru țările din zona regională de responsabilitate (AOR). Datorită nevoii crescute de soldați ai Forțelor Speciale în Războiul împotriva Terorismului, toate grupurile - inclusiv cele ale Gărzii Naționale (SFG-urile 19 și 20) - au fost dislocate în afara zonelor lor de operare (AO), în special în Irak și Afganistan. Un raport lansat recent a arătat că Forțele Speciale sunt probabil cel mai desfășurat SOF în cadrul USSOCOM, cu mulți soldați, indiferent de grup, care au servit până la 75% din cariera lor peste mări, aproape toate fiind în Irak și Afganistan.

Până de curând, un grup SF era format din trei batalioane, dar din momentul în care Departamentul Apărării a autorizat Comandamentul Forțelor Speciale 1 să-și crească puterea cu o treime, până în 2012 a fost activat un al patrulea batalion în fiecare grup de componente active.   [ <span title="This claim needs references to reliable sources. (December 2011)">nevoie de citare</span> ] Un grup al Forțelor Speciale este atribuit istoric unui comandament unitar de luptă sau unui teatru de operații. Detașamentul operațional al Forțelor Speciale C sau detașamentul C (SFODC) este responsabil pentru un teatru sau un subcomponent major, care poate oferi comanda și controlul a până la 18 SFODA, trei SFODB sau un amestec dintre cele două. În subordinea sa se află detașamentul operațional B sau detașamentele B (SFODB) ale Forțelor Speciale, care pot presta comandă și control pentru șase SFODA. În afară de subordonare, SFODA-urile formează, de obicei, unități de dimensiuni de companie, în misiuni de război neconvenționale. Acestea pot forma detașamente „divizate A” de 6 oameni, care sunt adesea folosite pentru recunoașterea specială.

Partea de sediu a batalionului - componența detașamentului operațional SF (SFODC) SFODC, sau „echipa C”, este partea de sediu a unui batalion al Forțelor Speciale. Ca atare, este o unitate de comandă și control cu operațiuni, instruire, însemne și responsabilități de logistică pentru cele trei companii din linia sa din subordine. Un locotenent colonel comandă batalionul, precum și echipa C, iar sergentul major al Comandamentului Batalionului este subofițerul superior al batalionului și al echipei C. Există un personal suplimentar de 20-30 de persoane care ocupă poziții cheie în operații, logistică, informații, comunicații și servicii medicale. Un batalion al Forțelor Speciale constă, de obicei, din patru companii: „A”, „B”, „C” și sediul / asistența.   [ <span title="This claim needs references to reliable sources. (December 2011)">nevoie de citare</span> ]

Partea sediului companiei - compoziția SF Operațional Detachment-B (SFODB) dreapta|miniatura| Un comandant al companiei SF se întâlnește cu veteranii și membrii Corpului 209 ANA din provincia Helmand, Afganistan, circa 2007 miniatura| Un soldat de la A Co, primul Bn, al șaptelea SFG (A) oferă unui băiat afgan o carte de colorat în provincia Kandahar în timpul unei întâlniri cu liderii locali, circa 2008