Simfonia numărul 25 în sol minor, K. 183/173 dB, a fost scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart la vârsta de 17 ani, în octombrie 1773, ISMN M-006-20466-3 la scurt timp după succesul operei seria Lucio Silla. Se presupune că a fost terminată la Salzburg, la data de 5 octombrie, la doar două zile după terminarea Simfoniei numărul 24, deși acest lucru rămâne incert. Prima parte a acestei simfonii este cunoscută ca fiind muzica de deschidere a filmului Amadeus de Miloš Forman
Aceasta este una dintre cele două simfonii pe care Mozart le-a compus în sol minor, uneori fiind denumită „mica simfonie în sol minor”. Cealaltă simfonie este Simfonia numărul 40.
Părțile lucrării Simfonia este concepută într-o formă clasică:
Allegro con brio, 4/4 în sol minor Andante, 2/4 în Mi bemol major Menuetto & Trio, 3/4 în sol minor, Trio în Sol major Allegro, 4/4 în sol minor
Simfonia este scrisă pentru 2 oboi, 2 fagoți, 4 corni francezi și instrumente cu coarde.
Prima parte
A doua parte
A treia parte
A patra parte
Stil și influențe Având linii melodice cu salturi mari și ritm sincopat, această simfonie este caracteristică curentului . Totodată, se pot găsi asemănări cu alte simfonii ale curentului Sturm und Drang din acea perioadă, fiind probabil inspirată de Simfonia numărul 39 în sol minor a lui Joseph Haydn.H. C. Robbins Landon, Haydn: Chronicle and Works, 5 vols, (Bloomington and London: Indiana University Press, 1976–) vol. 2, Haydn at Eszterhaza, 1766–1790
Interpretări Simfonia numărul 25 a fost interpretată în Statele Unite ale Americii de către Boston Symphony Orchestra la data de 27 octombrie 1899, fiind dirijată de Wilhelm Gericke. Aceasta nu a mai fost interpretată în Statele Unite până în anul 1937, când a fost readusă în lumină pentru programul Sinfonietta al dirijorului Alfred Wallenstein. John Barbirolli și New York Philharmonic au interpretat-o din nou în 1941 ca parte a programului de centenar.
Note