a fost o actriță și regizoare de film japoneză. A avut o carieră întinsă pe o durată de peste 50 de ani, timp în care a apărut în mai mult de 250 de filme, și a devenit bine cunoscută pentru rolurile interpretate în 15 filme regizate de Kenji Mizoguchi între 1940 și 1954, printre care Viața lui Oharu (1952), Ugetsu (1953) și Guvernatorul Sansho (1954). Ea a fost verișoara de gradul doi a regizorului Masaki Kobayashi.
Biografie
Începuturile carierei Tanaka s-a născut în Shimonoseki, Yamaguchi, Japonia. Prima ei apariție în film a avut loc în A Maid of the Genroku Era (1924), ceea ce a marcat, de asemenea, începutul colaborării ei cu studiourile Shochiku. S-a căsătorit cu regizorul Hiroshi Shimizu în 1929, după ce a apărut într-o serie de filme în anii 1920. Deși au divorțat după mai puțin de un an, ea a jucat ulterior într-o serie de filme regizate de fostul ei soț.
A devenit o actriță principală încă de la o vârstă fragedă, apărând în 1929 în filmul I Graduate, But... al lui Yasujirō Ozu. În anul următor a jucat rolul principal în filmul Aiyoku no ki, iar în 1931 a apărut în primul film sonor din Japonia, The Neighbor's Wife and Mine, regizat de Heinosuke Gosho. În anii 1930 ea a devenit atât de populară, încât numele ei a fost inclus în titlurile filmelor, ca în „Povestea lui Kinuyo” (Kinuyo Monogatari) în 1930, „Doctor Kinuyo” (Joi Kinuyo sensei) în 1937 și „Prima iubire a lui Kinuyo” (Kinuyo no hatsukoi) în 1940. În 1938 ea a jucat, alături de Ken Uehara, în filmul Flower in Storm (愛 染 か つ ら Aizen-Katsura) al lui Hiromasa Nomura, care a fost filmul cu cele mai mari încasări din perioada interbelică. În 1940 a lucrat pentru prima dată cu Kenji Mizoguchi, jucând în „O femeie din Osaka” (Naniwa Onna), film care nu s-a păstrat. El a marcat începutul tranziției sale către roluri mai provocatoare.
Cariera postbelică Tanaka a efectuat o călătorie de trei luni în Statele Unite ale Americii, începând cu octombrie 1949, ca unul dintre primii delegați culturali postbelici ai Japoniei. La întoarcere și-a dat demisia din cadrul companiei Shochiku și și-a anunțat intenția de a lucra ca actriță liber profesionistă, ceea ce îi oferea o mai mare libertate în alegerea regizorilor cu care dorea să lucreze.
thumb|left|alt=Une femme en kimono est alongée sur le tatami d'une pièce traditionnelle japonaise dont la porte coulissante s'ouvre sur un jardin. Un homme à genou tend les mains vers elle (image en noir et blanc).|Toshirō Mifune și Kinuyo Tanaka în La Vie d'O'Haru femme galante (1952). Liberă acum să aleagă cu cine lucrează, Kinuyo Tanaka a început să lucreze, pentru studiourile Daiei și Shintōhō, la o serie impresionantă de filme mari în care au fost combinate talentele unui mare scenarist (Yoshikata Yoda), ale unui operator genial (Kazuo Miyagawa), ale unui regizor imens (Kenji Mizoguchi) și ale actriței sale principale; sunt de menționat filmele , , și . Aceste ultime trei filme au fost premiate trei ani consecutivi la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, contribuind astfel la recunoașterea internațională a lui Kenji Mizoguchi și Kinuyo Tanaka. Interpretarea ei din La Vie d'O'Haru femme galante condensează într-un singur film mai multe roluri emblematice ale actriței de comedie: femeie nobilă de la curte, amantă, mamă, gheișă, soție a unui bărbat din clasa de mijloc, prostituată și în sfârșit pelerină; această interpretare a fost considerată de istoricul de film Stuart Galbraith IV „strălucitoare”, „uimitoare”, „una dintre cele mai bune din întreaga cinematografie japoneză”. Zvonurile despre o relație romantică între Kinuyo Tanaka și Kenji Mizoguchi continuă să consolideze mitul „cineastului și muzei sale”, deși actrița a negat întotdeauna existența unei astfel de legături romantice.În documentarul său Kenji Mizoguchi ou la vie d'un artiste din 1975, Kaneto Shindō a întrebat-o de mai multe ori pe Kinuyo Tanaka dacă era convinsă că regizorul Kenji Mizoguchi ar fi fost îndrăgostit de ea, la care ea a răspuns că ei erau „căsătoriți pe ecran” și că cineastul ar fi fost îndrăgostit de personajele interpretate de ea, Oharu și Ochika, dar nu de ea (sursă : DVD-ul filmului de la min. 131 la min. 141). Relația lor de colaborare s-a încheiat în momentul în care Mizoguchi a respins recomandarea Asociației Regizorilor din Japonia pentru studioul Nikkatsu de a o angaja ca regizoare. În ciuda acestui fapt, producția celui de-al doilea ei film pe care l-a regizat a continuat, dar Tanaka nu l-a iertat niciodată pe Mizoguchi, iar motivele comportamentului lui sunt neclare.Tony Rayns video essays in the Masters of Cinema edition of Chikamatsu Monogatari/Uwasa no onna set.
Actrița a colaborat cu cei mai mari regizori ale acestei perioade: cu Yasujirō Ozu în și , primul film color al regizorului, ca și cu Heinosuke Gosho în . A colaborat cu Mikio Naruse în filmele , , unul dintre cele mai bune filme ale regizorului, potrivit lui Tadao Satō, și , apoi cu Kaneto Shindō în .
În 1958, Keisuke Kinoshita i-a oferit unul dintre cele mai frumoase roluri ale sale în filmul , o adaptare în stilul teatrului kabuki și însoțită de muzică jōruri a romanului lui Shichirō Fukazawa, el însuși inspirat dintr-o veche legendă populară. Ea a interpretat acolo rolul unei femei bătrâne și sărace care acceptă fericită să se supună obiceiului ca bătrânii satului care au împlinit vârsta de 70 de ani să fie abandonați în munți pentru a muri. Aflată atunci la vârsta de patruzeci și opt de ani, ea și-a scos patru implanturi dentare pentru a întruchipa acest personaj cu douăzeci de ani mai în vârstă, mărturie a pasiunii cu care actrița își exercită arta.Mainichi Shinbun, 5 martie 1996. Revista Kinema Junpō i-a acordat premiul pentru cea mai bună actriță a anului 1958 pentru această interpretare.
În anii 1950 filmografia lui Kinuyo Tanaka a fost vertiginoasă, deoarece a inclus creații majore ale cinematografiei japoneze clasice.
Regizoare și actriță Tanaka a fost a doua femeie japoneză care a lucrat ca regizor de film, după Sakane Tazuko (1904–1975). Primul film pe care l-a regizat a fost Love Letter în 1953, după un scenariu al lui Kinoshita, care a fost înscris la Festivalul de Film de la Cannes în 1954. A regizat apoi alte cinci filme între 1953 și 1962. Filmul „Moon Has Risen” (Tsuki wa noborinu) în 1955 a avut scenariul scris de Yasujirō Ozu, iar „Wandering Princess” (Ruten no onna), în care a jucat Machiko Kyō, a fost realizat după scenariul soției lui Kon Ichikawa. În paralel cu activitatea regizorală, Tanaka și-a continuat cariera de actriță, apărând ca mama lui Yasumoto în filmul Barbă Roșie (1965) al lui Akira Kurosawa. Pentru interpretarea prostituatei în vârstă în Sandakan N ° 8 al lui Kei Kumai, ea a câștigat premiul Ursul de Aur pentru cea mai bună actriță la cel de-al 25-lea festival internațional de film de la Berlin din 1975. În anii 1960, s-a orientat tot mai mult spre televiziune.
Sfârșitul carierei Începând din anii 1960 cariera lui Kinuyo Tanaka a intrat în declin. Ea a apărut mai ales în producții de televiziune și a primit doar câteva roluri secundare în filmele lui Mikio Naruse (), Kon Ichikawa () sau Akira Kurosawa ().
În 1975 ea a fost una dintre persoanele intervievate în documentarul pe care Kaneto Shindō i l-a dedicat regizorului Kenji Mizoguchi.
Tanaka a murit din cauza unei tumori cerebrale la 21 martie 1977.
Posteritate Premiul „Kinuyo Tanaka”
În 1985, la mai puțin de opt ani de la moartea actriței-regizoare, a fost creat premiul „Kinuyo Tanaka” în cadrul premiilor Mainichi, la inițiativa regizorului Masaki Kobayashi. Premiul Kinuyo Tanaka - site-ul Muzeului Kinuyo Tanaka BunkakanTatăl lui Masaki Kobayashi a fost verișorul actriței Tanaka. Sursă : Biografia lui Masaki Kobayashi pe www.cinemaclassics.jp. El recompensează în fiecare an o actriță pentru întreaga sa carieră. Sayuri Yoshinaga a fost prima laureată a acestui premiu în 1986, ea interpretând cu un an mai înainte rolul lui Kinuyo Tanaka în filmul L'Actrice, filmul biografic pe care i l-a dedicat Kon Ichikawa. Printre actrițele care au primit premiul „Kinuyo Tanaka” se numără Chieko Baishō (1987), Shima Iwashita (1989), Keiko Kishi (1991), Yoshiko Kuga (1995), Chikage Awashima (1998), Keiko Awaji (2005), Ayako Wakao (2006), Mitsuko Kusabue (2007) și Mariko Kaga (2013).
În cinema În 1987 cineastul Kon Ichikawa a realizat , un film care prezintă viața lui Kinuyo Tanaka într-o perioadă cuprinsă între 1926 și până la turnarea filmului în 1952, cu următoarea distribuție: Sayuri Yoshinaga în rolul lui Kinuyo Tanaka, Bunta Sugawara în rolul lui Kenji Mizoguchi, Kiichi Nakai în rolul lui Heinosuke Gosho și Tōru Watanabe în rolul lui Hiroshi Shimizu. Scenariul a fost scris de Kaneto Shindō, după propria sa carte biografică dedicată actriței: .Shōsetsu Tanaka Kinuyo pe Woldcat.org
Filmografie Filmografia lui Kinuyo Tanaka a fost stabilită pe baza a două surse: baza de date JMDb pe de o parte și filmografia ei de pe site-ul Muzeului Kinuyo Tanaka BunkakanFilmographie de Kinuyo Tanaka - site-ul Muzeului Kinuyo Tanaka Bunkakan pe de altă parte.Pentru filmele care nu apar decât în una din aceste două surse, a fost adăugată o notă.
Actriță Ea a apărut în peste 259 de filme:258 de filme potrivit și încă un film: Kōge(香華)
Anii 1920
1924: , regizat de Hōtei Nomura 1924: , regizat de Hiroshi Shimizu - Oharu 1925: , regizat de Hiroshi Shimizu 1925: , regizat de Hiroshi Shimizu 1925: , regizat de Yasujirō Shimazu 1925: , regizat de Yasujirō Shimazu 1925: , regizat de Hiroshi Shimizu 1925: , regizat de Hiroshi Shimizu 1925: , regizat de Hiroshi Shimizu 1925: , regizat de Yoshinobu Ikeda 1926: , regizat de Hiroshi Shimizu 1926: , regizat de Heinosuke Gosho 1926: , regizat de Yoshinobu Ikeda 1926: , regizat de Yasujirō Shimazu 1926: , regizat de Heinosuke Gosho 1926: , regizat de Hiroshi Shimizu 1926: , regizat de Takeo Tsutami 1926: , regizat de Hiroshi Shimizu 1926: , regizat de Hōtei Nomura 1926: , regizat de Jirō Yoshino 1926: , regizat de Heinosuke Gosho 1926: , regizat de Tadamoto Ōkubo 1926: , regizat de Yoshinobu Ikeda 1927: , regizat de Torajirō Saitō 1927: , regizat de Takeo Tsutami 1927: , regizat de Tsutomu Shigemune 1927: , regizat de Shirō Nakagawa 1927: , regizat de Torajirō Saitō 1927: , regizat de Heinosuke Gosho 1927: , regizat de Torajirō Saitō 1927: , regizat de Takeo Tsutami 1927: , regizat de Yoshinobu Ikeda 1927: , regizat de Hōtei NomuraAcest film apare în filmografia lui Kinuyo Tanaka de pe site-ul Muzeului Kinuyo Tanaka Bunkakan, dar nu și în filmografia ei din baza de date JMDb. 1927: , regizat de Jirō Yoshino 1927: , regizat de Tsutomu Shigemune 1927: , regizat de Takeo Tsutami 1927: , regizat de Jirō Yoshino 1928: , regizat de Kiyohiko Ushihara 1928: , regizat de Teinosuke Kinugasa - Oaki 1928: , regizat de Yasujirō Shimazu 1928: , regizat de Heinosuke Gosho - Okinu 1928: , regizat de Kiyohiko Ushihara 1928: , regizat de Tsutomu Shigemune 1928: , regizat de Keisuke Sasaki 1928: , regizat de Tadamoto Ōkubo 1928: , regizat de Torajirō Saitō 1928: , regizat de Heinosuke Gosho 1928: , regizat de Kiyohiko Ushihara 1928: , regizat de Tadamoto Ōkubo 1928: , regizat de Tadamoto Ōkubo 1928: , regizat de Kiyohiko Ushihara 1928: , regizat de Yasujirō Shimazu 1928: , regizat de Hōtei Nomura 1928: , regizat de Heinosuke GoshoAcest film apare în filmografia lui Kinuyo Tanaka din baza de date JMDb, dar nu și în filmografia ei de pe site-ul Muzeului Kinuyo Tanaka Bunkakan. 1929: , regizat de Hiroshi Shimizu - Omitsu 1929: , regizat de Yasujirō Shimazu 1929: , regizat de Kiyohiko Ushihara 1929: , regizat de Hiroshi Shimizu 1929: , regizat de Hōtei Nomura 1929: , regizat de Kiyohiko Ushihara 1929: , regizat de Heinosuke Gosho 1929: , regizat de Hiroshi Shimizu 1929: , regizat de Yasujirō Ozu : Machiko Nomoto 1929: , regizat de Kiyohiko Ushihara 1929: , regizat de Heinosuke Gosho
Anii 1930
1930: , regizat de Hiromasa Nomura