Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului (în , în ), este un microstat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Suprafața teritoriului este de aproximativ o jumătate de kilometru pătrat. Șeful statului este episcopul Romei, treburile curente fiind conduse de un guvernorat în fruntea căruia se află din 2025 Raffaella Petrini.
Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința Sfântului Scaun, subiectul de drept internațional public care reprezintă Biserica Catolică în relațiile cu statele lumii.
Etimologie Numele „Vatican” este derivat probabil de la așezarea etruscă Vatica sau Vaticum, situată în zona pe care romanii antici o numeau „Ager Vaticanus” (câmpul Vaticanului), situat dincolo de râul Tibru.
Teritoriul Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus („Colina Vatican"). Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind separată de oraș de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara orașului și nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile orașului. În anul 1929 când au fost pregătite documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părți ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părți un zid modern a fost construit. Teritoriul include Piața Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei și astfel o mare parte a graniței imaginare cu Italia urmărește extremitatea pieței și se unește cu Piazza Pio XII și Via Paolo VI. Deși nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial, asemănător celui al ambasadelor. Acestea includ: rezidența papală de vară de la Castel Gandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa Maria Maggiore și Sf. Paul în afara zidurilor, precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo (lista proprietăților). Acestea sunt patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În piața Sfântul Petru, ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție.
Patrimoniu mondial UNESCO Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris, în anul 1984, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Șeful statului Șeful statului este papa, care conduce statul Vatican și ocupă Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe viață în conclav de cardinalii care nu au împlinit vârsta 80 de ani în ziua în care a survenit sedisvacanța. Papa este ajutat la conducerea celor două entități politice de Cardinalul Secretar de Stat și de guvernatoarea Cetății Vaticanului.
Din 15 octombrie 2013 funcția de Cardinal Secretar de Stat, echivalentă celei de premier, este deținută de arhiepiscopul Pietro Parolin. Guvernatoare a Cetății Vaticanului este din 2025 profesoara Raffaella Petrini.
Istorie
thumb|Teritoriul Vaticanului în conformitate cu Tratatul de la Lateran
Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată întotdeauna un loc sacru sau cel puțin indisponibil pentru locuit. În această zonă împărații Caligula și Nero au construit o arenă de agrement, cunoscută drept Circul lui Nero. Conform tradiției aici au avut loc primele execuții ale unor creștini, ca modalitate de distracție publică. În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin cel Mare, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir aferent Circului lui Nero, considerat locul martiriului său.
Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința papilor, ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franța.
În 1870 întinderea Statului Papal a rămas într-o situație incertă, după rezistența armată a forțelor papale sub comanda generalului Hermann Kanzler și Anexarea Romei de către Regatul Italiei. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929 „prizonieri în Vatican”, într-o situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menținut recunoașterea internațională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană și, în practică, Italia nu a încercat să intervină. Situația a fost rezolvată în 11 februarie 1929, sub premierul Mussolini, prin cele trei tratate de la Lateran, care au stabilit statul independent Vatican și au oferit Bisericii Romei un statut special în Italia. Catedrala propriu zisă a episcopului Romei este Bazilica Sfântul Ioan din Lateran. Aceasta are statut extrateritorial al Vaticanului.
În 1984 un concordat nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziția catolicismului ca religie de stat în Italia.
Pasajul Borgo thumb|220px|left|Pasajul Borgo (Passetto di Borgo) Pasajul Borgo (în ) este zid înalt de piatră lung de c. 800 m, care face legătura între Vatican și Castelul Sant'Angelo. In interiorul lui există un coridor ȋngust de 80 cm, iar la suprafață un pasaj deschis pe care patrulau supraveghetorii ȋnarmați. Coridorul ȋnchis servea ca mijloc de refugiu al Papei, în caz de pericol, spre castelul fortificat învecinat. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid.
Comandat în anul 1277 de papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit o cale eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat.
În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-lea al Franței. Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant'Angelo, prin intermediul său, în 1527, în timpul „Asediului Romei" (Sacco di Roma) de trupele dezlănțuite de mercenari ale Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul.
Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon I.
În prezent Pasajul Borgo este deschis ocazional spre vizitare turiștilor. Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană Pontificală.
Conducerea statului
Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa.
În timpul sedisvacanței Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții ale șefului statului; în timp ce o altă comisie formată din Camerlengo și trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcții ale șefului statului. Toate deciziile luate de aceste comisii trebuie aprobate de Colegiul Cardinalilor.
thumb|right|300px|Intrarea principală în Vatican de pe acoperișul Bazilicii "Sfântul Petru", înconjurată de Roma.
Administrația Vaticanului Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept președintele, are îndatoriri similare cu cele ale unui primar, inclusiv securitate locală, dar făcând excepție relațiile internaționale. Vaticanul deține corpuri moderne de securitate, faimoasa „Gardă Elvețiană", o forță militară pe bază de voluntariat provenită numai din bărbați elvețieni, obligatoriu de credință creștin-catolică. Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru papa.
Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican, condusă de un președinte. Membri sunt cardinali, numiți de papa pentru un mandat de cinci ani.
Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană și Penitențieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos). Sistemul legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic nu este aplicabil, legile speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italiene.
Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesc limba latină), stație feroviară, centrală generatoare de energie electrică și casă de editură. Vaticanul emite monedele euro vaticane, cu putere de circulație în întreaga zonă euro. Domeniul de internet al Vaticanului este .va.
Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa. L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici și conține informații oficiale.
Administrația Sfântului Scaun Cardinalul Secretar de Stat, al cărui titlu este asemănător celui al ministrului de externe al Statelor Unite ale Americii, exercită în fapt o funcție similară cu cea a premierului în alte țări.
Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei Romane. Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, șaisprezece dicasterii, trei tribunale, mai multe consilii pontificale și un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.
Între cele mai importante dicasterii se numără Dicasteriul pentru Evanghelizare, Dicasteriul pentru Doctrina Credinței, Dicasteriul pentru Bisericile Orientale, Dicasteriul pentru Promovarea Unității Creștinilor etc.
Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitențieria apostolică care se ocupă de conștiință; Rota romană este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor și Signatura apostolică curtea finală de apel.
Prefectura pentru afacerile economice coordonează finanțele departamentelor Sfântului Scaun și supraveghează administrarea patrimoniului acestuia, un fond de investiții datând de la Tratatul de la Lateran. Un comitet format din cincisprezece cardinali, condus de Secretarul de Stat are autoritate finală de supraveghere asupra tutoror problemelor financiare ale Sfântului Scaun, inclusiv pe cele ale Istituto per le Opere di Religione (IOR), banca Vaticanului.
Imagini ale bisericii Sfântul Petru și ale pieței
Geografie thumb|Harta Vaticanului
Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestul Romei, la câteva sute de metri spre vest de fluviul Tibru, pe malul drept al acestuia. Frontierele (3.2 km în total, toți cu Italia urmăresc zidurile orașului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile externe. Situația este mult mai complexă la faimoasa piață Sfântul Petru în fața bazilicii Sfântul Petru, unde frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele lui Bernini. Este cel mai mic stat suveran din lume cu 0.44 km².
Clima este aproape identică cu cea a Romei: temperată, climă mediteraneană cu ierni blânde și ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai și veri calde și secetoase din mai până în august. Sunt câteva trăsături locale, în principal ceața și roua cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf. Petru, altitudinea, fântânile și mărimea întinsă a pieței pavate.
Economie