Sfânta Olga (în slavona bisericească Ольга, în nordica veche: ; născută c. 890–925, în Pskov - d. în 969 d.Hr. la Kiev) a fost regentă a Rusiei Kievene în locul fiului ei Sviatoslav din 945 până în 960. Datorită strămoșilor ei varegi este cunoscută în slavona bisericească și ca Sfânta Helga. Este cunoscută pentru eliminarea drevlenilor, tribul care i-a ucis soțul, Igor din Kiev. Cu toate că nepotul ei Vladimir I a convertit întreaga națiune la creștinism, datorită eforturilor sale de a răspândi creștinismul în Rusia Kieveană, Olga este venerată ca o sfântă în Biserica Ortodoxă cu epitetul „Întocmai cu Apostolii” și este sărbătorită la 11 iulie.
Viață
Tinerețe Cu toate că nu se cunoaște data nașterii Olgăi, aceasta ar putea fi din 890 d.Hr. și până în 925 d.Hr.Michael S. Flier, "St Olga," in The Oxford Dictionary of the Middle Ages, ed. Robert E. Bjork (Oxford: Oxford University Press, 2010)."Princess Olga of Kiev," Russiapedia, https://russiapedia.rt.com/prominent-russians/history-and-mythology/princess-olga-of-kiev/. Conform Cronicii vremurilor trecute, Olga era de origine vikingă și s-a născut în Pskov. Se știe puțin despre viața ei înainte de căsătoria cu prințul Igor I al Kievului și nașterea fiului lor, Sviatoslav.Addison Nugent, "Meet the Murderous Viking Princess Who Brought the Faith to Eastern Europe," OZY, January 22, 2018, https://www.ozy.com/flashback/meet-the-murderous-viking-princess-who-brought-the-faith-to-eastern-europe/83251. Igor a fost fiul și moștenitorul lui Ruric, fondatorul dinastiei Rurik. După moartea tatălui său, Igor a fost sub tutela lui Oleg, care consolidase puterea în regiune, cucerind triburile vecine și înființând o capitală la Kiev.Thomas J. Craughwell, Saints Behaving Badly: The Cutthroats, Crooks, Trollops, Con Men, and Devil-Worshippers Who Became Saints (New York: Doubleday, 2006), 83.Thomas Noonan, "European Russia, C. 500–c. 1050," in The New Cambridge Medieval History, ed. Timothy Reuter (Cambridge: Cambridge University Press, 2008), 508. Această federație tribală liberă a devenit cunoscută sub numele de Rusia Kieveană, un teritoriu care acoperă ceea ce sunt acum părți din Rusia, Ucraina și Belarus.
Drevlenii erau un trib învecinat cu care Rusia Kieveană, un imperiu în creștere, avea o relație complexă. Drevlenii s-au alăturat Rusiei Kievene în campaniile militare împotriva Imperiului Bizantin și au plătit tribut predecesorilor lui Igor. Au încetat să plătească tribut după moartea lui Oleg și au dat în schimb bani unui comandant local. În 945, Igor a pornit spre capitala acestora, Iskorosten (cunoscută astăzi drept Korosten, în nordul Ucrainei de astăzi), pentru a forța tribul să plătească tribut Rusiei Kievene.Thomas J. Craughwell, Saints Behaving Badly: The Cutthroats, Crooks, Trollops, Con Men, and Devil-Worshippers Who Became Saints (New York: Doubleday, 2006), 83. Având de înfruntat armata mai mare a lui Igor, drevlenii s-au răzgândit și au plătit tributul. În timp ce Igor și armata sa au plecat spre casă, acesta a decis că plata nu este suficientă și a revenit, cu trupe mai puține, cerând un tribut mai mare.Craughwell, Saints Behaving Badly: The Cutthroats, Crooks, Trollops, Con Men, and Devil-Worshippers Who Became Saints, pp. 84. La sosirea pe teritoriul lor, drevlenii l-au ucis pe Igor. Potrivit cronicarului bizantin Leo Diaconul, moartea lui Igor a fost un act groaznic de tortură prin care a fost „capturat, legat de trunchiuri de copaci și sfâșiat în două”. D. Sullivan a sugerat că este posibil ca Leo Diaconul să fi inventat această versiune senzațională a morții lui Igor, inspirându-se din relatarea lui Diodorus Siculus despre o metodă similară de ucidere folosită asupra tâlharului Sinis, care locuia în apropierea istmului din Corint și a fost ucis de către Tezeu.
Regență miniatura|200x200px| Prințesa Olga vede trupul soțului ei. Desen de Vasili Surikov. După moartea lui Igor în 945, Olga a condus Rusia Kieveană ca regent în numele fiului lor Sviatoslav. Se cunoaște puțin despre mandatul ei în funcția de conducător al Kievului, dar Cronica vremurilor trecute descrie urcarea ei pe tron și răzbunarea sângeroasă asupra drevlenilor pentru uciderea soțului său, precum și unele perspective asupra rolului ei de conducător civil al poporului Kievean.
Revolta drevlenilor dreapta|miniatura|200x200px| Icoana imperială din aur a Sf. Olga din perioada Romanovilor creată în 1895. Colecția V.Logvinenko miniatura|Hartă cu triburile slave (anii 700-850) După moartea lui Igor de mâna drevlenilor, Olga și-a asumat tronul pentru că fiul ei avea trei ani și era prea tânăr pentru a conduce. Drevlenii, încurajați de reușita lor de a-l prinde și ucide pe rege, au trimis un mesaj Olgăi propunându-i să se căsătorească cu cel care l-a ucis pe Igor, prințul Mal. Douăzeci de negociatori drevleni au fost trimiși la Kiev să transmită mesajul regelui lor și să o convingă pe Olga. Au ajuns la curtea ei și i-au spus reginei de ce se aflau la Kiev: „să raporteze că i-au ucis soțul... și că Olga ar trebui să se căsătorească cu prințul lor Mal.”Cross, Samuel Hazzard, Olgerd P. Sherbowitz-Wetzor, and Nestor. The Russian Primary Chronicle: Laurentian Text. Mediaeval Academy of America No. 60. Cambridge, Mass.: Mediaeval Academy of America, 1953. 79-80 (line 6453). Olga a răspuns acestora: Propunerea voastră îmi face plăcere, într-adevăr, soțul meu nu se mai poate ridica din morți. Dar vreau să vă cinstesc mâine în prezența poporului meu. Întoarceți-vă acum la barca voastră și rămâneți acolo cu un aer de aroganță. Voi trimite mâine după voi și veți spune: „Nu vom călări pe cai și nici nu vom merge pe jos, vom merge cu barca noastră”. Și veți fi transportat în barca voastră.Cross, Samuel Hazzard, Olgerd P. Sherbowitz-Wetzor, and Nestor. The Russian Primary Chronicle: Laurentian Text. Mediaeval Academy of America No. 60. Cambridge, Mass.: Mediaeval Academy of America, 1953. 79-80 (line 6453). Când drevlenii s-au întors a doua zi, au așteptat în afara curții Olga pentru a primi onoarea pe care le-a promis-o. Când au repetat cuvintele care au fost învățați să le spună, oamenii din Kiev s-au ridicat, ducându-i pe drevleni în barca lor. Ambasadorii credeau că aceasta este o mare onoare, ca și cum ar fi fost purtați într-un palanchin. Oamenii i-au adus într-o curte unde au fost aruncați în șanț, pe care Olga îl ordonase să fie săpat cu o zi înainte și au fost îngropați de vii. Este scris că Olga s-a aplecat pentru a-i urmări în timp ce erau îngropați și „a întrebat dacă consideră că această onoare este pe gustul lor”.Cross, Samuel Hazzard, Olgerd P. Sherbowitz-Wetzor, and Nestor. The Russian Primary Chronicle: Laurentian Text. Mediaeval Academy of America No. 60. Cambridge, Mass.: Mediaeval Academy of America, 1953. 79-80 (line 6453).
Olga le-a trimis apoi drevlenilor un mesaj că ar trebui să trimită „bărbații lor [cei mai] distinși la Kiev, pentru ca ea să accepte să meargă la Prințul lor cu toată cinstea cuvenită”.Cross, Samuel Hazzard, Olgerd P. Sherbowitz-Wetzor, and Nestor. The Russian Primary Chronicle: Laurentian Text. Mediaeval Academy of America No. 60. Cambridge, Mass.: Mediaeval Academy of America, 1953. pp. 79-80 (line 6453). Drevlenii, care nu știau ce s-a întâmplat cu primii lor trimiși, au strâns o altă echipă de ambasadori, „cei mai buni bărbați care au guvernat țara lor Dereva”. Când au ajuns, Olga le-a poruncit oamenilor ei să le facă o baie și i-a invitat pe bărbați să apară în fața ei după ce au făcut baie. Când drevlenii au intrat în baie, Olga le-a dat foc de la ușă, astfel încât toți ambasadorii au ars până la moarte.
Olga a trimis un alt mesaj către drevleni, de data aceasta ordonându-le să „pregătească mari cantități de pâine în orașul unde l-au ucis pe soțul ei, ca să plângă la mormântul lui și să organizeze o sărbătoare funerară pentru el.”Cross, Samuel Hazzard, Olgerd P. Sherbowitz-Wetzor, and Nestor. The Russian Primary Chronicle: Laurentian Text. Mediaeval Academy of America No. 60. Cambridge, Mass.: Mediaeval Academy of America, 1953. 79-80 (line 6453). Când Olga și un grup mic de însoțitori au ajuns la mormântul lui Igor, ea a plâns într-adevăr și a ținut o sărbătoare funerară. Drevlenii s-au așezat să se alăture lor și au început să bea foarte mult. Atunci când drevlenii s-au îmbătat, ea le-a ordonat oamenilor săi să-i ucidă. Potrivit Cronicii vremurilor trecute, cinci mii de drevleni au fost uciși în această noapte, dar Olga s-a întors la Kiev pentru a pregăti o armată care să ucidă restul supraviețuitorilor.
Conflictul inițial dintre armatele celor două națiuni a mers foarte bine pentru forțele Kievene, care a câștigat bătălia și i-a împins pe supraviețuitori înapoi în orașele lor. Olga și-a dus în final armata în Iskorosten (unde este astăzi Korosten), orașul în care soțul ei fusese ucis și a asediat orașul. Asediul a durat un an, fără succes, apoi Olga s-a gândit la un plan pentru a-i păcăli pe drevleni. Ea le-a trimis un mesaj: „De ce continuați să vă opuneți? Toate orașele voastre s-au predat și s-au supus tributului, astfel încât locuitorii își cultivă acum câmpurile și pământurile lor în pace. Dar vreți mai degrabă să vă înfometați, decât să plătiți tributul.”Primary Chronicle 80-1 (line 6454). Drevlenii au răspuns că se vor supune tributului, dar că se tem că ea încă intenționează să se răzbune pentru uciderea soțului ei. Olga a răspuns că uciderea mesagerilor trimiși la Kiev, precum și evenimentele din noaptea sărbătorii au fost suficiente pentru ea. Apoi le-a cerut „trei porumbei ... și trei vrăbii din fiecare casă”. Drevlenii s-au bucurat de ideea ridicării asediului pentru un preț atât de mic și au făcut așa cum le-a cerut ea.
Olga și-a instruit apoi armata să pună câte o bucată de sulf legată cu bucăți mici de pânză pe fiecare pasăre. La căderea nopții, Olga le-a spus soldaților să le dea foc și să dea drumul păsărilor. Acestea s-au întors la cuiburile lor în oraș, ceea ce a dus la incendierea totală a orașului. După cum scrie în Cronica vremurilor trecute: „Nu a fost nicio casă care să nu fie arsă deoarece a fost imposibil să se stingă flăcările, pentru că toate casele au luat foc în același timp”.Primary Chronicle 80-1 (line 6454). În timp ce oamenii fugeau din orașul în flăcări, Olga le-a ordonat soldaților să-i prindă, ucigându-i pe unii și făcându-i pe ceilalți sclavi pentru supușii ei. Ea a lăsat o rămășiță de oameni dintre aceștia ca să plătească tribut.
Guvernare Olga a rămas conducător regent al Rusiei Kievene cu sprijinul armatei și al poporului ei. Ea a schimbat sistemul de strângere al tributului (poliudie, полюдье) în prima reformă legală care a fost înregistrată în Europa de Est. Ea a continuat să se sustragă propunerilor de căsătorie, a apărat orașul de pecenegi în timpul asediului capitalei Kiev, în 968, și a salvat puterea tronului pentru fiul ei.
După subjugarea dramatică a drevlenilor, Cronica vremurilor trecute povestește cum Olga „a trecut prin țara Dereva, însoțită de fiul ei, stabilind legi și impunând tribut. Posturile ei comerciale și rezervațiile de vânătoare încă existau.”Primary Chronicle 80-1 (line 6454). Ca regină, Olga a stabilit posturi comerciale și a strâns tribut de-a lungul râurilor Msta și Luga. Ea a stabilit terenuri de vânătoare, posturi de graniță, orașe și posturi comerciale în întregul imperiu. Munca sa a ajutat la centralizarea stăpânirii statului cu aceste centre comerciale, numite pogosti (погостъ), care serveau ca centre administrative pe lângă rolurile lor mercantile. Este posibil ca rețeaua reginei de pogosti să fi fost importantă în unificarea etnică și culturală a națiunii ruse, iar posturile sale de frontieră au dus la o primă stabilire a limitelor naționale ale regatului.
În timpul campaniilor militare de durată ale fiului ei, ea a rămas la conducerea Kievului, cu domiciliul în castelul din Vîșhorod unde a locuit împreună cu nepoții ei.
Creștinism