Ivane Javahișvili (în ; ) a fost un istoric și lingvist georgian, a cărui activitate materializată prin numeroase studii publicate a influențat cercetarea modernă a istoriei și culturii Georgiei. El a fost unul dintre fondatorii Universității de Stat din Tbilisi (1918) și rectorul instituției în perioada 1919–1926.
Biografie Ivane Javahișvili s-a născut în orașul Tbilisi din Georgia (care făcea parte atunci din Imperiul Rus) în familia aristocratică a prințului Alexander Javahișvili, care îndeplinea funcția de profesor la Liceul din Tbilisi. După ce a absolvit Facultatea de Studii Orientale a Universității din Sankt Petersburg în 1899, Ivane a devenit privat-docent la catedra de filologie armeană și georgiană a Universității din Sankt Petersburg. În perioada 1901–1902 a efectuat un stagiu de cercetare la Universitatea din Berlin. În anul 1902 l-a însoțit pe mentorul său, academicianul Nikolai Marr, la Muntele Sinai, unde au studiat manuscrise medievale georgiene (cum ar fi manuscrisele georgiene ale epistolelor Sfântului Pavel). După ce primele volume ale studiului monumental, dar neterminat, kartveli eris istoria („O istorie a națiunii georgiene”) au apărut între 1908 și 1914, tânărul savant și-a creat o reputație de autoritate proeminentă în domeniul istoriei georgiene și caucaziene, al dreptului, paleografiei, diplomației, muzicii și dramaturgiei din Georgia, publicând lucrări de referință în aceste domenii.Mikaberidze, Alexander (ed., 2007), Javakhishvili, Ivane . Dictionary of Georgian National Biography. Accesat la 3 iulie 2007.
La începutul anului 1918 el a contribuit la fondarea primei universități permanente georgiene la Tbilisi, realizând astfel un deziderat de lungă durată al mai multor generații de intelectuali georgieni, care fusese respins în mod constant de autoritățile imperiale ruse.Lang, David Marshall (1962), A Modern History of Georgia, London: Weidenfeld and Nicolson, p. 211. Universitatea Tbilisi (actuala Universitate de Stat „I. Javahișvili” din Tbilisi, TSU, care acum îi poartă numele), unde Javahișvili a devenit profesor și șeful Departamentului de Istorie a Georgiei, a dobândit rapid o poziție dominantă în activitatea educațională a Georgiei. În calitate de fondator al Universității de Stat din Tbilisi, Javahishvili l-a propus pe chimistul Petre Melikishvili (1850–1927) pentru postul de rector. Melikișvili a demisionat în 1919 în urma unui conflict, iar Javahișvili a devenit rector al universității: a îndeplinit această funcție până în iunie 1926, când, în urma Revoltei antisovietice din 1924, a scăzut toleranța autorităților politice sovietice față de intelectualii care nu aveau convingeri marxiste.Suny, Ronald Grigor (1994), The Making of the Georgian Nation, Indiana University Press, p. 223. .
În 1936, represiunea împotriva lui Javahișvili s-a intensificat, deoarece rectorul UST Karlo Oragvelidze a susținut o teză la Facultatea de Istorie în care a criticat activitatea sa științifică. Sub amenințarea opresiunii sovietice, majoritatea asociaților și studenților lui Javahișvili nu și-au putut arăta sprijinul pentru el. Deși i s-a permis să publice și să predea, acest pas înapoi i-a salvat probabil viața, deoarece succesorul său la conducerea universității a devenit o victimă a Marii Epurări staliniste din 1936–1937.Lang, David Marshall (1962), A Modern History of Georgia, London: Weidenfeld and Nicolson, p. 245. Javahișvili a fost obligat să renunțe la postul de profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi în 1938, dar a fost numit în scurt timp director al Departamentului de Istorie al Muzeului de Stat al Georgiei, pe care l-a condus până la moartea lui. A murit în anul 1940 la Tbilisi și a fost înmormântat în curtea universității.
Lucrările publicate
Javahișvili a scris mai mult de 170 de lucrări care tratează diverse aspecte ale istoriei politice, culturale, sociale și economice a Georgiei. De la apariția în 1908 a primei ediții, principala sa lucrare, O istorie a națiunii georgiene (publicată integral între 1908 și 1949), a rămas unul dintre cele mai cuprinzătoare și mai importante studii dedicate istoriei premoderne a poporului georgian. Această lucrare nu a fost tradusă însă în nicio altă limbă. Unele dintre cele mai influente articole și cărți ale lui Javahișvili, inclusiv O istorie a națiunii georgiene, au fost reeditate în perioada 1977–1998 într-o colecție de opere alese în 12 volume.Rapp, Stephen H. (2003), Studies in Medieval Georgian Historiography: Early Texts And Eurasian Contexts, Peeters Bvba, p. 15. .
Note
Lectură suplimentară Akaki Surguladze (1976), „Ivane Javakhishvili (1876–1940)” Sergo Jorbenadze (1986), Life and Works of Ivane Javakhishvili, Publishing House of the Tbilisi State University, 611 pp. (în georgiană)
Categorie:Nașteri în 1876 Categorie:Nașteri pe 23 aprilie Categorie:Decese în 1940 Categorie:Decese pe 18 noiembrie Categorie:Absolvenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg Categorie:Cadre didactice ale Universității de Stat din Sankt Petersburg Categorie:Cavaleri ai Ordinului Steagul Roșu al Muncii Categorie:Decese în Tbilisi Categorie:Istorici ai zonei Munților Caucaz Categorie:Istorici din secolul al XX-lea Categorie:Istorici georgieni Categorie:Laureați ai Premiului Stalin Categorie:Lingviști georgieni Categorie:Membri ai Academiei de Științe a Uniunii Sovietice Categorie:Rectori ai Universității de Stat din Tbilisi Categorie:Oameni din Tbilisi Categorie:Scriitori georgieni