Goražde () este un oraș și centru administrativ al Cantonului Bosnia-Podrinje Goražde din Federația Bosniei și Herțegovinei, o entitate din Bosnia și Herțegovina. Este situat pe malul râului Drina. În 2013, avea o populație de 20.897 de locuitori.
Locație Goražde este situat pe malul râului Drina în sud-estul Bosniei (vezi hărțile). Orașul se află la poalele versantului estic al muntelui Jahorina, la o înălțime de 345 de metri deasupra nivelului mării. Așezarea este situată pe terasa aluviala, pe o vale largă, formată prin eroziunea râului Drina. Valea este mărginită la sud-est de Biserna (701 de metri), la sud de Samari (696 de metri), la sud-vest de Misjak (618 de metri), la vest de Gubavica (410 de metri) și la nord de Povrsnica (420 de metri deasupra nivelului mării).
Râul Drina curge între acestea și alte câteva dealuri. Valea sa care, din cele mai vechi timpuri, a făcut parte din traseul care mergea de la mare spre continent (Dubrovnik – Trebinje – Gacko – Foča – valea Drinei), este principala arteră a traficului din regiunea de sud-est a Bosniei. La Goražde, acest drum întâlnește un altul care vine dinspre Sarajevo și din Bosnia centrală prin pasul Muntelui Jabuka, coborând pe valea Drinei și continuând apoi spre Plevlje.
Istorie Perioada medievală miniatura|240x240px| Râul Drina la Goražde. Împreună cu Gornje Podrinje, Goražde a făcut parte din vechiul stat sârb înainte de 1376, când a fost lipit statului bosniac sub domnia regelui Tvrtko. După moartea lui Tvrtko, orașul a fost condus de ducii de Hum, printre care cel mai cunoscut a fost Herzog (ducele) Stjepan Vukčić Kosača.
În 1379, Goražde a fost menționată pentru prima dată ca o așezare comercială și în 1444 ca cetate. Originea numelui orașului pare să provină de la cuvântul slavon „gorazd”.
Piața Goražde a devenit bine cunoscută în 1415, când comercianții din Dubrovnik au avut relații comerciale intense cu aceasta.
Stăpânirea otomană Turcii au preluat definitiv Goražde în 1465, iar locul a început să aibă caracteristici orientale. În 1477 erau patru mahalle (palate) în oraș. În perioada 1550-1557, Mustafa Sokolovic a construit un pod de piatră peste Drina și un caravanserai.
În timpul guvernării otomane, Goražde a fost un centru comercial important, fiind la răscrucea de drumuri a celor două căi importante: spre Bosnia și Dubrovnik.
Două moschei construite de beii Sijercic datează din secolul al XVIII-lea. În apropiere de Goražde se află vechea Biserică Bogomil, care sub stăpânirea otomană a fost convertită în Biserica Ortodoxă a Sfântului Gheorghe, construită în 1454 de Ștefan Vukčić Kosača pentru soția sa. Tipografia Goražde, atașată bisericii, a funcționat acolo din 1519 până în 1521. Aceasta a fost prima tipografie înființată în Bosnia și Herțegovina și a doua din Balcani.
Declinul orașului Goražde în secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea este atribuit, printre altele, ciumei. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Goražde a făcut parte din Sangeacul Herțegovina, când a devenit parte a Sangeacului din Sarajevo.
Stăpânirea austriacă Perioada ocupației austro-ungare a fost marcată de declinul lui Goražde, cu toate că a existat în același timp o anumită ascensiune. Datorită poziției sale geografice la graniță, Goražde a fost în timpul Primului Război Mondial una dintre forțele principale ale Austro-Ungariei folosite împotriva Serbiei și Muntenegrului.
Iugoslavia În Iugoslavia de dinainte de război, Goražde, nefiind decât un oraș de frontieră, avea condiții normale în care să se dezvolte și să prospere.
În 1941, trupele germane au intrat în oraș după un atac aerian pe 17 aprilie. Mai târziu, acolo au fost staționate și trupe italiene.
Armata de Eliberare Națională a preluat orașul pentru prima dată pe 27 ianuarie 1942 și a rămas acolo până în luna mai a aceluiași an. În această perioadă s-au format comitete de eliberare națională pentru orașul districtului Goražde pe baza Stipulărilor de la Foča. În același timp, Goražde era sediul armatei naționale de eliberare pentru Bosnia de Est. La începutul lunii martie, 1942, comandantul-șef, Mareșalul Iosip Broz Tito a rămas la Goražde. Goražde a mai fost eliberat de două ori, în 1943 și 1944, iar la 6 martie 1945 a fost eliberat definitiv de ocupație.
Masacrele cetnicilor împotriva croaților etnici și bosniaci în decembrie 1941 - ianuarie 1942 au provocat moartea a aproximativ 2.050 de civili.
Compoziția populației Goražde poate fi urmărită din timpurile ocupației austro-ungare. Locuitorii ortodocși sunt originari din Stari Vlah în Sandzak, din Brda în Muntenegru, Herțegovina și Serbia de Sud. Populația a început să crească în Goražde și în împrejurimile sale în secolul al XVII-lea.
De la sfârșitul războiului până în 1961, un număr considerabil de noi grupuri de familii au ajuns să trăiască în Goražde din satele vecine și din alte locuri îndepărtate, fiind atrase de creșterea economică a orașului Goražde. Conform recensământului din 1961, Goražde avea 8.812 locuitori.
Înainte de al doilea război mondial industria din Goražde cuprindea în principal comerțul cu amănuntul și, într-o anumită măsură, comerțul cu ridicata, industria de catering, artizanatul, transportul. În timpul ocupației, din 1941-1945, industria a fost distrusă și, de asemenea, aproximativ 45% din casele existente.
De atunci industria din Goražde s-a dezvoltat sistematic, principalele sale ramuri fiind producția, construcția, transportul, comerțul și meșteșugurile. În 1981, PIB-ul orașului Gorazde a fost 70% din media iugoslavă.
După cel de-al doilea război mondial a început o nouă perioadă, marcată de o ascensiune socială și economică imensă. Au fost fondate o serie de noi întreprinderi industriale, dintre care cea mai semnificativă este fabrica de azot.
Războiul din Bosnia dreapta|miniatura| Moscheea din Goražde Din 1992 până în 1995, în timpul războiului din Bosnia, Goražde a fost una dintre cele șase enclave bosniace, împreună cu Srebrenica și Žepa, înconjurate și asediate de armata sârbă bosniacă. În aprilie 1993 a fost transformată într-o zonă sigură a Organizației Națiunilor Unite, în care ONU trebuia să descurajeze atacurile asupra populației civile. Între 30 martie și 23 aprilie 1994, sârbii au lansat o ofensivă majoră împotriva orașului. După atacurile aeriene împotriva tancurilor și avanposturilor sârbe și un ultimatum NATO, forțele sârbe au acceptat să-și retragă artileria și vehiculele blindate la depărtare față de oraș.Regan Richard (1996). Just war: principles and cases. CUA Press, p. 203. În 1995, a fost din nou vizat de sârbii bosniaci, care au ignorat ultimatumul și au lansat un atac asupra posturilor de pază ale ONU. Aproximativ 350 de militari ai ONU au fost luați ostatici, dar oamenii rămași de la Royal Welch Fusiliers, care erau deja staționați acolo și trupele bosniace de consolidare au împiedicat sârbii bosniaci să preia orașul. A evitat soarta orașului Srebrenica, unde sârbii bosniaci au continuat atacul și masacrul după prima încercare eșuată.
După Acordul de la Dayton, a fost stabilit un coridor sanitar între Goražde și Federație.
În 1994, comuna Novo Goražde a fost creată prin împărțirea comunei preexistente Goražde între Republica Srpska și Federația Bosniei și Herțegovinei prin Acordul de la Dayton. Denumirea inițială a comunei a fost Srpsko Goražde („Goražde sârbesc”), dar în 2004 numele a fost declarat neconstituțional și a fost temporar schimbat în Ustiprača. Numele actual a fost adoptat un an mai târziu, în 2005.
Așezări
Ahmovići Baćci Bahovo Bakije Bare Bašabulići Batkovići Bezmilje Biljin Blagojevići Bogdanići Bogušići Borak Brdo Borova Borovići Bošanje Boškovići Brajlovići Bratiš Brekovi Brezje Brijeg Bučje Budići Butkovići Butkovići Ilovača Crvica Čitluk Čovčići Čurovi Ćatovići Ćehajići Deševa Donja Brda Donja Bukvica Donje Selo Donji Bogovići Dragolji Dragovići Dučići Džindići Džuha Đakovići Faočići Gaj Glamoč Gočela Gojčevići Goražde Gornja Brda
Gornja Bukvica Gornji Bogovići Grabovik Gradac Gunjačići Gunjevići Gusići Guskovići Hadžići Hajradinovići Hladila Hrančići Hrid Hrušanj Hubjeri Ilino Ilovača Jabuka Jagodići Jarovići Kalac Kamen Kanlići Karauzovići Karovići Kazagići Knjevići Kodžaga Polje Kola Kolijevke Kolovarice Konjbaba Konjevići Kosače Kostenik Kovači Kraboriš Krašići Kreča Kučine Kušeši Kutješi Laleta Lukarice Ljeskovik Markovići Mašići Milanovići Mirvići
Mirvići na Podhranjenu Morinac Mravi Mravinjac Mrkovi Nekopi Nevorići Novakovići Odžak Orahovice Oručevac Osanica Osječani Ostružno Ozrenovići Paraun Perjani Pijestina Pijevac Plesi Podhomara Podhranjen Podkozara Donja Podkozara Gornja Podmeljine Poratak Potrkuša Pribjenovići Prisoje Prolaz Pršeši Radići Radijevići Radmilovići Radovovići Raškovići Ratkovići Rešetnica Ropovići Rosijevići Rusanj Sedlari Seoca Sijedac Skravnik Slatina Sofići Sopotnica Spahovići Surovi
Šabanci Šašići Šehovići Šemihova Šovšići Šućurići Trebeševo Tupačići Uhotići Ušanovići Ustiprača Utješinovići Vitkovići Vlahovići Vlajčići Vraneši Vranići Vranpotok Vrbica Vremci Vučetići Zabus Zakalje Zapljevac Završje Zemegresi Zidine Zorlaci Zorovići Zubovići Zubovići u Oglečevi Zupčići Žigovi Žilići Žitovo Živojevići Žuželo
Date demografice
Populație Populația așezărilor - comuna Goražde Așezare 1961. 1971. 1981. 1991. 2013. Total 31303 34685 36924 37505 20897 1 Bacci 1421 1.120 2 Bogušići 295 244 3 Budici 388 324 4 Čovčići 356 250 5 Ducici 277 273 6 Gorazde 9482 13022 16273 12512 7 Grabovik 284 239 8 Mravinjac 387 249 9 Potrkuša 144 237 10 Sedlari 391 211 11 Vitkovići 1.080 942 12 Zupčići 792 382
Compoziție etnică Populația din Goražde, după etnie, conform recensămintelor din 1971,Recensământul populației Iugoslaviei din 1971, pod2.stat.gov.rs (în sârbă și engleză) 1981,Recensământul populației Iugoslaviei din 1981, pod2.stat.gov.rs (în sârbă și engleză) 1991 și 2013Recensământul populației din Bosnia și Herțegovina din 2013, nasbih.com Recensământul populației din Bosnia și Herțegovina din 2013 - rezultate preliminare (Popis stanovništva, domaćinstava i stanova u Bosni i Hercegovini 2013 – PRELIMINARNI REZULTATI), bhas.ba/obavjestenja (în bosniacă și engleză) este următoarea:
Compoziție etnică - orașul Goražde 2013. 1991. 1981. 1971. Total 12.512 (100,0%) 16.273 (100,0%) 13.022 (100,0%) 9.482 (100,0%) bosniaci 9.568 (58,80%) 6.746 (51.80%) 5.266 (55,54%) sârbi 5.584 (34,31%) 4.376 (33,60%) 3.675 (38,76%) iugoslavi 663 (4,074%) 1.495 (11,48%) 100 (1.055%) Alții 396 (2.433%) 83 (0,637%) 55 (0,580%) croați 62 (0,381%) 75 (0,576%) 133 (1.403%) muntenegreni 198 (1.521%) 212 (2.236%) albanezi 23 (0,177%) 17 (0,179%) macedoneni 13 (0,100%) 10 (0,105%) sloveni 13 (0,100%) 14 (0,148%) Compoziție etnică - comuna Goražde 2013. 1991. 1981. 1971. 1961. Total 20.897 (100,0%) 37.573 (100,0%) 36.924 (100,0%) 34.685 (100,0%) 31.303 (100,0%) bosniaci 19.692 (94,23%) 26.296 (69,99%) 25.142 (68,09%) 24.544 (70,76%) 19.305 (61,67%) sârbi 707 (3.383%) 9.843 (26,20%) 9.107 (24,66%) 9.293 (26,79%) 9.569 (30.57%) Alții 475 (2.273%) 565 (1.504%) 153 (0,414%) 115 (0,332%) 614 (1,96%) croați 23 (0,110%) 80 (0,213%) 99 (0,268%) 179 (0,516%) 314 (1,00%) iugoslavi 789 (2.100%) 2.017 (5.463%) 168 (0,484%) 1.501 (4,80%) muntenegreni 243 (0,658%) 280 (0,807%) rromi 89 (0,241%) 38 (0,110%) albanezi 41 (0,111%) 26 (0,075%) sloveni 17 (0,046%) 30 (0,086%) macedoneni 16 (0,043%) 12 (0,035%)
Mediul înconjurător
Mediul natural