Perioada Dinastiei Song (în , Sòng Cháo; ) reprezintă denumirea unei epoci istorice din istoria Chinei, care a început în anul 960 și a durat până în anul 1279. Ea a fost precedată de „Perioada Celor Cinci Dinastii și a Celor Zece Regate” și a fost urmată de „Perioada Dinastiei Yuan”. În timpul acestei perioade au fost emiși primii bani adevărați de hârtie din istoria lumii - bancnote - de către un guvern național. Tot în această perioadă a fost înființată prima flotă maritimă militară permanentă a Chinei, s-a folosit pentru prima dată praful de pușcă și s-a determinat, tot pentru prima dată, nordului geografic cu ajutorul busolei.
Perioada Dinastiei Song este împărțită în două perioade distincte: „Song de Nord” și „Song de Sud”. În timpul perioadei Song de Nord (, 960–1127), capitala țării era în orașul nordic Bianjing (astăzi Kaifeng), dinastia controlând mare parte din „China Interioară”. Perioada Song de Sud (, 1127–1279) a urmat după ce Dinastia Song a pierdut controlul Chinei de Nord în favoarea Dinastiei Jin. În această perioadă, conducătorii din dinastia Song s-au retras la sud, de Fluviul Yangtze, stabilindu-și capitala la Lin'an (astăzi Hangzhou).
Deși dinastia Song a pierdut controlul leagănului tradițional al civilizației chinezești din valea Râului Galben, economia dinastiei Song nu a căzut în ruine, Imperiul Song de Sud conținând 60% din populația Chinei și mare parte a terenului agricol cultivabil. Dinastia Song de Sud și-a întărit considerabil forța navală pentru a-și apăra apele și granițele, îndeplinind misiuni maritime în străinătate. Pentru a se apăra de dinastia Jin, și mai târziu de mongoli, Imperiul Song și-a dezvoltat noi tehnologii militare și a inventat praful de pușcă.
În 1234, Dinastia Jin a fost cucerită de mongoli, care au preluat controlul asupra Chinei nordice, întreținând relații tensionate cu Imperiul Song de Sud. Möngke Khan, al patrulea Mare Han al Imperiului Mongol, a murit în 1259 în timp ce asedia o cetate în Chongqing. Fratele său mai tânăr Kublai Han a fost proclamat Mare Han, deși a fost recunoscut doar parțial de mongolii din vest. În 1271, Kublai Han a fost proclamat împărat al Chinei. După două decenii de războaie sporadice, armatele lui Kublai Han au cucerit Dinastia Song în 1279. China era din nou unită, sub conducerea Dinastiei Yuan (1271–1368).
Populația Chinei s-a dublat în secolele al X-lea și al XI-lea. Această creștere a fost susținută de creșterea cultivării orezului în centrul și sudul Chinei, utilizarea soiurilor de orez care se recoltează timpuriu, provenite din Asia de Sud și Sud-Est, și de abundența de alimente. Recensământul Imperiului Song de Nord a înregistrat o populație de aproximativ 50 milioane de oameni, de aceeași dimensiune ca în perioadele dinastiilor Han și Tang. Se estimează, însă, că Imperiul Song de Nord avea o populație de aproximativ 100 de milioane de oameni și de 200 de milioane în perioada Dinastiei Ming. Această creștere a generat o revoluție economică în China medievală. Creșterea demografică a fost în parte cauza retragerii treptate a guvernului central din economie.
O populație mai mare a crescut și importanța micii nobilimi în administrația și în politica locală. Oficialii numiți în centrele de provincie se bazau pe nobilimea educată pentru servicii, finanțare și supravegherea regiunilor. Viața socială în timpul dinastiei Song a fost vibrantă; elitele sociale se adunau pentru a admira și a comercializa lucrări de artă, populația interacționa la festivaluri publice și la cluburi private, iar orașele aveau cartiere cu teatre. Răspândirea literaturii și științei fusese îmbunătățită prin inventarea xilogravurii și (în secolul al XI-lea) a tiparului cu caractere mobile.
Tehnologia premodernă, știința, filosofia, matematica, ingineria și alte ocupații intelectuale au înflorit în timpul dinastiei Song. Filosoi cum ar fi Cheng Yi și Zhu Xi au revigorat confucianismul cu noi idei, influențate de idealuri budiste, și au pus accent pe o nouă organizare a textelor clasice, organizare ce a adus în prim plan principala doctrină a neoconfucianismul. Deși instituția examinării imperiale exista din timpul Dinastiei Sui, ea a devenit mult mai importantă în timpul dinastiei Song. Aceasta a devenit principalul factor ce a favorizat transformarea unei elite aristocratice într-o elită funcționărească. Istorie Song de Nord, 960–1127 Împăratul Taizu al Songului (r. 960-976) a unificat China prin cucerirea altor teritorii în timpul domniei sale, care încheie revoltele din perioada celor Cinci Dinastii și Zece Regate. În Kaifeng, el a stabilit un guvern central puternic, a asigurat stabilitatea administrativă prin promovarea sistemului de Examinare Imperială pentru serviciul civil, numirea birocraților statului după calificare și merite și a promovat proiecte care asigurau eficiență în comunicare în tot cuprinsul imperiului. Un astfel de proiect a fost crearea de către cartografi a hărților detaliate pentru fiecare provincie și oraș, care au fost apoi adunate într-un mare atlas. El a promovat știința inovatoare și inovațiile tehnologice prin sprijinirea unor lucrări cum ar fi turnul cu ceas astronomic proiectat și construit de inginerul Zhang Sixun.
thumb|left|200px|Împăratul Taizu (r. 960–976), un portret tablou de la Curte Curtea Song a menținut relații diplomatice cu regatul indian Chola, Egiptul Fatimid, Srivijaya, Hanatul Kara-Khanid din Asia Centrală, precum și cu alte țări care i-au fost partenere comerciale. Cu toate acestea, cele mai apropiate state vecine ale Chinei au avut cel mai mare impact asupra politicii sale interne și externe. De la începuturile sale sub Taizu, dinastia Song alterna între război și diplomație cu etnicii Kitani ai dinastiei Liao din nord-est și cu tanguții din Dinastia Xia de Vest, în nord-vest. Dinastia Song și-a folosit forța militară într-o încercare de a înăbuși Dinastia Liao și de a recâștiga cele Șaisprezece Prefecturi, un teritoriu sub controlul khitan, care a fost, în mod tradițional, considerat a fi parte din China propriu-zisă.. Cu toate acestea, trupele Song au fost respinse de către armatele Liao, care s-au angajat în campanii anuale agresive pe teritoriul Songului de Nord până în 1005, atunci când semnarea Tratatului Shanyuan a încheiat aceste ciocniri de la frontiera de nord. Dinastia a fost obligată să ofere tribut kitanilor, deși plata acestui tribut avea un impact minor asupra economiei statului, per ansamblu, din moment ce Kitanii erau, în mare măsură, dependenți de importurile, în cantități masive, de bunuri din Song.. Mai mult, statul Song a recunoscut Liaoul ca egal al său, din punct de vedere diplomatic.. Dinastia Song a reușit să obțină mai multe victorii militare asupra tanguților, la începutul secolului al XI-lea, culminând cu o campanie condusă de către eruditul om de știință, general, și om de stat, Shen Kuo (1031–1095).. Această campanie a fost însă în cele din urmă un eșec, din cauza nerespectării unor ordine directe de către un ofițer militar, rival al lui Shen, iar teritoriul câștigat de la Xia de Vest, în cele din urmă, a fost pierdut.. Un alt război semnificativ a fost împotriva Dinastiei Lý, a Vietnamului, dintre 1075 și 1077, cauzat de disputa asupra graniței de stat și ruperea de către Song a relațiilor comerciale cu Regatul Đài Việt.. După ce forțele Lý au provocat pagube masive într-un raid în Guangxi, comandantul Song Guo Kui (1022–1088), a pătruns până la Thang Long (prezentul Hanoi).. Cu toate acestea, pierderile grele de ambele părți l-au determinat pe comandantul Lý Thuong Kiet (1019-1105), să facă propuneri de pace, permițând ambelor părți să se retragă din luptă. Teritoriile capturate, deținute de catre Song și Lý, au fost întreschimbate în 1082, împreună cu prizonierii de război.. thumb| Statuie policromă a lui Guan Yin, sculptată din lemn, Dinastia Liao, provincia Shanxi, China, (907-1125)
În timpul secolului al XI-lea, rivalitățile politice i-au divizat profund pe membrii curții, din pricina abordărilor diferite ale ministrilor, dar și din cauza opiniilor și a politicilor privind gestionarea complexei societăți Song și a înfloritoarei economii. Cancelarul idealist Fan Zhongyan (989-1052) a fost primul care a primit o reacție politică acidă, când a încercat să facă reforme în îmbunătățirea sistemului de recrutare a funcționarilor, majorarea salariilor pentru funcționarii minori, și de stabilire a programelor de sponsorizare, pentru a permite unei game mai largi de oameni să fie bine educați și eligibili pentru slujbe la stat.. După ce Fan a fost forțat să demisioneze din funcția ocupată, Wang Anshi (1021-1086) a devenit cancelar al curții imperiale. Cu sprijinul împăratului Shenzong (1067-1085), Wang Anshi a criticat aspru sistemul de învățământ și birocrația de stat. Încercând să rezolve ceea ce el a văzut drept corupție de stat și neglijență, Wang a implementat o serie de reforme numite Noile Politici. Acestea implicau impozitul funciar, stabilirea unor monopoluri de stat, sprijinirea milițiilor locale și crearea unor standarde mai ridicate de examinare imperială, pentru a face mai facilă admiterea birocraților iscusiți.. Reformele au dus la apariția de facțiuni politice la curte. Grupului Noilor Politici (Xin Fa) al lui Wang Anshi, cunoscut sub numele de „Reformiști”, i s-au opus miniștrii din facțiunea „conservatoare”, condusă de istoricul și cancelarul Sima Guang (1019–1086).. Când câte o facțiune lua locul alteia la majoritatea pozițiilor de miniștri de la curte, oficialii rivali erau degradați și exilați, trimiși să guverneze regiuni îndepărtate, de la frontierele Imperiului. Una dintre cele mai proeminente victime ale rivalităților politice a fost celebrul poet și om de stat Su Shi (1037-1101), care a fost închis și în cele din urmă exilat, deoarece a criticat reformele lui Wang.
În timp ce guvernul central Song a rămas divizat politic și s-a concentrat pe treburile interne, noile evenimente alarmante din nord, din statul Liao, au ajuns în cele din urmă în atenția politicienilor curții. Jurchenii, un trib vasal al Imperiului Liao, s-a răsculat împotriva kitanilor și au format propriul lor stat, dinastia Jin (1115-1234) .. Oficialul Song Tong Guan (1054-1126) l-a sfătuit pe împăratul Huizong (1100-1125) să formeze o alianță cu jurchenii, iar campaniile militare comune au răsturnat și au cucerit dinastia Liao până în 1125. Jurchenii au observat însă prestația slabă și slăbiciunea militară a armatei Songului; aceștia au rupt imediat alianța cu Dinastia Song, lansând o invazie a teritoriului chinez în 1125 și alta în 1127. În aceasta din urmă, ei au capturat nu numai capitala dinastiei, Kaifeng, dar și pe împăratul emerit Huizong, pe succesorul său Qinzong și cea mai mare parte a curții imperiale. Acest incident a avut loc în anul Jingkang (chineză: 靖康) și este cunoscut sub numele de Umilința de Jingkang (chineză: 靖康 之耻). Forțele Song rămase s-au regrupat sub autoproclamatul împărat Gaozong (1127-1162), s-au retras la sud de fluviul Yangtze și au stabilit o nouă capitală a dinastiei Song, Lin'an (Hangzhou-ul modern). Cucerirea jurchenă a nordului Chinei și mutarea capitalei de la Kaifeng la Lin'an au fost linia de demarcație între Dinastia Song de Nord și Dinastia Song de Sud.
Song de Sud — 1127–1279 left|thumb|Imperiul Song de Sud în 1142