Stanislav Binički (în , ; ) a fost un compozitor, dirijor și pedagog sârb. Student al compozitorului german Josef Rheinberger, a devenit primul director al Departamentului de Operă al Teatrului Național din Belgrad în 1889 și a început să lucreze cu Orchestra Militară din Belgrad un deceniu mai târziu. A compus prima operă sârbă, Na uranku în 1903. În 1911, Binički a înființat a doua Școală de muzică sârbă. S-a alăturat armatei sârbe după izbucnirea Primului Război Mondial și a compus una dintre cele mai faimoase opere ale sale, Marșul spre Drina, în urma victoriei sârbești în bătălia de pe Muntele Cer. S-a retras din funcția de șef al Departamentului Operei al Teatrului Național în 1920 și a murit la Belgrad în 1942. Este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori sârbi ai Generației anilor 1870.
Viața și cariera Stanislav Binički s-a născut la 27 iulie 1872 în satul Jasika, lângă Kruševac, Principatul Serbiei. A studiat la Belgrad și München cu compozitorul german Josef Rheinberger. Binički a fost primul director al Operei din Teatrul Național din Belgrad în 1889. În 1899, a început să colaboreze cu Orchestra Militară din Belgrad. A îmbogățit repertoriul muzical al orchestrei cu piese precum a Simfonia 8 a lui Franz Schubert, uvertura lui Richard Wagner Rienzi, Dansurile slave ale lui Antonín Dvořák și Simfonia italiană a lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Prima operă sârbă, Na uranku, a fost scrisă de Binički și a avut premiera în 1903. Criticii de muzică John Warrack și Ewan West au descris opera ca pe o lucrare de pionierat și au lăudat utilizarea ingenioasă a lui Binički a unor stiluri muzicale contrastante pentru a înfățișa lupta dintre sârbi și turci. miniatura|Stanislav Binički În 1911, Binički a înființat a doua Școală de muzică sârbă din cadrul Societății de Cântare Stanković. A continuat să realizeze primele spectacole sârbe ale Simfoniei nr. 9 a lui Ludwig van Beethoven și a Creației lui Joseph Haydn. A compus o piesă intitulată Serviciul Memorial în 1912. Instrumentele și muzica scenică ale lui Binički au combinat în general elemente sârbești, ale Orientului Mijlociu și europene - în mare parte cele italiene. Lucrările sale corale sunt în mare parte reprezentative pentru muzica populară sârbă.
Încurajat de Stanislav Binički, Teatrul Național a interpretat opere precum Trubadurul, Djamileh, Der Freischütz, Werther și Mignon în sezonul 1913-14. Munca teatrului național a fost întreruptă de izbucnirea Primului Război Mondial în vara anului 1914. Binički s-a alăturat armatei sârbe după declararea războiului. El a compus ceea ce a devenit ulterior cunoscut sub numele de Marșul spre Drina la scurt timp după bătălia de pe Muntele Cer pentru a comemora victoria sârbă. El a dedicat-o comandantului său favorit în armată, colonelul Stojanović, care a fost ucis în luptă. Piesa sa a fost denumită inițial Marșul spre Victorie. Unii cercetători au emis ipoteza că Binički s-a inspirat dintr-un marș militar turc otoman.
În 1915, Serbia a fost invadată de Austro-Ungaria, Imperiul German și Regatul Bulgariei. Liniile sârbești s-au prăbușit rapid, iar armata sârbă a fost forțată să se retragă prin Albania. Orchestra Militară de la Belgrad a pierdut ulterior toate instrumentele și întreaga sa arhivă muzicală. Binički a supraviețuit retragerii și a reușit să ajungă pe insula greacă Corfu, unde a strâns instrumente noi, și-a reconstruit partiturile și a aranjat un concert în Teatrul Național Corfu. El și alți muzicieni sârbi au vizitat Franța în 1917, unde au început o activitate muzicală cu trei concerte susținute la Paris. După război, Binički s-a întors în Balcani și a luat parte la un tur de șase luni prin orașele nou-creatului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. S-a retras din funcția de șef al Sectorului Operei al Teatrului Național în 1920 și a fost succedat de Stevan Hristić.
Stanislav Binički a murit la Belgrad la 15 februarie 1942.
Moștenire Binički este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori sârbi ai Generației anilor 1870. Marșul spre Drina este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. Piesa a cunoscut o popularitate răspândită în timpul și după primul război mondial și a devenit una dintre cele mai cunoscute melodii naționaliste sârbe.
Lucrări majore
Melodii solo
Alte compoziții
Vezi și
Note
Referințe
Legături externe Biografie Fotografii cu Stanislav Binički Biografie pe site-ul web al Școlii de Muzică Stanislav Binički Informații pe YuYellow Scurtă biografie cu fotografii Muzică sârbă Stanislav Binički la IMDb Pagina web a festivalului de muzică Zilele Stanislav Binički Riznica srpska on Stanislav Binički Ravel l-a copiat pe Binički? Vezi și Listă de compozitori
Categorie:Nașteri în 1872 Categorie:Decese în 1942 Categorie:Compozitori din secolul al XX-lea Categorie:Compozitori din secolul al XIX-lea Categorie:Compozitori sârbi Categorie:Oameni din Kruševac