Hygrocybe chlorophana (Elias Magnus Fries, 1838 ex Friedrich Otto Wünsche, 1877), sin. Hygrophorus chlorophanus (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1838), din încrengătura Basidiomycota în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrocybe,Index FungorumMycobank este o specie saprofită de ciuperci comestibile. Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește solitară sau împrăștiată pe sol umed prin pajiști cu soluri sărace printre pernițele de mușchi și firele de iarbă și pășuni, pe gazon în parcuri, mai rar în păduri ierboase, la marginea pădurilor de conifere și dea lungul potecilor. Apare regional destul de des, de la câmpie până în regiuni montane, din iunie până în octombrie (noiembrie).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 454-455, ISBN 88-85013-46-5Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 106-107, ISBN 978-3-440-13447-4Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 154

Taxonomie Numele binomial a fost determinat drept Agaricus chlorophanus de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din anul 1821Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 103 și transferat de el însuși la genul Hygrophorus sub păstrarea epitetului în lucrarea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1836-1838, p. 332 un taxon regăsit încă până în prezent în unele cărți micologice.

În sfârșit, în 1877, micologul german Friedrich Otto Wünsche a mutat specia corect la genul Hygrocybe sub numele curent valabil (2020), de verificat în cartea sa Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis.Friedrich Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”, Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 112

Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar, fiind nefolosite, sunt de neglijat.

Epitetul specific este derivat din cuvintele grecești (=galben-verzui) și (=faclă, ca o lanternă),Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Schul-Wörterbuch”, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1823, p. 613 și 567 datorită aspectului exterior.

Descriere thumb|left|225px|Bres.: Hygrophorus chlorophanus (1) și Hygrophorus vitellinus (2) Pălăria: are un diametru între 2 și 6 cm, este subțire, fragilă, higrofilă, inițial semisferic-convexă, aplatizând repede și prezentând uneori o cocoașă turtită centrală, cu avansarea în vârstă cu marginile neregulat ondulate, fâlfâite și răsucite în sus. Cuticula este netedă, lucioasă, umedă și ușor lipicioasă, foarte vâscoasă pe vreme umedă precum adesea ușor striată și oarecum transparentă pe margine. Coloritul variază în diverse nuanțe de galben și poate fi galben-limoniu, galben-sulfureu, galben-ocru, galben-verzui, în mijloc adesea galben-portocaliu, dar higrofan (se estompează, înălbește). Nu se decolorează după apăsare sau leziune. Lamelele: sunt spațiate, destul de groase, inegale, cu lameluțe mai scurte intercalate, mai întâi arcuite, apoi bulboase, fiind aderate la picior, uneori scurt dințat decurente la picior. Coloritul inițial gălbui până galben-limoniu, mai deschis înspre marginea pălăriei, devine ulterior palid gălbui. Muchiile netede sunt mai deschise. Piciorul: de culoarea pălăriei sau ceva mai deschis are o lungime de la 6 (7) cm și o grosime de 0,5 până la 0,8 cm, fiind cilindric, nu rar îndoit lateral și slab turtit, neted, moale și ușor fibros, uscat (numai pe vreme ploioasă slab unsuros) precum fistulos (gol pe dinăuntru). Nu prezintă un inel și nu se decolorează după tăiere. Carnea: albicioasă până alb-gălbuie care nu se colorează în contact cu aerul după o secțiune este friabilă, slab apoasă, subțire și parțial hialină (translucidă), mirosul fiind imperceptibil și gustul plăcut. Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali cu un vârf apiculat, netezi, hialini (translucizi) și neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod), având o mărime de 6-8 x 4-4,5 microni. Praful lor este alb. Basidiile clavate cu 2-4 sterigme fiecare măsoară 30-40 x 7-8 microni. Cistidele celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) sunt mai scurte, cu vârfuri rotunjite și pediculate.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 341 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 116, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Ciuperca poate fi confundată cu specii de același gen, cu toate foarte greu de diferențiat și mai mult sau mai puțin comestibile, ca exemplu Cuphophyllus colemannianus sin. Hygrocybe colemanniana (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 444-445 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Cuphophyllus pratensis sin. Hygrocybe pratensis, ciuciuleni de iarbă) (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 434-435 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Hygrocybe acutoconica (șofrănie, miros slab de vopsea de dispersie, gust blând, apare deja în mai),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 440-441, ISBN 88-85013-25-2 Hygrocybe aurantiosplendens (colorit mult mai roșiatic, miros plăcut și gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 408-409, ISBN 3-405-12124-8Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Hygrocybe cantharellus (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 404-405 - 2, ISBN 3-405-12124-8 Hygrocybe ceracea (fără valoare culinară),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397 - 2, ISBN 3-405-12124-8 Hygrocybe flavescens (miros insignifiant, gust blând),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 466-467, ISBN 88-85013-46-5 Hygrocybe glutinipes (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-3 cm, preferă apropierea de arbori foioși, miros și gust imperceptibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 414-415, ISBN 88-85013-37-6 Hygrocybe intermedia,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441 - 1, ISBN 3-405-11774-7 Hygrocybe miniata,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 454-455, ISBN 3-405-12081-0 Hygrocybe psittacina sin. Gliophorus psittacinus, (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-4 cm, foarte vâscoasă, cu un colorit verzui până la galben-verzui cu carne albă și nuanțe verzuie, miros imperceptibil și gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 436-437 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Hygrocybe quieta (preferă apropierea de arbori foioși, miros slab leșios, săpunesc, gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 410-411, ISBN 3-405-12124-8 Hygrocybe virescens (colorit galben-verzui päan brun-verzui, carne galben-verzuie, miros neînsemnat, gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 426-427, ISBN 3-405-12081-0 Hygrocybe vitellina sin. Gloioxanthomyces vitellinus (fără valoare culinară)Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 154, ISBN 3-8289-1619-8 sau chiar cu Cantharellus amethysteus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 462-463, ISBN 3-405-12081-0 Cantharellus cibarius, Cantharellus friesiiBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447, ISBN 3-405-12116-7 și înrudiți (poartă stinghii, nu lamele)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 436-437, ISBN 3-405-11774-7 precum cu specia de calitate scăzută Hygrophoropsis aurantiaca.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12124-8

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Specia este considerată comestibilă, dar cu mică valoare gastronomică, datorită cărnii foarte subțiri.Ciuperci din România

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Egon Horak: „Röhrlinge und Blätterpilze in Europa“, ed. a 6-a complet revizuită, Elsevier - Spektrum Akademischer Verlag, München2005, ISBN 978-3-8274-1478-6 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, ISBN 3-8001-3536-1 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Hygrocybe chlorophana, film în limba polonă Hygrocybe chlorophana, film în limba croată Hygrocybe chlorophana, film englez Hygrocybe chlorophana, mai multe imagini

Categorie:Hygrocybe Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1821 în știință