Ahatanhel Krîmskîi

Ahatanhel Iuhîmovîci Krîmskîi (în , în ; ) a fost un orientalist, lingvist, poliglot (cunoscător a aproximativ 35 de limbi), cercetător literar, folclorist, scriitor și traducător ucrainean. El a fost unul dintre fondatorii și membrii titulari ai Academiei Panucrainene de Științe (VUAN) în 1918 și membru al Societății Științifice Șevcenko din 1903.

Deși Krîmskîi nu avea origine ucraineană, el s-a descris ca „ucrainofil”. Сходознавець Агатангел Кримський знав до сотні мов Енциклопедія історії України: Т. 5: Кон - Кю / Редкол.: В. А. Смолій (голова) та ін. НАН України. Інститут історії України. - Kiev: В-во «Наукова думка», 2008. - 568 p.: cu ilustrații.Ahatanhel Krymsky: 10 interesting facts of his life (Агатангел Крымский: 10 интересных фактов из жизни). Avdet. 24 iunie 2015

În anii 1920 a fost arestat de autoritățile sovietice ca „naționalist ucrainean”, „ideolog al naționaliștilor ucraineni” și „conducător al mișcării naționaliste clandestine”. El a fost condamnat pentru „activități naționaliste antisovietice” și încarcerat în închisoarea generală nr. 7 din Kustanai (astăzi în apropiere de Qostanaı, Kazahstan).

Viața și cariera Ahatanhel Krîmskîi s-a născut în orașul Volodîmîr-Volînskîi dintr-un tată tătar, cu origine belarusă, și o mamă poloneză. Într-un interviu acordat în 1915 ziarului Tergiman, Krîmskîi s-a identificat ca fiind tătar crimeean.Ahatanhel Krymsky considered himself a Crimean Tatar (Агатангел Крымский считал себя крымским татарином). Crimean Tatars. Numele său de familie „Krîmskîi” (în ) înseamnă „crimeean” și a fost primit în secolul al XVII-lea de un strămoș al său din secolul al XVII-lea, care era un mullah tătar crimeean din Bahcisarai. El a fost botezat în Biserica Ortodoxă.

Familia lui s-a mutat în curând în orașul Zvenîhorodka din Ucraina Centrală.

Krîmskîi a absolvit Colegiul Galagan din Kiev în 1889, Institutul Lazarev de Limbi Orientale din Moscova în 1891 și, ulterior, Universitatea din Moscova în 1896. După absolvire, a lucrat în Orientul Mijlociu între 1896 și 1898, iar ulterior a revenit la Moscova, unde a devenit lector la Institutul Lazarev și, în 1900, profesor. Krîmskîi a predat acolo literatura arabă și istoria orientală. La Moscova, el a fost activ în mișcarea independentistă ucraineană și a fost membru al asociației ucrainene Hromada din Moscova.Krymsky, Ahatanhel. Internet Encyclopedia of Ukraine

În iulie 1918 Krîmskîi s-a întors la Kiev și a participat la fondarea Academiei Naționale de Științe a Ucrainei (VUAN). El a devenit ulterior directorul Academiei. A editat 20 din cele 25 de volume ale lucrării Записки Історично-філологічного відділу („Însemnări ale Departamentului de Istorie și Filologie”) a Academiei (1920–1929) și a fost profesor la Universitatea din Kiev, precum și vicepreședinte al Societății Științifice Ucrainene din Kiev începând din 1918.

Deși Krîmskîi a supraviețuit Marii Epurări din anii 1930, el a fost îndepărtat din activitatea didactică și științifică timp de aproximativ 10 ani. În 1939 a fost reabilitat, dar în iulie 1941, după declanșarea Războiului Germano-Sovietic, NKVD-ul l-a arestat ca persoană „nesigură” sub acuzația de „activități naționaliste antisovietice” și l-a întemnițat în închisoarea din Kostanai, unde savantul a murit la vârsta de 71 de ani. Krîmskîi a murit în mod oficial din cauza epuizării în spitalul închisorii, dar există o versiune că ar fi putut să moară din cauza torturii crude. Cazul său a fost închis definitiv în 1957, iar Krîmskîi a fost reabilitat oficial în 1960.

Activitate Krîmskîi era expert în 34 de limbi; unele surse menționează că el avea o cunoaștere cel puțin de nivel mediu a 56 de limbi. Видатний орієнталіст України — Агатангел Кримський Krîmskîi a contribuit cu câteva sute de note în enciclopediile rusești Brockhaus, Efron și Granat și a scris multe alte lucrări despre istoria și literatura arabă, turcă, turcică, tătară crimeeană și iraniană, unele dintre ele fiind lucrări de pionierat în studiile orientale rusești. stanga|miniatura|Timbru comemorativ ucrainean din 1996. El a scris, în special în limba rusă, studii de istorie a Islamului (1904–1912), a arabilor, a Turciei, a Persiei și a literaturilor lor, un studiu despre teozofia dervișă și un studiu al limbilor și popoarelor semite. În anii 1920 și 1930 a scris în limba ucraineană studii de istorie a Turciei și Persiei și a literaturilor lor; monografii despre Hafiz și cântecele sale și despre popoarele turcice, limbile și literaturile lor; și a editat o colecție de articole despre tătarii Crimeei. Împreună cu O. Boholiubskîi a scris un studiu despre învățământul universitar arab și Academia Arabă de Științe. În ultimii ani ai vieții sale, el a scris o istorie în șase volume a khazarilor, care nu a fost niciodată publicată.

Krîmskîi a cercetat istoria limbii ucrainene. Întrucât era un adversar al teoriei lui Aleksei Sobolevski că limba vechii Rusii Kievene era mai mult rusă decât ucraineană, a scris trei studii polemice în perioada 1904-1907 cu privire la această chestiune, iar ideile sale cu privire la limba Rusiei Kievene au fost rezumate ulterior în lucrarea Українська мова, звідкіля вона взялася і як розвивалася („Limba ucraineană: cum a apărut și cum s-a dezvoltat”). Krîmskîi a efectuat cercetări cu privire la dialectele ucrainene și s-a implicat activ în activitatea de standardizare a vocabularului și ortografiei limbii ucrainene literare în anii 1920. În această activitate a respins tradiția ortografică galițiană. El a fost redactorul primelor două volume ale dicționarului ruso-ucrainean, care a apărut în patru volume (1924–1933), și a dicționarului ruso-ucrainean de termeni juridici (1926).

Krîmskîi a scris trei cărți de poezie lirică și câteva romane și a tradus în limba ucraineană mai multe opere literare arabe și persane, printre care rubaiatele lui Omar Khayam, O mie și una de nopți și cântecele lui Hafez. El a tradus, de asemenea, poeziile unor scriitori europeni precum Heinrich Heine, Byron, Sappho și Friedrich Rückert. A publicat articole și recenzii despre scriitorii ucraineni și operele lor, precum și despre teatrul ucrainean.

Ca etnograf, Krîmskîi a fost un adept al teoriei migrației. El a tradus în ucraineană și a adnotat lucrarea Popular Tales and Fictions a lui W.A. Clouston (1896) și a scris, de asemenea, numeroase lucrări orientaliste și articole despre etnografii ucraineni.

Note

Bibliografie Гурницький, К. Кримський як історик (Kiev, 1971) Скокан, К.; Деркач, Н .; Ісаєва, Н,; Мартиненко, Г. Агатангел Кримський: Бібліографічний покажчик (1889–1971) (Kiev, 1972) Білодід, І. Агатангел Кримський - україніст та орієнталіст (Kiev, 1974) Павличко, Соломея. Націоналізм, сексуальність, орієнталізм: Складний світ Агатангела Кримського (Kiev, 2000) Babîșkin, O. Ahatanhel Kryms'kyi: Literaturnyi portret (Kiev, 1967) Lucrările lui Krîmsko în e-biblioteca „Citîvo”

Categorie:Nașteri în 1871 Categorie:Decese în 1942 Categorie:Lingviști ucraineni Categorie:Etnografi ucraineni Categorie:Orientaliști ruși Categorie:Orientaliști ucraineni Categorie:Iraniști