Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu II a deținut puterea executivă în România în perioada 5 aprilie 2007 - 22 decembrie 2008. Acest guvern este succesorul Guvernului Tăriceanu I, pe care l-a înlocuit în 2007.
Istoricul coaliției de conjunctură PNL-PSD de la începutul lui 2007 Schimbarea compoziției politice a guvernului a fost necesitată de o schismă internă a PNL, care a adus în conflict o grupare pro-Băsescu și una anti-Băsescu. În 2003, PNL, sub conducerea lui Theodor Stolojan, a format o alianță electorală cu Partidul Democrat (PD), condus de Traian Băsescu, numită Alianța Dreptate și Adevăr, Alianța DA (ADA), care ulterior a pierdut alegerile parlamentare din 2004 (cu 32%), care au fost câștigate de PSD + PUR, cu 37%. Însă chiar în cursul anului 2004, Stolojan s-a declarat temporar inapt și a cedat rolul său lui Tăriceanu. După alegerile din decembrie 2004, Tăriceanu a obținut postul de premier cu promisiunea de a renunța rapid, pentru organizarea de alegeri anticipate, la însănătoșirea lui Stolojan.
Dar de-a lungul anului 2005, Tăriceanu a transformat ceea ce părea o poziție temporară într-una definitivă, reușind să impună în fruntea partidului și a guvernului oameni fideli sieși, cum ar fi Crin Antonescu, Dinu Patriciu și Ludovic Orban. Sub pretextul unor inundații, Tăriceanu și-a renegat promisiunea de a demisiona.
Membrii PNL care ar fi avut de câștigat în urma unor alegeri anticipate, incluzând pe Gheorghe Flutur, Raluca Turcan, Valeriu Stoica, au declanșat mai multe crize, cum ar fi cea din CSAT cu privire la retragerea din Irak din vara lui 2006. În acea dezbatere, membrii PNL ai CSAT care au votat împotriva indicațiilor pro-retragere de la Tăriceanu au fost penalizați pe linie de partid.
Schisma a fost oficializată pe 7 decembrie 2006, când Gheorghe Flutur, recent demisionat din PNL, a anunțat crearea unui nou partid, Partidul Liberal Democrat, PLD. Plecările din grupul parlamentar PNL se accelerează după 12 ianuarie 2007, când Tăriceanu obține un nou mandat de 2 ani în fruntea în PNL. Băsescu și Tăriceanu continuă duelul în mass-media, în interviuri la BBC și TVR, primul acuzând intervenții ilegale ale premierului în piața energiei, iar celălalt acuzând președintele de acțiuni dictatoriale. La 17 ianuarie 2007, într-o conferință de presă de la Palatul Prezidențial, Traian Băsescu îl acuză pe Tăriceanu de tentativă de influențare a justiției, prin celebrul „bilețel roz”.
Simultan și independente, parlamentarii PSD și PC au declanșat procedurile primului proces de demitere al lui Traian Băsescu. La 3 decembrie, ministrului PC Șereș i se deschide dosar penal, moment în care conducerea partidului decide intrarea în opoziție. La 12 februarie 2007, PSD sesizează Curtea Constituțională pentru a demara procedura de demitere. La 28 februarie, o comisie condusă de Dan Voiculescu este constituită, primind aprobarea parlamentului, deși PD și PLD votează împotriva constituirii comisiei și nu vor trimite reprezentanți. La 21 martie, comisia pentru suspendarea lui Traian Băsescu își încheie lucrările, cu un vot final pentru suspendare, de la care reprezentanții PNL se abțin.
În anul 2007, România urma să organizeze primele sale alegeri europarlamentare. Traian Băsescu încearcă să își aducă publicul la urne, încercând să programeze, simultan cu euroalegerile, un referendum cu o temă pe care o consideră atractivă. Pentru a-l contracara, celelalte partide au încercat să impună amânarea euroalegerilor. Un rol hotărâtor în această direcție îl joacă hotărârile Guvernului Tăriceanu.
Nominalizarea și validarea guvernului Tăriceanu 2 Pe fondul disensiunilor dintre membrii de guvern pro- și anti-Basescu, la 1 aprilie 2007, premierul Tăriceanu a anunțat restructurarea guvernului prin înlocuirea miniștrilor PD și PLD. UDMR rămâne ca unic partener junior de guvernare, păstrându-și ministerele.
Noul guvern, rezultat din restructurarea guvernamentală propusă de premierul Tăriceanu, a fost validat în data de 3 aprilie 2007 în plenul reunit al Parlamentului cu 302 voturi pentru și 27 împotrivă. La momentul votului, din sală au lipsit parlamentarii PD și PLD. Votul fiind secret, se crede că susținătorii noului guvern cuprindeau membri ai coaliției nominale de guvernământ (PNL, UDMR, minorități), dar și membri ai opoziției nominale, de la PSD și PC, iar cei 27 de opozanți erau de la PRM.
Noii miniștri au depus jurământul de credință în fața președintelui României la data de 5 aprilie 2007.
Componență Portofoliu Nume În funcție din Până la Partid Prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu 29 decembrie 2004 22 decembrie 2008 PNL Ministru de stat pentru coordonarea activităților din domeniul culturii, educației și integrării europene Béla Markó 5 aprilie 2007 3 iulie 2007 UDMR Ministrul afacerilor externe Adrian Cioroianu 5 aprilie 2007 11 aprilie 2008 PNL Lazăr Comănescu 14 aprilie 2008 22 decembrie 2008 Ind. Ministrul economiei și finanțelor Varujan Vosganian 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL Ministrul justiției Tudor Chiuariu 5 aprilie 2007 10 decembrie 2007 PNL Teodor Meleșcanu (interimar) 15 ianuarie 2008 29 februarie 2008 PNL Cătălin Marian Predoiu 29 februarie 2008 22 decembrie 2008 Ind. Ministrul internelor și reformei administrative Cristian David 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL Ministrul apărării Teodor Meleșcanu 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL Ministrul transporturilor Ludovic Orban 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL Ministrul educației, cercetării și tineretului Cristian Adomniței 5 aprilie 2007 6 octombrie 2008 PNL Anton Anton 6 octombrie 2008 22 decembrie 2008 PNL Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse Paul Păcuraru 5 aprilie 2007 23 septembrie 2008 PNL Mariana Câmpeanu 25 septembrie 2008 22 decembrie 2008 PNL Ministrul pentru IMM, comerț, turism și profesii liberale Ovidiu Silaghi 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale Decebal Traian Remeș 5 aprilie 2007 11 octombrie 2007 PNL Dacian Cioloș 11 octombrie 2007 22 decembrie 2008 Ind. Ministrul sănătății publice Eugen Nicolăescu 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor Laszlo Borbely 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 UDMR Ministrul mediului și dezvoltării durabile Attila Korodi 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 UDMR Ministrul culturii și cultelor Adrian Iorgulescu 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL Ministrul comunicațiilor și tehnologiei informației Zsolt NagyLa data de 11 iunie 2007, Zsolt Nagy a fost suspendat din funcția de ministru, fiind anchetat în dosarul privatizărilor strategice 5 aprilie 2007 30 iulie 2007 UDMR Iuliu Winkler 7 august 2007 1 decembrie 2007 UDMR Károly Borbély 13 decembrie 2007 22 decembrie 2008 UDMR Ministrul delegat pentru relația cu Parlamentul Mihai Voicu 5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 PNL
Evenimente din cursul guvernării Tăriceanu 2 Nedispunând de sprijinul unei majorități parlamentare, Guvernul Tăriceanu 2 nu a luat decizii importante pe termen lung, în contrast cu deciziile privitoare la cota unică sau impozitul pe autovehicule luate de Guvernului Tăriceanu 1, care se baza pe voturile PD.
La 19 aprilie, 2007 comisia Voiculescu transmite parlamentului raportul său, conform căruia este indicată demiterea lui Traian Băsescu. Toți parlamentarii, cu excepția PD și PLD, votează pentru suspendarea președintelui Băsescu și demiterea lui dacă aceasta este aprobată prin referendum. Dar referendumul de la 19 mai 2007 consemnează peste 6 milioane de voturi (aproape 75% din total) împotriva demiterii lui Traian Băsescu.
În vara lui 2007, Tăriceanu anunță majorarea unor pensii, chiar și cu 40%. Traian Băsescu susține că fondurile necesare nu sunt disponibile și anunță că va refuza să semneze legi de mărire a pensiilor.
Pe data de 24 septembrie 2007, PSD a depus o moțiune de cenzură împotriva guvernului Tăriceanu, intitulată 1000 de zile de haos - Sfârșitul guvernării de dreapta. Ea a fost însoțită de cele 139 de semnături ale parlamentarilor social-democrați. Pe data de 3 octombrie 2007 moțiunea a fost supusă votului plenului Parlamentului. Pentru ca moțiunea, inițiată de PSD, să conducă la retragerea încrederii acordate Guvernului Tăriceanu erau necesare 232 de voturi din numărul total al parlamentarilor. La finalul votului, rezultatele arătau astfel: din 374 parlamentari prezenți, 220 au votat pentru, iar 152 împotrivă, existând și două voturi anulate.
La 4 octombrie 2007, ministrul Justiției, Tudor Chiuariu, și ministrul Muncii, Paul Păcuraru, sunt trimiși în judecată în dosarul Poșta Română. La 29 noiembrie, Traian Băsescu solicită, printr-o scrisoare deschisă, demiterea celor doi. Președintele era deranjat mai ales de tentativele lui Chiuariu de a restricționa atribuțiile președintelui în ceea ce îl privea. Tudor Chiuariu demisionează la 10 decembrie 2007.
La 10 octombrie 2007, TVR difuzează o înregistrare cu ministrul agriculturii de la acea dată, Decebal Traian Remeș, primind un plic de la fostul ministru, Ioan Avram Mureșan, și discutând despre înlesnirea accesului la contracte cu statul pentru firmele omului de afaceri Gheorghe Ciorba. Ancheta ulterioară va dovedi că Decebal Traian Remeș primea 15,000 de euro mită, dar și un pachet cu caltaboși. A doua zi, premierul Tăriceanu îi solicită și obține demisia lui Remeș, iar a treia zi, este numit ministru Dacian Julien Cioloș.
Referendumul propus de Traian Băsescu se desfășoară simultan cu euroalegerile, la 25 noiembrie 2007. PD obține 28% din votul popular, iar PNL - doar 13%.
În decembrie 2007, foștii peneliști de la PLD au fuzionat prin absorbție cu PD, confirmând statutul lor de partid prezidențial. Liderii PLD au preluat controlul în PD, culminând cu propunerea PD ca premier a lui Theodor Stolojan în preambulul și după alegerile din decembrie 2008.
În a doua jumătate a lui 2008, criza economică mondială este politizată de taberele Tăriceanu și Băsescu. Bugetul propus de Tăriceanu la finalul lui 2007 prognozase o creștere economică anuală de 6%. Chiar și în mai 2008, Tăriceanu legiferează sau promite măriri de salariu pentru angajații bugetari și micșorări de taxe, argumentând că „economia duduie”. Totuși, în iunie 2008, Tăriceanu își renegă promisiunile și amână mărirea salariilor profesorilor pentru 2009, declarând că „mărirea salariilor ar aduce în România criza mondială”. Situația din 2007 se inversează, pentru că în 2008 președintele și liderii PD să susțină că majorările promise sunt obligatorii din punct de vedere legal. Emil Boc reclamă, în octombrie 2008, întârzierea majorărilor ca fiind o infracțiune de abuz în serviciu, anchetabilă de procurori.
În majoritatea perioadei 2007-2008, PSD se mulțumește să asiste pasiv la lupta între foștii parteneri, PNL și PD. Totuși, pe final, PSD începe să facă opoziție. În octombrie 2008, pentru a evita o moțiune de cenzură propusă de liderul pesedist Mircea Geoană, Tăriceanu acceptă să majoreze pensii și salarii așa cum promisese la începutul anului, și anume încă din noiembrie 2008.
Înlocuirea Guvernului Tăriceanu 2 La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, cele mai multe voturi au fost câștigate de Alianța PSD+PC (33,09% la Camera Deputaților și 34,16% la Senat) dar, datorită regulilor de redistribuire, PDL a obținut cele mai multe mandate (35,2% din Parlament, față de cei 34,6% ai PSD+PC). Cu doar 19,5% din mandate la PNL, și ignorat de președinte, Tăriceanu a asistat neputincios la negocierile pentru formarea unui nou guvern.
Negocierile inițiale dintre PSD și PDL sunt conduse de Stolojan, dar la 17 decembrie 2008, Emil Boc este desemnat ca posibil înlocuitor al lui Tăriceanu. La 22 decembrie 2008, Guvernul Boc 1, cuprinzând miniștri PD-L și PSD, înlocuiește cabinetul Tăriceanu 2. Deși votul este din nou secret, numărul de 324 de voturi pentru Boc este aproximativ egal cu 329, totalul parlamentarilor PSD, PDL și PC. Astfel, UDMR și PNL, foști parteneri în cabinetul Tăriceanu 2, intră împreună în opoziție.