Eugen Ehrlich () a fost un savant austriac, jurist și sociolog al dreptului. Este considerat a fi unul dintre fondatorii domeniului modern al sociologiei dreptului.

Biografie Ehrlich s-a născut la Cernăuți, în Ducatul Bucovinei (la acea dată, provincie a Imperiului Austro-Ungar). Era de origine evreiască, dar s-a convertit ulterior la catolicism. A absolvit un gimnaziu din Galiția, apoi studiat dreptul la Liov și Viena, unde a predat și a profesat ca avocat înainte de a se întoarce la Cernăuți, ca profesor la universitatea locală. Ehrlich a rămas la Cernăuți pentru restul carierei sale didactice, fiind și rector al Universității în perioada 1906-1907. În timpul agitației Primului Război Mondial, când Cernăuțul a fost ocupat de mai multe ori de forțele ruse, s-a mutat în Elveția. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar și unirea Bucovinei cu România, Ehrlich a plănuit să se întoarcă la la Cernăuți, unde i s-ar fi cerut să predea în limba română. Acest lucru nu s-a realizat, deoarece s-a îmbolnăvit de diabet. S-a stabilit la București, dar, în urma agravării bolii, s-a mutat la Viena, pentru a se trata. A murit la Viena (Austria) în 1922.

Carieră Experiența lui Ehrlich cu privire la cultura dreptului Bucovinei, în care dreptul austriac și spiritul local contrastant păreau să coexiste, l-a determinat să pună sub semnul întrebării noțiunile ierarhice de drept propuse de teoreticieni precum Hans Kelsen. Ehrlich a menționat că teoriile juridice care au recunoscut dreptul doar ca o sumă a statutului și deciziilor judecătorești au creat o imagine inadecvată asupra realității juridice a unei comunități. El a făcut o distincție între normele de decizie și normele sociale (sau normele de conduită).Ehrlich, E. ( 2001). Fundamental Principles of the Sociology of Law. Transaction Publishers, New Brunswick. Acestea din urmă guvernează de fapt viața unei societăți și, în anumite condiții, pot fi considerate în mod justificat în conștiința populară, dacă nu chiar de avocați, drept lege. De exemplu, comerțul și obiceiurile acestuia pot fi dezvoltate, recunoscute și respectate de instanțele de judecată ca având valoare normativă și semnificație juridică.

Ehrlich a afirmat că „legea vieții”, care reglementează viața socială, poate fi foarte diferită de normele de decizie aplicate de instanțe și poate avea uneori o autoritate culturală superioară, pe care avocații nu o pot ignora pur și simplu. Normele de decizie reglementează numai acele dispute care sunt aduse în fața unui tribunal. Legea vieții reprezintă un cadru pentru structurarea de rutină a relațiilor sociale. Sursa sa se află în numeroasele tipuri de asocieri sociale în care oamenii coexistă. Esența sa nu este disputa și litigiul, ci pacea și cooperarea. Ceea ce contează ca lege depinde de ce fel de autoritate există, pentru a-i conferi o semnificație juridică printre cei pe care se presupune că îi reglementează.

În 1914 a fost invitat să țină prelegeri la Harvard, dar acest lucru nu s-a mai realizat, din cauza declanșării Primului Război Mondial.

Teoria lui Ehrlich este că sursele autorității legii sunt multiple, iar unele dintre acestea (de natură politică) pot intra în conflict cu altele (de natură culturală). Dar nu toate normele asociațiilor sociale ar trebui considerate „lege”, în opinia lui Ehrlich. Normele juridice (înțelese din punct de vedere sociologic, mai degrabă decât din punct de vedere juridic) se diferențiază flagrant de cele morale (de natură sentimentală). În plus, normele legale privesc anumite tipuri de relații, tranzacții și circumstanțe pe care le-a descris drept „fapte ale legii” – subiecte sau considerații deosebit de importante pentru reglementarea socială.

După unirea Bucovinei cu România, fiind germanofon, Ehrlich a încercat inițial să devină profesor la Zürich, dar nu a reușit. S-a întors astfel, în 1920, în Bucovina, dorind să își reocupe catedra. Rectorul de atunci, Ion Nistor, s-a opus, motivând că Ehrlich și-a pierdut postul în 1919, când a fost invitat să predea la Cernăuți, dar nu a răspuns.

Astfel, în 1921, Ehrlich s-a mutat la București, pentru a căuta sprijin. A fost sprijinit de Dimitrie Gusti, dar mai ales de Nicolae Iorga (cu care a colaborat în cadrul universității de vară din Vălenii de Munte), care l-a ajutat să obțină o audiență la Regele Ferdinand. Tot Iorga l-a invitat să țină conferințe (în franceză) la Ateneul Român despre Dreptul viu (care au fost apoi traduse în română și publicate în Neamul Românesc). În cele din urmă, în 1921, Ehrlich a fost numit titular al catedrei de Filosofia Dreptului și Sociologie, creată special pentru el, acordându-i-se un concediu de 2 semestre pentru a pregăti cursurile în limba română. Tot în această perioadă a publicat o lucrare de 47 de pagini dedicată prăbușirii Imperiului Austro-Ungar.

Ehrlich nu a mai apucat să predea din nou la universitate. Grav bolnav de diabet, a plecat la Viena pentru a se trata la începutul anului 1922. A decedat la 2 mai 1922.

Vezi și Karl Marx

Note

Bibliografie

Nezhurbida, Sergiy și Maria Diachuk (2018). Eugen Ehrlich: Index bibliografic (Serie în drept). Cu articolul introductiv al lui Manfred Rehbider, editat de Slavka Tomascikova. Vernon Press, 352 p. ISBN   978-1-62273-377-4 Ерліх, Євген. Монтеск'є та соціологічна юриспруденція / Пер. з анг. і передмова С.І. Нежурбіди // Науковий вісник Чернівецького університету: Збірник наук. праць. Вип. 728: Правознавство. - Чернівці: ЧНУ, 2014. - C. 5-14. Sergij Neshurbida, Manfred Rehbinder (2021). Eugen Ehrlich an der Franz‐Josephs‐Universität in Czernowitz. Beiträge zur Rechtsgeschichte Österreichs 11(1).

Categorie:Nașteri în 1862 Categorie:Decese în 1922 Categorie:Oameni din Cernăuți Categorie:Deputați în Dieta Bucovinei Categorie:Profesori la Universitatea din Cernăuți Categorie:Convertiri la creștinism din iudaism