Tibor Bálint () a fost un scriitor și traducător maghiar transilvănean.

Biografie A crescut într-o familie de muncitori de la periferia Clujului și a absolvit studii secundare la Colegiul Reformat din Cluj, care oferea condiții de internat, în 1953. După absolvirea studiilor, a intrat în presa de limbă maghiară, făcând parte din colectivul redacțional al publicațiilor Igazság (1953–1955), Falvak Dolgozó Népe și Ifjúmunkás (până în 1959) și lucrând apoi ca redactor la Napsugár (din 1967).

Activitatea jurnalistică a lui Tibor Bálint a fost împletită cu o bogată activitate literară. Bálint a debutat cu proză în revista Utunk. A publicat schițe și nuvele în a doua jumătate a anilor 1950, iar debutul său editorial a fost volumul de nuvele Csendes utca (Strada liniștită, 1963). A scris, de asemenea, literatură pentru copii. A alcătuit și prefațat un volum de nuvele al lui Andor Endre Gelléri (1977).

În paralel, a desfășurat o activitate de traducător, traducând din limba română în limba maghiară unele scrieri ale lui G.M. Zamfirescu, Eugen Barbu, I.L. Caragiale și Ion Minulescu.

Activitatea literară Proza lui Tibor Bálint a fost influențată de operele scriitorilor maghiari Gyula Krúdy, Andor Endre Gelléri, Dezső Kosztolányi și Lajos Nagy și mai ales de opera scriitorului rus Anton Cehov. Prozatorul Andor Bajor, autorul prefeței volumului său de debut, Strada liniștită (Csendes utca, 1963), considera că Tibor Bálint este capabil de „mari descoperiri și minuni uimitoare”. Eroii povestirilor sale sunt oameni simpli, pe care autorul îi prezintă cu multă înțelegere și dragoste. Povestirile sale sunt impregnate cu lirism, luând adesea forma unor parabole; în unele povestiri („Hordozható kacagások”, „Játsszatok csak szépen”, „Bölcsődal”) lirismul devine grotesc. Romanul aparent științifico-fantastic Trandafirii Sodomei (Önkéntes rózsák Sodomában, 1967) se înscrie în această direcție a prozei sale. Autorul construiește o lume abstractă plasată în viitor, dominată de tehnologia modernă, prin care urmărește să avertizeze că omenirea nu poate fi înlocuită cu roboți.

Cartea următoare, Maimuța plângăreață (Zokogó majom, 1969), este un roman autobiografic care urmărește viața unui copil pe nume Kálmán, provenit dintr-un mediu muncitoresc, de la copilăria lipsită de speranță până la începerea unei cariere de jurnalist. Autorul descrie cu exactitate evenimente istorice interne și externe pe parcursul a 30 de ani de la Conflictul de la Danzig până la moartea lui Stalin, el recreează atmosfera vremii prin inserarea unor tăieturi din ziarele contemporane, fără a rupe unitatea acțiunii prin mai multe fire. Maimuța plângăreață s-a născut din amestecul prozei realiste a secolului al XIX-lea cu proza modernă a secolului al XX-lea și este considerat de critici o operă semnificativă a prozei maghiare din România și, totodată, capodopera lui Tibor Bálint. Versiunea scenică prezentată pe scena teatrală din Cluj (Sánta angyalok utcája, în traducere „Strada îngerilor șchiopi”, 1972) sublimează valorile etice ale romanului, reprezentând realitatea într-o „invocare dramatică”.

După succesul romanului și al adaptării sale dramatice, Tibor Bálint a revenit la proza scurtă (Împărat și ucenic pălărier, 1971; Încep să mă doară călătoriile, 1973), apoi a publicat un volum de portrete ale scriitorilor și artiștilor maghiari din Transilvania (Pâine și flacăra lumânării, 1975), aflat la limita între schițe, eseuri și critică, în stilul scrierilor lui Kosztolányi. Autorul a continuat descrierea mediului din Maimuța plângăreață în romanul Pelerinaj la zidul plângerii (Zarándoklás a panaszfalhoz, 1978) prin juxtapunerea unor structuri romanești, creând o formă particulară de roman în prezentarea epică a unor „căi paralele ale vieții” începând de la mijlocul anilor 1950.

Lucrări Csendes utca (Strada liniștită), nuvele, București, 1963 Búcsú a rövidnadrágtól (Adio pantaloni scurți), roman, București, 1964 Cérnakáplár, București, 1964 Angyaljárás a lépcsőházban (Îngeri în scară), nuvele, București, 1966 Önkéntes rózsák Sodomában (Trandafirii Sodomei), roman SF, București, 1967 Zokogó majom (Maimuța plângăreață), roman, Editura Kriterion, București, 1969 Császár és kalaposinas (Împărat și ucenic pălărier), nuvele, Editura Kriterion, București, 1971 Nekem már fáj az utazás (Încep să mă doară călătoriile), nuvele, Editura Kriterion, București, 1973 Robot Robi kalandjai (Năzdrăvăniile roboțelului Robi), București, 1973 Kenyér és gyertyaláng (Pâine și flacăra lumânării), portrete, opinii, studii, Dacia, Cluj, 1975 Kifli utca zsemle szám, schițe, București, 1978 Zarándoklás a panaszfalhoz (Pelerinaj la zidul plângerii), roman, Editura Kriterion, București, 1978 Látomás mise után, povestiri, 1979 Mennyei romok (Urme cerești), nuvele, Cluj, 1979 Mese egy őrült kakaduról (Povestea unui papagal dement), nuvele, București, 1982 Én voltam a császár, povești, București, 1983 Családi ház kerttel (Casa familială), nuvele, Cluj, 1986 A háromszáz esztendős pacsirta, povestiri, București, 1986 Nyargaló ihlet (Zborul inspirației), destăinuiri, București, 1988 Marci kalandjai (povestiri), București, 1990 Bábel toronyháza (Blocul de la Babel), roman, Polis, Cluj, 1996, Végtelen világbajnokság, Littera Nova, Budapesta, 1999; reeditare Pallas Akadémia, Miercurea Ciuc, 2001- Könyörgés kétségbeesés ellen, Neptun Impex, 2002 Sánta angyalok utcája. Drámai invokáció két részben, Kalota, Cluj, 2004 Zarándoklás a panaszfalhoz. Párhuzamos életutak, Kriterion, Cluj, 2007 Antal, a láthatatlan, Pallas-Akadémia, Miercurea Ciuc, 2009 Kálmánka, te vagy a császár. Válogatás a szerző Napsugárban megjelent meséiből, történeteiből; antologie alcătuită de Zsigmond Emese; Napsugár Alapítvány, Cluj, 2010 Kérdések könyve; Pallas-Akadémia, Miercurea Ciuc, 2013 Ha Simonnak Hatalma volna

Traduceri Tibor Bálint a realizat traduceri în limba maghiară din scrierile lui G.M. Zamfirescu, Eugen Barbu, I.L. Caragiale și Ion Minulescu.

Eugen Barbu: Világteremtés (Facerea lumii) Eugen Barbu: A gödör (Groapa) scrieri ale lui Ion Luca Caragiale Ion Minulescu: Román nyelvből elégtelen (Corigent la limba română)

Premii și distincții 1969 și 1979 – Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România 1978 – Premiul Criticii și Premiul Pezsgő 1992 – Premiul Tibor Déry 1992 – Premiul Fundației Krúdy 1995 – Premiul creativ al Fundației Soros 1998 – Premiul Attila József 2002 – Premiul Sándor Márai 2015 – Premiul Patrimoniului Maghiar (postum)

Decorații Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, c) 2.

Galerie foto Fotografii realizate de László Kántor

Note

Bibliografie

Lectură suplimentară Bertha Zoltán: Bálint Tibor; Akadémiai, Budapesta, 1990 (Kortársaink) Vallomás repedt tükör előtt. Bálint Tibor emlékezete; red. Bálint Júlia, Demény Péter; Polis, Cluj, 2007 Más térben. Bálint Tibor, 1932–2002; red. Egyed Emese; Komp-Press–Kolozsvár Társaság–Bálint Tibor Baráti Társaság, Cluj, 2012 Demeter Zsuzsa: Bálint Tibor. Esszék, tanulmányok, MMA, Budapesta, 2022

Legături externe Bálint Tibor írói vendégoldala az Adatbank.ro-n Halálraítéltek olimpiája (Kortárs) Holland kakaó (Mozgó Világ) Zokogó majom – könyvismertető Bábel toronyháza – könyvismertető Köllő Katalin: A tehetség milliárdosa (nekrológ) Szabadság, 4 februarie 2002.

Categorie:Nașteri în 1932 Categorie:Decese în 2002 Categorie:Clujeni Categorie:Scriitori maghiari români Categorie:Scriitori maghiari Categorie:Traducători maghiari