Tricholoma albobrunneum (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Paul Kummer (1871), sin. Tricholoma striatum (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Lucien Quélet, 1872), din încrengătura Basidiomycota, în familia Tricholomataceae și de genul Tricholoma,Index Fungorum 1Mycobank este o specie de ciuperci otrăvitoare care coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. O denumire populară nu este cunoscută. Acest burete regional destul de răspândit trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord preponderent de la deal la munte, pe sol nisipos, izolat sau în grupuri mai mici, în păduri de conifere răcoroase sub molizi și pini. Timpul apariției este din (august) septembrie până în noiembrie (decembrie).Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 160-161, ISBN 978-3-440-13447-4 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 84-85, ISBN 978-3-8354-1839-4 </ref> Buretele apare adesea împreună cu Tricholoma equestre și/sau Tricholoma portentosum.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 304-305, ISBN 3-405-12116-7

Taxonomie thumb|left|120px|J. Chr. Schäffer thumb||left|120px|C. H. Persoon În 1774, renumitul savant german Jacob Christian Schäffer a creat taxonul Agaricus striatus pentru această specie în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressaeJacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1800 vol. 4, p. 18, tabl. 38 care a fost transferat la genul Tricholoma sub păstrarea epitetului de micologul francez Lucien Quélet, de verificat în volumul 5 al publicației sale Mémoires de la Société d'Émulation de Montbéliard din 1872.Lucien Quélet: „Tricholoma striatum”, în: „Mémoires de la Société d'Émulation de Montbéliard”, seria. 2, nr. 5, 1872, p. 76

Apoi, în 1801, cunoscutul om de știință bur Christian Hendrik Persoon a determinat specia drept Agaricus albobrunneus în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum,C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 293 fiind transferată corect și ea la genul Tricholoma sub păstrarea epitetului de micologul german Paul Kummer, de verificat în marea sa lucrare Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen din 1871.Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen” („Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici”), cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 130

În cele mai multe lucrări științifice și cărți micologie numele curent acceptat (2020) este Tricholoma albobrunneum, iar Tricholoma striatum doar sinonim (vezi și la comitetul de nomenclatură Mycobank), iar comitetul de nomenclatură Index Fungorum îl vede pe de o parte sinonim conform multor autori (sensu auct. mult.), pe de alta drept specie independentă.Index Fungorum 2

Toate celelalte încercări de redenumire sunt valabile sinonim, dar, fiind nefolosite, sunt neglijabile.

Numele epitetului botanic (albobrunneum=alb-maroniu) la fel de vechi ca și potrivit, nu a fost ales fără ezitare, deoarece grupul de Tricholoma cu o pălărie netedă brună și o tulpină albă, în special acest soi, este numai greu de determinat din cauza cercetărilor recente precum confuzilor taxonomice și nomenclaturale. De fapt, acești bureți în mod obișnuit maronii, se pot distinge mai mult prin partenerii lor micorizali (de exemplu molid, pin, fag, mesteacăn, plop, stejar), decât prin caracteristicile lor subtile, încorporate reciproc.Tintling Pilzkalender 2003

Numele generic este derivat din cuvintele de limba greacă veche (=păr)Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1818, p. 276 și (=margine, tiv de ex. unei rochii),Wilhelm Pape: „Handwörterbuch der griechischen Sprache - Griechisch-deutsches Handwörterbuch”, vol. 2, Editura Vieweg & Sohn, Braunschweig 1914, p. 76 iar epitetul din cuvântul de latină veche (=alb, strălucind luminos, îmbrăcat alb),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 71, ISBN 3-468-07202-3 și cel din latina medievală (=brun, maroniu), pomenit pentru prima dată de episcopul Isidor de Sevilla (560- 636), derivat din expresia germanică bruna.[https://www.wortbedeutung.info/brunneus/ Sensul cuvintelor (în limba germană) Denumirea a fost aleasă, datorită diferenței clar vizibile în culoare între cuticulă și a părții de sus ale piciorului precum ale lamelelor.

Descriere thumb|left|240px|Bres.: Tricholoma striatum Pălăria: are un diametru de 4-11 (13)cm, este destul de cărnoasă, inițial semisferică cu marginea fin dințată și răsfrântă în jos, apoi convexă, iar la bătrânețe convex întinsă până aplatizată, uneori cu o cocoloașă neaccentuată, largă și turtită precum cu caneluri spre margine. Cuticula este netedă, cu fibrile încarnate radial, lucioasă, la umezeală, lipicioasă și unsuroasă. Se poate îndepărta de pălărie. Coloritul variabil poate avea toate nuanțele de brun, între gri-maroniu și castaniu sau brun de ciocolată, fiind la margine mai deschis. Lamelele: care nu se decolorează la apăsare, sunt subțiri, îndesate, cu multe lameluțe intercalate de dimensiuni diferite, inițial arcuite, apoi aderate bombat la picior (numit: șanț de castel). Muchiile sunt netede. Coloritul, la început alb, devine cu avansarea în vârstă ocru, deseori cu pete ruginii. Piciorul: are o înălțime de 4-9 cm (uneori până la 12cm) și o lățime de 1,5-2,5 (3)cm, este solid, ceva fibros, cilindric, inițial plin, apoi împăiat, în sfârșit adesea gol pe dinăuntru, prezentând o zonă inelară insinuată. Coaja este în prima treime de la vârf în jos albă si netedă, în rest îmbrăcată ca cu un ciorap, nu rar cu un aspect solzos, fiind acolo murdar crem, ocru-maronie, spre bază mai închis brun-roșcată, dar uneori și mai mult sau mai puțin albicioasă. Carnea: destul de fermă, în picior slab fibroasă, este albă, înroșind încet după presiune sau tăiere, având un miros făinos, la bătrânețe putred precum un gust asemănător care pare după o probă în primul moment blând, devenind apoi amar. Amărăciunea crește cu avansarea în vârstă a buretelui. Caracteristici microscopice: prezintă spori slab elipsoidali până sub-globuloși, gutulați în vârf, netezi hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și o picătură uleioasă mare în centru, având o mărime de 4,5-6 (6,5) x 3,5 (4)-5,5 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate și fără cârlige cu 4 sterigme fiecare, măsoară 30-40 x 6-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc în himeniu. Cuticula constă din hife cilindrice de 3-5μm lățime, orânduite vertical, uneori gelatinoase. Pigmenții sunt încrustați minuțios. Nu prezintă fibule.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 62Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga: „Flora agaricina neerlandica”, vol. 4, Editura CRC Press, 1999, p. 125, ISBN 90-5410-493-7 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

Confuzii Ciuperca poate fi confundată cu de exemplu: Tricholoma acerbum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma apium (comestibil, se dezvoltă în păduri de conifere sub molizi și pini, miros de țelină sau Maggi, gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 312-313, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma batschii (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 304-305 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma colossus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 292-293, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma focale (comestibil, dar de valoare scăzută, cuticulă în tinerețe și la umezeală unsuroasă, de altfel uscată, carne albă, miros identic, dar gust blând, neamar, trăiește în păduri de conifere pe sol uscat și nisipos)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 342-343 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma fucatum (comestibil, dar de valoare scăzută, slab gălbuie, miros de făină și gust identic, neamar, trăiește în păduri de conifere),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 342-343, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma fulvum (necomestibil, carne galbenă, fără miros),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 260-261, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma imbricatum (comestibil, dar de calitate inferioară, trăiește în păduri de conifere preferat sub pini, suprafață maronie, solzos-fibroasă, cu miros făinos, și gust blând până amar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 296-297, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma pessundatum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma populinum (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 306-307, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma portentosum (comestibil, savuros), se dezvoltă preponderent sub molizi și pini, respectiv sub plopi tremurători și mesteceni, miros de pepeni, castraveți, ușor de faină și gust blând, ceva făinos, după mestecare ca de pepene sau de stridie),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 296-297, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma saponaceum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 86-287, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma stans (necomestibil),Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 237, ISBN 3-8289-1619-8 Tricholoma ustale (slab otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma ustaloides (necomestibil, se dezvoltă în păduri de conifere pe lângă pini pe sol nisipos, miros făinos, gust destul de amar), Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 338-339, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma vaccinum (necomestibil, ingerat în cantități mai mari toxic, se dezvoltă în același habitat ca specia descrisă, miros făinos-pământos, gust făinos, amărui și slab iute),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6 dar chiar și cu letalul Paxillus involutus.Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, 102, ISBN 3-426-00312-0 Specii asemănătoare în imagini

Valorificare