Iom Kipur (întâlnit și sub grafia internațională Yom Kippur; în ebraică: , transliterat , , cu sensul literal de „Ziua Ispășirii”) este cea mai sfântă zi a anului în iudaism. Este celebrat anual în ziua a zecea a lunii Tișrei, la sfârșitul lunii septembrie sau la începutul lunii octombrie.
Pentru evreii care urmează tradiția religioasă, Iom Kipur se concentrează asupra ispășirii și teșuvei — pocăința și întoarcerea la Dumnezeu. Principalele practici religioase ale zilei sunt postul complet și abținerea de la anumite plăceri trupești, însoțite de servicii religioase îndelungate, alcătuite din rugăciuni rostite de obicei la sinagogă, și de mărturisirea păcatelor. Unele curente iudaice mai mici, precum iudaismul reconstrucționist, pun mai puțin accent pe păcate și mai mult pe obiectivele și realizările fiecăruia, precum și pe stabilirea unor intenții pentru anul următor.
Împreună cu sărbătoarea înrudită Roș Hașana, Iom Kipur este una dintre cele două sărbători care alcătuiesc Marile Sărbători Evreiești sau Yamim Noraim. Este, de asemenea, ultima dintre cele Zece Zile de Pocăință.
Denumire Denumirea ebraică oficială a sărbătorii este , „Ziua Ispășirilor”. Această denumire este folosită în Biblie, în MișnaMișna, Ioma 1:1, 1:3, 1:4 etc. și în Șulhan Aruh.Șulhan Aruh, Orah Haim 416:4 etc. Cuvântul („ispășiri”) este unul dintre numeroasele cuvinte ale ebraicii biblice.
Începând din perioada clasică, forma de singular a început să fie folosită în poezia liturgică iudaică, de exemplu în Unetanneh Tokef, alături de forma standard de plural . Folosirea formei s-a răspândit în perioada medievală, () devenind denumirea sărbătorii în idiș, iar (), în ladino.
În textele englezești mai vechi este folosită adesea traducerea „Day of Atonement” („Ziua Ispășirii”).
În Tora Tora numește această zi () și interzice cu strictețe orice muncă în ziua a zecea a lunii a șaptea, cunoscută ulterior sub numele de Tișrei. Legile referitoare la Iom Kipur îi sunt poruncite de Dumnezeu lui Moise în trei pasaje din Tora: : Aaron poate intra în sanctuar numai după săvârșirea unui ritual sacrificial complex, cunoscut ulterior drept serviciul de la Templu de Iom Kipur. Acest serviciu trebuie săvârșit anual în ziua de Iom Kipur, iar poporul trebuie să postească și să nu muncească în această zi. : A zecea zi a lunii Tișrei este o zi sfântă de ispășire. La Templu trebuie adusă o jertfă, iar poporul nu trebuie să muncească, ținând sărbătoarea „din seara zilei a noua până în seara următoare”. : A zecea zi a lunii Tișrei este o zi sfântă, în care munca este interzisă. Este precizată jertfa de Musaf, adică jertfa suplimentară a zilei.
Iom Kipur este menționat pe scurt și într-un alt context: în ziua de Iom Kipur din anul jubiliar trebuia să se sune din șofar. Potrivit unor opinii, aceasta este originea obiceiului actual de a se suna din șofar la încheierea Iom Kipurului.Sefer Haagur, Hilhot Iom Hakipurim 951: ...ותוקעין תקיעה אחת זכר ליובל
Serviciul de la Templu
Pe vremea când exista Templul din Ierusalim, Iom Kipur era prilejul unui serviciu sacrificial elaborat, așa cum este poruncit în . O parte importantă a ritualului era tragerea la sorți între doi țapi: unul era ales pentru a fi adus ca jertfă, iar celălalt era trimis la Azazel, pentru a fi aruncat de pe o stâncă. De aici provine expresia țap ispășitor.Sacks, Jonathan. „The Scapegoat”, RabbiSacks.org. Accesat la 9 iunie 2026. „În 1530, William Tyndale a realizat prima traducere în limba engleză a Bibliei ebraice, faptă care era atunci ilegală și pentru care a plătit cu viața. Încercând să traducă în engleză termenul «Azazel», el l-a numit «the escapegoat», adică țapul care era trimis departe și eliberat. Cu timpul, prima literă a dispărut, iar astfel s-a născut cuvântul «scapegoat».” Rabinii au sistematizat legile acestui serviciu în tratatul Ioma din Mișna. Ele apar și în cărțile tradiționale de rugăciuni pentru Iom Kipur și sunt studiate în cadrul serviciului religios tradițional al acestei zile.Arnold Lustiger, Michael Taubes, Menachem Genack și Hershel Schachter, Kasirer Edition Yom Kippur Machzor With Commentary Adapted from the Teachings of Rabbi Joseph B. Soloveitchik. New York: K'hal Publishing, 2006. pp. 588–589 (rezumat); 590–618. Rugăciunea Musaf de Iom Kipur cuprinde o secțiune cunoscută sub numele de Avoda, în cadrul căreia este recitat un poem ce descrie în detaliu serviciul săvârșit odinioară la Templu.
Semnificație Marile Sărbători Evreiești Iom Kipur este una dintre cele două Mari Sărbători Evreiești, numite și Yamim Noraim („Zilele Venerabile”), alături de Roș Hașana, care are loc cu nouă zile mai devreme. Potrivit tradiției iudaice, de Roș Hașana, Dumnezeu înscrie soarta fiecărei persoane pentru anul următor în Cartea Vieții, iar de Iom Kipur „pecetluiește” hotărârea. Acest proces este descris într-o manieră dramatică în poemul liturgic Unetanneh Tokef, recitat de Roș Hașana în riturile așkenaz și italian și de Iom Kipur în riturile așkenaz oriental și italian:
În timpul Zilelor Venerabile, evreul meditează asupra faptelor sale din anul precedent și caută iertare pentru greșelile săvârșite atât față de Dumnezeu, cât și față de ceilalți oameni.
Pocăința ()
În tradiția iudaică, pocăința (în ebraică: , literal „întoarcere”) constă în regretarea păcatului săvârșit, hotărârea de a nu-l mai repeta și mărturisirea lui înaintea lui Dumnezeu.Maimonide, Mișne Tora, Hilhot Teșuva 2:2
Deși omul poate și trebuie să se pocăiască pentru păcatele sale în orice moment, teșuva este considerată deosebit de potrivită în timpul celor Zece Zile de Pocăință dintre Roș Hașana și Iom Kipur și mai ales în însăși ziua de Iom Kipur.Maimonide, Mișne Tora, Hilhot Teșuva 2:7 Prin urmare, rugăciunile de Iom Kipur cuprind mărturisiri ample, în care sunt enumerate diferite greșeli și păcate. Fiecare persoană își poate adăuga propriile abateri și poate cere iertarea lui Dumnezeu.
Potrivit Talmudului, „Iom Kipur ispășește păcatele săvârșite față de Dumnezeu (), dar nu ispășește păcatele săvârșite față de ceilalți oameni () până când persoana vătămată nu a fost împăcată”.Ioma 85b De aceea, repararea răului făcut altora înaintea sau în timpul Iom Kipurului este considerată obligatorie. Iom Kipur este descris în rugăciuni drept „o zi a iubirii și a frăției, o zi a părăsirii geloziei și vrajbei”. Se spune că „dacă omul nu îndepărtează ura [din inima sa] de Iom Kipur, rugăciunile sale nu sunt ascultate”.Kițur Șulhan Aruh 131:4
În generațiile recente au fost propuse și alte interpretări ale teșuvei. Potrivit acestora, practica tradițională și autopunitivă de a stărui asupra păcatelor trecute și de a le deplânge duce adesea la depresie și este contraproductivă în epoca modernă. În locul „pocăinței”, înțeleasă ca o concentrare asupra vinovăției și remușcării provocate de greșeli, ele interpretează teșuva într-un sens mai literal: „întoarcerea” la Dumnezeu. Aceasta presupune umplerea proactivă a vieții cu Tora, mițvot, bucurie, iubire și rugăciune sinceră către Dumnezeu. Atunci când omul se concentrează din toată inima asupra apropierii de lumina divină, comportamentele regretabile din trecut sunt recunoscute în mod firesc drept o povară inutilă care îl împiedică să înainteze. Această conștientizare provoacă o remușcare autentică și dureroasă, prin care păcatul este înlăturat, permițându-i omului să se desprindă de el și să-și continue dezvoltarea spirituală. Astfel, Iom Kipur ar trebui folosit pentru îndreptarea către lumină și acceptarea iubirii necondiționate a lui Dumnezeu, lăsând lucrurile negative să dispară în mod firesc.
Cele treisprezece atribute ale îndurării Potrivit Bibliei, după păcatul vițelului de aur, Moise a coborât de pe Muntele Sinai și a spart tablele de piatră, care cuprindeau Cele zece porunci și simbolizau legământul cu Dumnezeu. După ce Dumnezeu a acceptat să ierte păcatul poporului, lui Moise i s-a poruncit să se întoarcă pe Muntele Sinai pentru o a doua perioadă de 40 de zile, ca să primească un al doilea rând de table., Potrivit tradiției rabinice, Moise a coborât cu al doilea rând de table în ziua de Iom Kipur. În acea zi, el a anunțat poporul că fusese iertat; drept urmare, Tora a rânduit această dată drept sărbătoare permanentă a iertării.Seder Olam Rabba 6Yaakov Medan, The First Yom Kippur
Noul legământ, pe care Dumnezeu l-a vestit proclamându-i lui Moise Cele treisprezece atribute ale îndurării, este asemănător din punct de vedere textual cu legământul Celor Zece Porunci, cu deosebirea că firea lui Dumnezeu este descrisă ca îndurătoare și iertătoare, nu geloasă.Yoshi Fargeon, מה בין י"ג מידות לעשרת הדברות? Atunci când evreii păcătuiau în epocile ulterioare, profeții invocau în mod repetat Cele treisprezece atribute înaintea lui Dumnezeu, amintind astfel de făgăduința sa de a arăta îndurare și iertare.De exemplu, , , Această practică se păstrează până în prezent, recitarea Celor treisprezece atribute rămânând o parte importantă a rugăciunilor de Iom Kipur, în cadrul serviciilor Arvit și Neila.
Apropierea de Dumnezeu Deși multe dintre practicile de Iom Kipur, precum postul și rugăciunile îndelungate, pot fi dificile, există și o tradiție potrivit căreia acestea sunt interpretate pozitiv, ca semne ale apropierii de Dumnezeu. Diferite surse compară practicile de Iom Kipur — postul, mersul desculț sau nepurtarea încălțămintei din piele, statul în picioare în timpul rugăciunii, anumite moduri de rugăciune și chiar pacea care există între evrei în această zi — cu purtarea îngerilor. Se sugerează astfel că, de Iom Kipur, evreii devin asemenea îngerilor din ceruri: purificați, apropiați de Dumnezeu și eliberați de nevoile trupești.
Iom Kipur reprezenta un moment unic de apropiere de Dumnezeu și în cadrul serviciului de la Templu. Era singura ocazie în care Marele Preot al Israelului avea voie să intre în Sfânta Sfintelor, încăperea cea mai lăuntrică a Templului din Ierusalim, unde se considera că sălășluia prezența lui Dumnezeu. De Iom Kipur, Marele Preot intra de mai multe ori în Sfânta Sfintelor, mai întâi pentru a forma un nor de fum de tămâie, în care — potrivit făgăduinței biblice — Dumnezeu avea să se reveleze fără a fi văzut,, iar apoi pentru a aduce jertfe de ispășire.
Deși întâlnirea cu Dumnezeu și ispășirea pot părea lipsite de legătură, ele sunt, de fapt, reciproc dependente. Pe de o parte, preotul este vrednic să se apropie de Dumnezeu numai atunci când se află într-o stare de puritate, iar păcatele poporului au fost iertate. Pe de altă parte, numai prin apropierea de Dumnezeu cu o cerere intimă și personală poate fi invocată îndurarea sa în locul judecății stricte, făcând astfel posibilă purificarea.
Potrivit Torei, serviciul de la Templu de Iom Kipur a fost poruncit după moartea lui Nadab și Abihu, în a opta zi a inaugurării Cortului Întâlnirii. Nu numai că porunca referitoare la Iom Kipur a fost dată cu prilejul acestei a opta zile, ci ziua respectivă se asemăna prin natura sa cu Iom Kipur, atât în textele biblice — de exemplu, prin jertfele aduse în fiecare dintre cele două zile —, cât și în interpretarea rabinică.Yoel Ben Nun, היום השמיני ויום הכיפורים, Megadim 8:9-34 (1989) Scopul celei de-a opta zile era revelarea prezenței lui Dumnezeu înaintea poporului; în mod asemănător, serviciul de Iom Kipur reprezenta o ocazie unică pentru reprezentantul poporului de a se apropia de Dumnezeu.
Un midraș compară rugăciunile de Iom Kipur cu un verset din Cântarea Cântărilor, care descrie o femeie ridicându-se din pat noaptea pentru a-și întâmpina iubitul. Se sugerează că, prin fiecare rugăciune de Iom Kipur, evreii se apropie tot mai mult de Dumnezeu: