Frații Wright, Orville () și Wilbur (), au fost doi aviatori, ingineri, inventatori și pionieri ai aviației Americane, creditați în general cu inventarea, construcția și pilotarea reușite ale primului avion din lume. Ei au efectuat primul zbor controlat, susținut și autopropulsat al unui aparat mai greu ca aerul la 17 decembrie 1903, la patru mile sud de localitatea . În 1904–1905, cei doi frați au dezvoltat, din prima lor mașină de zbor, . Deși nu au fost primii care au construit avioane experimentale, frații Wright au fost cei care au inventat mecanismele de control al zborului care au făcut posibil primul zbor autopropulsat.
Realizarea fundamentală a celor doi frați a fost inventarea , care a permis pilotului să manevreze avionul eficient și să-i păstreze echilibrul. Această metodă a devenit și încă mai este standard pe avioanele cu aripi fixe de orice fel.Howard 1988, p. 89.Jakab 1997, p. 183. De la începutul activității lor în domeniul aeronauticii, frații Wright s-au concentrat pe dezvoltarea unei metode fiabile de control pentru piloți, pe care o considerau cheia rezolvării „problemei zborului”. Această abordare era mult diferită de ce făceau alți experimentatori ai vremii, care puneau accent mai mult pe dezvoltarea de motoare puternice.Mortimer 2009, p. 2. Utilizând un mic tunel aerodinamic dezvoltat de ei, frații Wright au și strâns mai multe date exacte decât oricine altcineva înaintea lor, ceea ce le-a permis să proiecteze și să construiască aripi și elice mai eficiente decât orice se realizase până la ei.Jakab 1997, p. 156.Crouch 2003, p. 228. Primul lor brevet american, cu numărul 821.393, nu revendica inventarea unei mașini de zbor, ci mai degrabă a unui sistem de control aerodinamic care manevra suprafețele unei mașini de zbor.
Au dobândit aptitudinile de mecanică esențiale pentru succesul lor de-a lungul anilor petrecuți lucrând în atelierul lor cu mașini de tipărit, biciclete, motoare și alte utilaje. În special lucrul la biciclete a influențat credința lor că un vehicul instabil cum ar fi un aparat de zbor putea fi controlat și echilibrat prin exercițiu.Crouch 2003, p. 169. Din anul 1900 până la primul lor zbor autopropulsat de la sfârșitul lui 1903, ei au efectuat ample teste cu planoare care le-au dezvoltat și abilitățile de piloți. , un angajat al atelierului lor de biciclete, a devenit și el o parte importantă a echipei, și a construit primul motor de avion în strânsă colaborare cu cei doi frați.
Statutul fraților Wright de inventatori ai avionului a fost supus unor contestații din partea mai multor părți. Multe controverse persistă pe marginea unor . Edward Roach, istoric la susține că cei doi au fost niște excelenți ingineri autodidacți, capabili și să administreze o întreprindere mică, dar că nu aveau abilitățile de afaceri și temperamentul necesare pentru a domina industria aviației în perioada ei de creștere.Roach, Edward J. The Wright Company: From Invention to Industry. Athens, Ohio: Ohio University Press, 2014. , page 2.
Copilărie
Frații Wright au fost doi din cei șapte copii ai lui (1828–1917), de origine și , și ai lui Susan Catherine Koerner (1831–1889), de origine și . Mama lui Milton Wright, Catherine Reeder, se trăgea din strămoșul și din familia hughenotă Gano din .Wright, Milton. The Reeder Family. THE MAKING OF A TOWNSHIP: Being an Account of the Early Settlement and Subsequent Development of FAIRMOUNT TOWNSHIP GRANT COUNTY, INDIANA 1829-1917, pages 223-227. Wilbur s-a născut lângă în 1867; Orville la Dayton, Ohio, în 1871. Cei doi nu s-au căsătorit niciodată. Ceilalți frați Wright erau Reuchlin (1861–1920), Lorin (1862–1939), (1874–1929), și gemenii Otis și Ida (născuți în 1870, și morți în copilărie). La școala primară, Orville avea o predilecție spre încălcarea regulilor și a fost exmatriculat o dată.Wallechinsky and Wallace 2005, p. 12. Pe linie paternă directă, ascendența lor merge până la un anume Samuel Wright (n. 1606 în Essex, Anglia) care a plecat pe mare în America și .
În 1878, tatăl lor, care călătorea mult în calitatea sa de episcop în , a adus acasă un elicopter de jucărie pentru cei doi fii mai tineri. Aparatul se baza pe o invenție a pionierului francez al aeronauticii . Realizată din hârtie, bambus și plută, cu o bandă de cauciuc care să-i învârtească rotorul, jucăria avea cam 30 cm lungime. Wilbur și Orville s-au jucat cu ea până s-a defectat, după care au construit alta în loc. În anii ce au urmat, ei au făcut referire la experiența cu acea jucărie ca fiind scânteia care le-a aprins interesul față de zbor.Crouch 2003, pp. 56-57.
Începuturile carierei și cercetărilor stanga|miniatura|Casa fraților Wright din Hawthorn Street nr. 4, Dayton pe la 1900. Wilbur și Orville au construit veranda acoperită cu colț în 1890. Ambii frați au mers la liceu, dar nu au primit diplome de absolvire. Mutarea bruscă a familiei în 1884 de la Richmond, Indiana, unde a trăit în anii 1870, la Dayton, Ohio, l-a împiedicat pe Wilbur să-și primească diploma sa după ce a terminat cei patru ani de liceu. Diploma i-a fost acordată post-mortem lui Wilbur la , cu ocazia aniversării a 127 de ani de la nașterea lui.Waynet Facts and Fun Information Wayne County, IN. Accesat la 5 iulie 2015
La sfârșitul lui 1885 sau la începutul lui 1886 Wilbur a fost lovit în față cu o crosă de hochei la un joc pe gheață cu prietenii, accident în urma căruia și-a pierdut dinții din față. El era energic și sportiv pe atunci, dar, deși rănile nu păreau deosebit de grave, el a devenit retras. Voise să învețe la Yale, dar și-a petrecut următorii câțiva ani stând mai mult în casă. În acest timp, el a îngrijit-o pe mama lui, bolnavă de tuberculoză, a citit mult din biblioteca tatălui său, căruia i-a acordat un prețios ajutor în timpul din sânul Bisericii Fraților,Jakab 1997, p. 164. dar și-a exprimat și neliniștea față de propria lipsă de ambiție.Crouch 2003, p. 130.
Orville a renunțat la școală după primul an de liceu pentru a începe o afacere cu tiparnițe în 1889, după ce a proiectat și construit propria mașină de tipărit împreună cu Wilbur. Wilbur a venit și el să lucreze la imprimerie, și în martie frații au lansat un săptămânal, West Side News. În numerele ulterioare, Orville era creditat ca editor și Wilbur ca redactor pe antet. În aprilie 1890, au transformat săptămânalul în cotidian, cu titlul The Evening Item, dar n-a mai durat decât patru luni. Ei s-au axat apoi pe imprimarea comercială. Unul dintre clienții lor a fost prietenul și colegul de clasă al lui Orville, Paul Laurence Dunbar, care avea să devină celebru în lume ca unul din primii poeți și scriitori afro-americani. Pentru o scurtă perioadă, frații Wright au tipărit Dayton Tattler, un săptămânal edutat de Dunbar. stanga|miniatura|Bicicleta fraților Wright la National Air and Space Museum Profitând de (stimulată de inventarea și de substanțialele ei avantaje ale ei față de ), în decembrie 1892 frații au deschis o prăvălie cu atelier de reparații (Wright Cycle Exchange, mai târziu ), iar în 1896 au început să fabrice propriul brand."Van Cleve biciclete pe care Wright a construit și vândut." SUA Centenarul Zborului Comisiei, 2003. S-au folosit de acest demers pentru a-și finanța interesul crescând față de zbor. La începutul sau mijlocul anilor 1890, au văzut în ziare sau reviste articole și, probabil, fotografii ale dramaticelor planări ale lui Otto Lilienthal în Germania.
Anul 1896 a adus trei evenimente aeronautice importante. În luna mai, secretarul Smithsonian Institution, , a reușit să facă să zboare un model de aparat de zbor fără om la bord, cu aripi fixe și motor cu aburi. La mijlocul anului, inginerul din Chicago, o somitate a aeronauticii, a adunat mai mulți oameni care testaseră diverse tipuri de planoare la dunele de nisip de-a lungul malului Lacului Michigan. În luna august, Lilienthal a murit în urma prăbușirii planorului său.Crouch 2003, Capitolul 10, "Anul de Aparat de Zbor" și Capitolul 11 "Octave Chanute". Aceste evenimente au rămas întipărite în mintea fraților, mai ales moartea lui Lilienthal. Frații Wright au citat mai târziu moartea lui ca fiind momentul în care a început interesul lor cu adevărat serios față de cercetarea zborului. Wilbur spunea: „Lilienthal a fost fără îndoială cel mai mare dintre precursori, și lumea îi datorează foarte mult”. În mai 1899, Wilbur a scris o scrisoare la Smithsonian Institution prin care solicita de informații și publicații despre aeronautică.Howard 1988, p. 30. Bazându-se pe activitatea lui , Chanute, Lilienthal, Leonardo da Vinci, și Langley, ei au început în acel an să facă experimente mecanice și aeronautice.
Frații Wright au prezentat întotdeauna publicului o imagine unitară, împărțind egal creditul pentru invenția lor. Biografii au consemnat că Wilbur a luat inițiativa în 1899-1900, scriind despre „mașina mea” „planurile mele” înainte ca Orville să se implice mai profund, după care în comunicarea publică persoana întâi singular a fost abandonată în favoarea lui „noi” și „nostru”. Autorul James Tobin afirmă că „este imposibil să ni-l imaginăm pe Orville, oricât ar fi fost el de strălucit, furnizând forța motrice care le-a demarat activitatea și a păstrat-o în mers din camera din spate a unei prăvălii din Ohio până la conferințe cu capitaliști, președinți și regi. Will a făcut asta. El a fost liderul, de la început până la sfârșit.”Tobin 2004, p. 92.
Idei despre control dreapta|miniatura|Zmeul Wright din 1899: față și vedere laterală, cu manete de control. Răsucirea aripii este prezentată în ilustrația de jos. (desen al fraților Wright în Biblioteca Congresului) În ciuda sorții lui Lilienthal, frații preferau strategia lui: de a exersa planarea pentru a stăpâni arta controlului înainte de a încerca un zbor cu motor. Moartea aeronautului britanic într-un alt accident de planor în octombrie 1899 le-a întărit opinia că o metodă sigură de control pentru pilot este cheia succesului unui zbor reușit în condiții de siguranță. De la bun început, experimentele lor priveau controlul ca a treia parte nerezolvată a „problemei zborului”. Ei credeau că cunoașterea suficient de promițătoare a celorlalte două subiecte—aripile și motoarele—exista deja.Crouch 2003, p. 166. Frații Wright s-au abătut astfel mult față de mult mai experimentații practicieni ai vremii, în special față de Clément Ader, și Langley, care construiau motoare puternice, le atașau de cadre dotate cu dispozitive de control nedemonstrate, și se așteptau să poată fi conduse fără o experiență anterioară de zbor. Deși erau de acord cu ideea de exercițiu a lui Lilienthal, frații Wright considerau că metoda lui de echilibrare și control prin deplasarea greutății corpului este inadecvată.Tobin 2004, p. 53. Ei erau hotărâți să găsească ceva mai bun.
Pe baza acestor observații, Wilbur a concluzionat că păsările își modifică unghiul capetelor aripilor pentru a face corpul să ruleze spre dreapta sau spre stânga.Tobin 2004, p. 70. Cei doi frați au hotărât că aceasta ar fi și o modalitate bună pentru ca un aparat de zbor să vireze—să se „încline” sau să se „aplece” în viraj, ca o pasăre—exact ca un om care își ține echilibrul pe bicicletă, o experiență pe care o cunoșteau bine. La fel de important, ei sperau că această metodă ar permite și recuperarea atunci când vântul ar înclina aparatul într-o parte (echilibru lateral). Ei nu știau însă cum să obțină același efect cu aripi artificiale și au descoperit în cele din urmă când Wilbur a răsucit, fără vreun motiv anume, o cameră de bicicletă la atelierul de biciclete.Tobin 2004, pp. 53-55.