În scriere, un alfabet (în limba greacă veche ἀλφάβητος alphábētos, din numele primelor două litere ale alfabetului grec, alfa (α) și beta (β)) este un sistem de scriere compus dintr-o serie de semne grafice numite litere, în care fiecare corespunde, de regulă, unui fonem sau sunet, uneori unei suite relativ scurte de sunete ale unei limbi.Bussmann 1998, p. 45-46.Dubois 2002, p. 26. Folosirea unui alfabet pentru reprezentarea sunetelor este numită de unii autori „scriere alfabetică”, iar de către alții – „scriere fonemică”Eifring și Theil 2005, cap. 8, p. 10..
După Eifring și Theil 2005, scrierea fonemică face parte din categoria mai mare a scrierii fonografice, în care celălalt sistem de scriere este cel silabic. Scrierea fonografică se caracterizează prin faptul că semnele singure nu sunt purtătoare de sens lexical sau gramatical. Aceasta se opune scrierii logografice, în care semnele redau elemente cu sens lexical (cuvinte) sau gramatical (morfeme), cum este scrierea chineză. Prin faptul că literele reprezintă, în general, un singur fonem sau sunet, scrierea fonemică se opune și scrierii silabice, cum este cea a limbii japoneze.Eifring și Theil 2005, cap. 8, p. 8-10.
Mai toate alfabetele folosite în secolul al XXI-lea, ca cel ebraic, cel grec, cel latin etc., provin din alfabetul fenician. Sunt și câteva alfabete care nu provin din acesta, dintre care cel mai cunoscut este alfabetul coreean, numit hangul.Cock 2016.
Daniels 1990 diferențiază două tipuri principale de scriere fonemică și unul intermediar, atât între ele, cât și între scrierea fonemică și cea silabică:Daniels 1990, p. 730. Sistemul numit de Daniels „abjad” (din primele litere ale alfabetului arab, corespunzătoare lui a, b, j și d), cum este cel fenician, redă numai consoanele, vocalele fiind deduse de cunoscătorii limbii. Un astfel de sistem este numit scriere consonantică sau alfabet consonantic de către autorii care nu folosesc termenul abjad.De exemplu Eifring și Theil 2005 (cap. 8, p. 11-12.). Alfabetul propriu-zis, primul cunoscut de acest fel fiind cel grec, are litere și pentru toate vocalele.Kálmán 2007, p. 122. Un tip de scriere intermediar este numit de Daniels „abugida” (denumirea alfabetului gî'îz în această limbă din Etiopia). Alți autori numesc acest sistem scriere semisilabică.De exemplu Eifring și Theil 2005 (cap. 8, p. 12-13.). Pe lângă scrierea gî'îz, mai cunoscută este scrierea multor limbi din India, de exemplu cea numită devanagari. Aceasta combină scrierea fonemică cu cea silabică, fiecare semn pentru consoane reprezentând implicit și vocala a drept sunet care o urmează. Dacă o consoană este urmată în vorbire de altă consoană, prima literă redă numai consoana. Vocalele au și ele semnele lor aparte, folosite numai dacă nu sunt precedate de o consoană. Dacă o consoană este urmată de altă vocală decât a, acea vocală este redată printr-un semn diacritic purtat de litera consonantică.Eifring și Theil 2005, cap. 8, p. 12-13.
Unele abjaduri pot fi considerate tot intermediare, dat fiind că sunt numai în esență consonantice, redând și unele vocale prin litere, sau notează opțional vocalele cu semne diacritice, ori au ambele caracteristici, precum alfabetul ebraic modern și cel arab modern.Eifring și Theil 2005, cap. 8, p. 12. De altfel, Daniels 1990 include scrierea ebraică cu diacritice pentru vocale printre alfabetele propriu-zise. Aceasta se folosește, de exemplu, în predarea limbii.
Scurt istoric al alfabetului
Scrierile protosemitice
thumb|right|Inscripție cu scrierea protosinaitică
Conform uneia dintre ipoteze despre originea alfabetelor, susținută, printre alții, de cercetătoarea în egiptologie Orly Goldwasser, cea mai veche scriere alfabetică cunoscută, fiind la originea alfabetului fenician și, prin intermediul acestuia, al aproape tuturor alfabetelor, este una numită protocanaanită sau protosinaitică, descoperită în inscripții din fostul Canaan, și mai ales din Egipt. În Peninsula Sinai au fost găsite circa 30 de inscripții în piatră (primele în 1905), în regiunea localității Serabit el-Khadim, în care se exploatau mine de turcoază. Alte două inscripții cu o scriere asemănătoare au fost descoperite în 1993, într-o vale numită Wadi el-Hol, între Teba și Abydos. Inscripțiile din Canaan sunt datate între secolul al XVIII-lea î.Hr. și secolul al XIII-lea î.Hr., cele din Wadi el-Hol în secolul al XVIII-lea î.Hr., iar cele din Serabit el-Khadim pe la mijlocul secolului al XIX-lea î.Hr..Goldwasser 2010 .
Goldwasser presupune condițiile în care ar fi fost inventată scrierea protosinaitică. Pentru a scoate turcoază din minele din Sinai, erau organizate expediții. La ele participau oameni cu statute diverse: persoane oficiale de grad înalt, scribi, preoți, arhitecți, medici, magicieni, interpreți, conducători de caravane, oameni care conduceau măgari, mineri, constructori, pietrari, militari. Printre ei erau și canaaniți care trăiau în Egipt, atât printre oficiali, cât și printre oamenii de condiție modestă. Inscripțiile cu scriere alfabetică ar proveni de la mineri canaaniți neștiutori de carte, care nu știau să citească limba egipteană, dar și așa puteau deduce ce obiecte reprezentau hieroglifele pictografice. Astfel, majoritatea caracterelor scrierii protosinaitice sunt adaptări ale unor hieroglife egiptene, dar acestea nu sunt folosite cu valoarea lor logografică, adică nu reprezintă cuvintele ilustrate de hieroglife, ci pentru a reda primul sunet al acelor cuvinte în limba lor. De exemplu, pentru consoana [b] au folosit hierogliful ce reprezintă o casă, pentru că în limba lor, numele casei este bet. Literele care nu provin din hieroglife ar fi fost create de autorii inscripțiilor, de exemplu pictograma palmei pentru sunetul [k], numele palmei fiind în limba lor kaf. Sunt redate numai consoane. La descifrarea inscripțiilor a contribuit în mare măsură una bilingvă. Textul egiptean se traduce „Cel iubit de Hathor, stăpâna turcoazei”, iar textul canaanit este m-’-h-(b) B-‘-l-[t] „Cel iubit de Baalat”, Hathor fiind o zeiță a egiptenilor, iar Baalat, (în traducere „Stăpâna”) una a cananeenilor.
Ipoteza lui Goldwasser este contrazisă de cea a lui Brian E. Colless. Acesta presupune că alfabetul protosemitic din Canaan rezultă din simplificarea treptată a unei scrieri silabice descoperite în inscripții la Byblos, care nu a fost descifrată, și că nu putea fi realizat decât de cărturari. Această ipoteză se bazează pe faptul că mai multe semne ale inscripției de la Byblos seamănă cu litere din alfabetul fenician, iar 18 din cele 22 de litere ale acestuia au corespondente în scrierea de la Byblos.Colless 2014.
Altul dintre primele alfabete cunoscute este cel ugaritic, descoperit în inscripții pe tăblițe de argilă datate între secolul al XIV-lea î.Hr. și secolul al XII-lea î.Hr. Este o scriere consonantică cu litere cuneiforme. Era folosită pentru scrierea limbii ugaritice, o limbă semitică de nord-vest, vorbită la Ugarit, un oraș port situat în actuala Sirie, în apropiere de Latakia, în locul numit Ras Shamra. Acest alfabet a mai fost folosit și pentru o limbă cu totul diferită, cea a hurienilor, care trăiau și ei în regiune. Nu s-a stabilit dacă există vreo legătură între scrierea ugaritică și cea protosinaitică, dar scrierea protosinaitică fiind datată cu câteva secole înaintea celei ugaritice, prima putea fi cunoscută la Ugarit, iar alfabetul ugaritic să fie o transcriere cuneiformă a celuilalt alfabet protosemitic. Nu este stabilit nici dacă scrierea ugaritică a contribuit sau nu la dezvoltarea în continuare a alfabetelor.Pardee 2009, p. 6-8.
Descendentele scrierilor protosemitice
Cercetătoarea în istoria popoarelor semitice Françoise Briquel-Chatonnet presupune că una sau ambele scrieri protosemitice au evoluat în două direcții. Una dintre direcțiile evolutive duce la unele scrieri găsite în Peninsula Arabică, dintre care singura care s-a păstrat este alfabetul gî'îz. Altă direcție ajunge la alfabetul fenician. Cercetătoarea a propus o schemă a evoluției scrierilor alfabetice, al căror început este:Briquel-Chatonnet 2005.
──o scrieri protosemitice ├─o protosinaitică ├─o ugaritică ? ?Cele două semne ale întrebării semnalează că nu s-a stabilit dacă scrierile din Peninsula Arabică provin din scrierea protosinaitică, din cea ugaritică sau din ambele. |└─o scrieri arabice | ├─o nord-arabice (safaitică, tamudică etc.) | └─o sud-arabice | └─o himiarită | └─o gî'îz └─o feniciană
Goldwasser 2010 presupune că scrierea protosinaitică a ajuns în Canaan prin intermediul unor caravane de canaaniți plecați din Egipt. Timp de mai multe secole, scrierea alfabetică a fost răspândită de asemenea caravane, dar a fost foarte puțin folosită. În timp, formele literelor s-au schimbat, dar și-au păstrat o vreme valoarea pictografică. În cursul secolului al XII-lea î.Hr., civilizațiile din Egipt și Mesopotamia au decăzut în favoarea popoarelor semitice din Orientul Apropiat, printre care fenicienii. Aceasta a contribuit, în cursul secolului al IX-lea î.Hr. la impunerea scrierii alfabetice în toată această regiune, inclusiv în organismele oficiale, sub forma alfabetului fenician, în care s-a stabilit și o ordine convențională a literelor. Între timp, valoarea pictografică a literelor a dispărut, dar a rămas numele lor, care o evocă, inclusiv în cazul alfabetului ebraic modern, unul dintre urmașii alfabetului fenician. Astfel, numele primei litere, alef, înseamnă „bou”, litera provenind din pictograma egipteană ce reprezintă un cap de vită, a celei de-a doua este bet „casă” (vezi mai sus) etc. Numele ebraic al alfabetului, alefbet este format din numele primelor două litere.
Descendentele alfabetului fenician
thumb|Alfabetul fenician
Din alfabetul fenician au evoluat în primul rând alfabetele limbilor semitice din Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu. Dintre acestea, cel aramaic este important ca predecesor și al scrierii unor limbi din alte familii, chiar din regiuni foarte îndepărtate de regiunea limbii aramaice. Schema lui Briquel-Chatonnet 2005 continuă cu alfabetele:
──o fenician ├─o paleo-ebraic ├─o punic ├─o aramaic | ├─o ebraic modern | ├─o central-asiatice: sogdian, uigur, mongol, manciurian etc. | ├─o kharoshthi | ├─o brahmi | ├─o nabatean | └─o siriac | :Semnul două puncte indică faptul că alfabetul arab provine și din cel nabatean, și din cel siriac. | └─o arab modern
Comerțul fiind una dintre principalele ocupații ale fenicienilor, aceștia îl practicau navigând în Bazinul mediteranean. Astfel, și grecii antici au preluat alfabetul de la ei, împreună cu numele literelor: alfa, beta etc. De la acestea provine numele internațional al alfabetului, adoptat și pentru alte scrieri fonemice. Alfabetul grec s-a îmbogățit cu litere pentru toate vocalele limbii și a devenit predecesorul altor alfabete, ale unor limbi din diverse familii:
──o grec ├─o etrusc | └─o latin ├─o copt ├─o georgian ├─o armean └─o chirilic
Alfabetele cele mai răspândite în secolul al XXI-lea
Alfabetul latin
Alfabetul latin a început să se răspândească odată cu creștinismul reprezentat mai târziu de Biserica Catolică. A ajuns să fie cel mai răspândit în lume, fiind folosit pentru limbi dintr-o mare diversitate de familii, inclusiv datorită faptului că a fost adoptat și pentru multe limbi vorbite majoritar de persoane de altă religie, precum limba turcă și alte limbi turcice, vietnameza, indoneziana, limba tagalog din Filipine etc. A fost adaptat fiecăreia prin diferite metode, ca folosirea unor digrame sau a unor semne diacritice pentru a reda unele foneme și elemente prozodice.
Alfabetul latin al limbii române