Picinae, care conține ciocănitoarele tipice, este una dintre cele patru subfamilii care alcătuiesc familia de ciocănitori Picidae. Ciocănitoarele tipice se găsesc în mare parte a lumii, dar nu apar în Madagascar sau Australasia.
Caracteristici generale Picidele cuprind circa 201 de specii, ele au cea mai bună specializare pentru locomoția prin cățărare pe trunchiurile arborilor care este realizată cu ajutorul ghearelor puternice, curbate și ascuțite. Ciocănitoarele au limba lungă de formă cilindrică, care este cleioasă, protractilă, prevăzută cu peri, cu ajutorul ei scoate larvele sau insectele din galeriile truchiurilor. Penele aripilor și în special cele ale cozii sunt rigide, coada servind ca punct de sprijin la cățăratul pe trunchiuri. Ciocul păsării este conic, ascuțit cu ajutorul ei ciocănitoarea sapă în lemnul arborilor galeria pentru cuib, sau lărgește galeria din truchi unde se ascund insectele. In general picidele sunt păsări de talie mare, putând atinge mărimea unui corb. Cele mai multe specii de ciocănitori sunt păsări sedentare, care se deplasează pe distanțe mici, nefiind zburătoare bune. In Africa și America unele specii trăiesc pe sol. In timpul reproducerii masculii multor specii produc un zgomot puternic prin ciocănirea unei ramure uscate cu ciocul. Hrana este constituită mai ales din insecte și larve dar consumă și semințe și fructe. Unele specii fac depozite de hrană pe timpuri neprielnice. Prin distrugerea insectelor dăunătoare, ele sunt foarte utile în pomicultură sau silvilcultură. Ciocănitoarele trăiesc și în regiunile cu climă temperată, dar cele mai multe trăiesc în America de Sud și Indonezia.
Habitat
Cel mai mult în America în pădurile de foioase și sezonifere, ca de exemplu specia Picoides arcticus.
Reproducerea
Femele depune 3 -8 ouă albe în cuibul săpat de ele în lemnul arborilor. Clocesc ambii părinți, care vor hrăni puii împreună, până când aceștia pot să zboare. Când puii devin apți pentru zbor ei vor fi alungați din cuib de părinți.
Hrana
Ele mănâncă insecte pe care le găsesc în trunchiurile sau pe frunzele copacilor si larve.
Genuri
Uniuniunea Internațională a Ornitologilor recunoaște 208 specii de ciocănitori tipice, care sunt împărțite în 33 de genuri. Diviziunea în triburi se bazează pe studiul realizat în 2017 de Sabir Shakya și colegii săi. Subfamilia: Picinae – ciocănitori tipice Tribul Nesoctitini Nesoctites Tribul Hemicircini Hemicircus – 2 specii Tribul Picini Micropternus Meiglyptes – 4 specii Gecinulus – 3 specii Dinopium – 5 specii Picus – 14 specii Chrysophlegma – 3 specii Pardipicus – 2 specii Geocolaptes Campethera – 11 specii Mulleripicus – 4 specii Dryocopus – 6 specii Celeus – 12 specii Piculus – 7 specii Colaptes – 14 specii Tribul Campephilini Campephilus – 12 specii Blythipicus – 2 specii Reinwardtipicus Chrysocolaptes – 10 specii Tribul Melanerpini Sphyrapicus – 4 specii Melanerpes – 24 specii Picoides – 3 specii Yungipicus – 7 specii Leiopicus Dendrocoptes – 3 specii Chloropicus – 3 specii Dendropicos – 12 specii Dendrocopos – 12 specii Dryobates – 6 specii Leuconotopicus – 6 specii Veniliornis – 14 specii Xiphidiopicus
Galerie
Note
Legături externe
Imagini Dokumentatii