Leccinellum crocipodium (Jean-Baptiste Louis Letellier, 1838 ex Andreas Bresinsky și Manfred Binder, 2003), sin. Leccinum crocipodium (Jean-Baptiste Louis Letellier, 1838 ex Roy Watling, 1961), din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Leccinellum,FungorumMycobank este o specie de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la câmpie la munte, izolat și în grupuri mai mici, în păduri de foioase de obicei în asociație cu carpeni și stejari pe sol uscat, termofil, greu, argilos și adesea bazic. Timpul apariției acestei ciuperci întâlnite regional destul de des este din iunie până în octombrie (noiembrie).Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 40-41, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 518-519, ISBN 3-405-12081-0
Taxonomie Numele binomial a fost determinat de medicul și botanistul francez Jean-Baptiste Louis Letellier (1782-1868) drept Boletus crocipodius în publicația sa Figures des champignons servant de supplément aux planches de Bulliard peintes d’aprés nature & lithographiées din 1838,Jean-Baptiste Louis Letellier: „Figures des champignons servant de supplément aux planches de Bulliard peintes d’aprés nature & lithographiées”, fasc. 14-16, Editura Meilhac, Paris 1838, tab. 666 și transferat la genul Leccinum sub păstrarea epitetului de micologul scoțian Roy Watling (n. 1934), de verificat insa volumul 39 al jurnalului botanic Transactions of the Botanical Society of Edinburgh din 1961R. Watling Watling: „Leccinum crocipodium”, în: „Transactions of the Botanical Society of Edinburgh”, vol. 39, nr. 2, Edinburgh 1961, p. 200 care a fost pentru decenii numele valabil, fiind folosit de cei mai mulți autori până în prezent. Dar, pentru moment (2021), numele curent valabil este Leccinellum crocipodium, descris de micologii germani Andreas Bresinsky și Manfred Binder, descris în volumul 11 al jurnalului micologic Regensburger mykologische Schriften din 2003.Bresinsky & Manfr. Binder; „Leccinellum crocipodium”, în: „Regensburger mykologische Schriften”, vol. 11, Regensburg 2003, p. 233
Taxonarea sub același nume descrisă de micologii italieni Marco Della Maggiora și Renzo Trassinelli în 2014, propagată de comitetul de nomenclatură Index Fungorum, este văzută homonim pe scară largă. Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim.
Epitetul crocipodium înseamnă în limba română cruciform, încrucișat și se trage din componența cuvintelor latine (=cruce și (=format),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 290 și 488 datorită aspectului cuticulei la ciupercile mature și bătrâne.
Descriere Pălăria: compactă și cărnoasă, dar în vârstă foarte spongioasă, are un diametru de 5-12 (14) cm, este, la început, semisferică, apoi conic-convexă, ulterior ä plan-convexă, cu marginea mai întâi răsfrântă spre picior și un văl care atârnă ușor peste tuburi (cu bine 1 mm). Cuticula uscată și catifelată este zbârcită (cu aspect de creier) la exemplarele tinere, mai târziu netedă și crăpată neregulat pe cruciș, adesea fisurată pe margini, cu un colorit la început brun-gălbui până brun-roșcat, brun-măsliniu până negricios. Între rupturi se ivește culoarea cărnii mai deschise. thumb|left|265px|Bres.: Boletus rimosus Tuburile și porii: tuburile adnate până la anexe și lat bombate au lungimea de în mediu 20 mm, fiind de culoare palid gălbuie, apoi cu nuanțe măslinii și la bătrânețe brun-măslinii. Porii deși, rotunzi și înguști de 0,3-0,5 mm diametru, au un colorit galben ca lămâia, mai târziul galben-ocru, decolorându-se după apăsare mai întâi brun-roșiatic, apoi negricios. Piciorul: cărnos ce frânge ațos are o înălțime de 6-12 (15) cm și o lățime de 1,5-3 cm, fiind destul de lung, cilindric până cuneiform, uneori ceva îndoit și plin pe dinăuntru. Coaja uscată este pe fond galbenă, spre pălărie crem-albicioasă, acoperită cu șiruri lungi de scvame fine aspre, inițial cenușii, ulterior maronii sau brun-negricioase care se lărgesc spre bază. La fundul bazei înrădăcinează conic. După o leziune se decolorează violet-negricios. Nu prezintă un inel. Carnea: albicioasă ca fildeșul până crem-gălbuie este în pălărie densă, compactă și cărnoasă, devenind cu timpul moale și spongioasă, dar în picior repede tare și fibroasă. Mirosul, în tinerețe aproape imperceptibil și apoi discret de ciuperci este plăcut și gustul blând. Carnea albă, care este sub cuticulă și tijă gălbioară, nu se decolorează odată tăiată, dar schimbă culoarea prin adăugare de reactivi chimici (vezi mai jos). Se decolorează după tăiere diferit: brun-roșiatic, gri-albăstriu sau negru-violaceu. În timpul fierberii devine mereu foarte închisă. Caracteristici microscopice: are spori netezi, alungiți, aproape fusiformi cu un vârf conic, nu rar și în formă de migdale, cu o pată hilară clară și pereți destul de subțiri care au în apă un aspect palid brun, măsurând 12-15 x 6-7 microni. Pulberea lor este gri-brună. Basidiile de (18) 36-(35) 40 x (5) 10-(9) 12 microni cu 4 sterigme fiecare sunt claviforme (îngroșate de la bază spre vârf și cu extremități rotunjite în formă de măciucă), în formă de sticlă, adesea cu gâtul îngustat, incolore sau cu pigmenți granulari maronii intercelulari. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt fusiform-ventricoase, măsurând 45-50 x 12-14 microni. Cuticula este o dermă de hife înguste, cilindrice, de 16-19 µm, cu grupuri caulo-himeniale mici până la destul de mari de basidii și cistide, formând scuamele pe suprafață. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) constau dintr-un trichoderm destul de regulat de hifelor septate cu elemente terminale de 12-50 x 6.5 -17 microni, de obicei destul de subțiri, cilindrice, clavate sau conice, cu pigmenți intracelulari, incrustanți și extracelulari. Caulocistidele (cistide situate la suprafața piciorului) ce 25-120 x 7.0-15 x 2.0-4.5 microni sunt alungit clavate sau fusiforme, cu pereți subțiri sau groși, incolori sau cu pigmenți maronii granulari, intracelulari. Conexiuni cu cleme nu există.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 921Henk den Bakker & Machiel Noordeloos: „Molecular Phylogeny and Evolution of Fungi”, în: “Persoonia”, vol. 18, nr. 4, 2005, p. 566-567 Reacții chimice: carnea se decolorează cu acid sulfuric galben sulfureu, cu anilină de fenol roz, cu formol puternic roșu de somon, tuburile cu Hidroxid de potasiu brun-portocaliu, carnea cu sulfat de fier verzui, cu sulfoformol galben și cu tinctură de Guaiacum albastru de oțel.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 63, ISBN 3-85502-0450Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 70
Confuzii Buretele poate fi confundat cu alte ciuperci din familia Boletaceae, ca de exemplu cu Boletus calopus (necomestibil),Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 92 Boletus fragrans (comestibil, mai mic, pori galbeni, se colorează ușor albăstrui după leziune),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 494-495, ISBN 3-405-12081-0 Boletus impolitus sin. Hemileccinum impolitum (comestibil),Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 269 Boletus subtomentosus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7 Leccinellum corsicum sin. Leccinum corsicum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 508-509 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Leccinellum lepidum sin. Leccinum lepidum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 508-509 - 2 ISBN 3-405-12081-0 Leccinum aurantiacum (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 516-517, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum carpini, Leccinum griseum, (se dezvoltă numai în păduri de foioase, carnea devine neagră în timpul fierberii),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum pseudoscabrum (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum duriusculum (se dezvoltă sub plopi tremurători),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 484-485, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum piceinum (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe lângă afine),<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 436-437, ISBN 3-405-12124-8</ref> Leccinum melaneum,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 534-535, ISBN 88-85013-37-6 Leccinum quercinum (crește sub stejari),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 482-483, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum roseofracta (trăiește sub mesteceni),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 490-491, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum scabrum (se dezvoltă în păduri de foioase, în special sub mesteceni),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 514-515, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum thalassinum (se dezvoltă sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 486-487, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum variicolor (trăiește prin turbării pe sol acru numai sub mesteceni),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 490-491, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum versipelle (crește în păduri (și parcuri, pajiști) sub mesteceni, păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 516-517, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum vulpinumBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 516-517, ISBN 3-405-12081-0 sau cu Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 518-519, ISBN 3-405-11774-7 si Xerocomellus porosporus sin. Boletus porosporus (comestibil).Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 42-43, ISBN 978-3-440-13447-4
Galerie de imagini (specii asemănătoare)
Valorificare