80px|left Conocybe filaris (Elias Magnus Fries, 1884 ex Robert Kühner, 1935), sin. Pholiotina filaris (Elias Magnus Fries, 1884 ex Rolf Singer, 1936), este o specie de ciuperci des întâlnită saprofită și letală din încrengătura Basidiomycota, în familia Bolbitiaceae și de genul Conocybe,Index FungorumMycobank denumită în popor ciupercă de gazon.Denumire RO În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește, de la câmpie la munte, în mod frecvent pe gazon, dar și pe mușchi mort, prin pajiști, parcuri, grădini, în locuri ierboase ale pădurilor de foioase, chiar și pe mulci. Timpul apariției este din (august) septembrie până în noiembrie.Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 72-73 - 1, ISBN 88-85013-25-2 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 388-389, ISBN 978-3-8354-1839-4

Taxonomie left|150px|thumb|Robert Kühner Numele binomial a fost determinat drept Agaricus togularis var. filaris de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul II al operei sale Icones selectae hymenomycetum nondum delineatorum editat postum în 1884.Elias Fries: „Icones selectae hymenomycetum nondum delineatorum”, vol. II, Editura P.A. Norstedt : Typographia Centralis & Ed. Berling, Holmiae (Uppsala) 1884, 151 plăci colorate (postum)

Micologul și profesorul de științe naturale francez de proveniență germană Robert Kühner (1903-1996) a transferat specia la genul Conocybe sub taxonul curent valabil Conocybe filaris, de verificat în volumul 7 al Encyclopedia Mycologia din 1935.Robert Kühner: „Conocybe filaris”, în; „Encyclopedia Mycologia”, vol. 7, Editura Éditions Paul Lechevalier, Paris 1935, p. 159

Un an mai târziu, în 1936, micologul german Rolf Singer a redenumit specia în Pholiotina filaris, documentat în volumul 56 al Beiheft zum Botanischen Centralblatt,Rolf Singer: „Pholiotina filaris”, în: „Beiheft zum Botanischen Centralblatt, vol. 56, secția B, Editura C. Heinrich, Dresda 1936, p. 170 un nume tot mai folosit în unele cărți micologice.

Celelalte încercări de redenumire (vezi infocaseta) sunt acceptate sinonim.

Epitetul se trage din cuvântul latin (=ațos).Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 475

Descriere thumb|left|220px|Bres.: Pholiota togularis Pălăria: are un diametru de 1,5-4 (5) cm, este subțire, ațoasă, dar fragedă, higrofană, inițial în formă de clopot sau turtit conică, devine cu timpul convexă, uneori aproape aplatizate cu un mic gurgui central. Marginile pot fi puțin ondulate la bătrânețe. Cuticula netedă și mată, spre margine striată de la mijloc, în vârstă rugoasă este spre margine mereu umedă. Coloritul variază de la ocru-auriu, peste galben-maroniu, ocru închis până la brun deschis, fiind pe vreme umedă brun-roșiatic. Lamelele: sunt subțiri, distanțate, destul de înalte, bifurcate, aderente la picior și cu muchii dințate, fiind inițial acoperite de un văl parțial albicios. Coloritul este la început bej-albicios, dar devine repede ocru-gălbui până la palid ruginiu. Piciorul: are o înălțime de 5-8 cm și o lățime de 0,3-0,4 (0,5) cm, este cilindric, adesea ușor îndoit, slab fibros și gol pe dinăuntru. În tinerețe se află între picior și pălărie o cortină albicioasă care formează un inel pielos, canelat grosolan, bine vizibil în tinerețea ciupercii, dar trecător. Coloritul este dedesubtul manșetei albicios până ocru-gălbui, spre bază mai închis, nu rar cu pete murdar brune, iar în partea de sus albicios-gălbui, adesea presărat cu punctulețe maronii. Carnea: este subțire și ceva fibroasă, totuși fragedă și de colorit ocru. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este imperceptibil, iar gustul blând. Caracteristici microscopice: are spori netezi, ovoidali până slab elipsoidali cu pereți subțiri și un por de germen precum de un colorit ocru palid, având o mărime de 7,5 (9)-10 (12) × 5–6 (7) microni. Pulberea lor este ocru-brună. Basidiile cu (2)-4 sterigme în formă de măciucă măsoară 25-30 x 8-10 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 687 Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) au forma de sticlă. Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

Toxicitate Această ciupercă pare inofensivă, însă conține aceleași toxine precum cea de Amanita phalloides, provocând sindromul faloidian și reprezentând astfel o reală amenințare la sănătatea și la viața omului. Ingerată chiar și în cantități mici (1-2 ciupercuțe), devine letală. Micotoxina principală din ciuperca de gazon este amatoxina. Simptomele se instalează la 6-24 de ore de la ingerare. În această primă fază, ingestia acestor ciuperci are aceleași simptome ca gripa sau intoxicația alimentară banală. Un diagnostic greșit și tratament incorect va duce, din păcate, la faza a doua. Pacientul pare să își revină, dar în scurt timp simptomele reapar cu potențial fatal, asociate stresului gastrointestinal și distrugerii ficatului sau rinichilor.Toxicitatea bureteluiSănătate - 10 Ciuperci otrăvitoare: simptome, toxine și caracteristici

Confuzii Ciuperca de gazon poate fi confundată de exemplu cu Conocybe aporos sin. Pholiotina aporos (necomestibilă),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 122-123 - 1, ISBN 88-85013-46-5 Conocybe arhenii sin. Pholiotina arhenii (letală),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 112-113 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Conocybe blattaria sin. Pholiotina vexans (necomestibilă)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 72-73 - 2, ISBN 88-85013-25-2 + imagini, Conocybe mairei sin. Conocybe mairei (letală)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 140-141, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) + imagini, Conocybe rickenii (otrăvitoare),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 118-119 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Conocybe vestita sin. Pholiotina vestita (necomestibilă),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 138-139 - 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Cortinarius flexipes (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 240-241 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Galerina marginata (letală)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 92-93, ISBN 3-405-12124-8 sau chiar și cu bureții excepționali de condimentare cu miros puternic de usturoi, anume Mycetinis alliaceus sin. Marasmius alliaceus și Mycetinis scorodonius sin. Marasmius scorodonius.Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 202-203, ISBN 978-3-440-14530-2

Specii de ciuperci asemănătoare în imagini

Note

Bibliografie Raed Arafat, Cristian Boeriu et al.: „Elemente de Toxicologie Clinică”, Editura Ardealul, Târgu Mureș 2003 „Beiträge zur Kenntnis der Pilze Mitteleuropas”, vol. 6, Editura Einhorn-Verlag E. Dietenberger, Schwäbisch Gmünd 1990, ISBN 978-3-927-65420-4 Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 80-81, ISBN 978-3-440-13447-4 Andreas Bresinsky, ‎Helmut Besl: „Giftpilze: mit einer Einführung in die Pilzebestimmung ein ...”, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart 1985, ISBN 978-3-804-70680-4 Kulturbund der DDR (ed.): „Boletus”, vol. 11-17, Editura Kulturbund der Deutschen Demokratischen Republik, Zentrale Kommission Natur und Heimat, Zentraler Fachausschuss Botanik, Arbeitskreis Mykologie, Berlin (Est) 1987

Legături externe

Conocybe filaris, film 1 Conocybe filaris, film 2

Categorie:Agaricales Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1884 în știință