Intervenția de sprijin a Armatei României pentru trupele franceze din sudul Rusiei în 1919

Intervenția de sprijin a Armatei României pentru trupele franceze din sudul Rusiei în 1919 a reprezentat o acțiune a trupelor Regatului României în sprijinul trupelor aliate franceze, grecești și poloneze care, acționau între Nistru și Bug sub comanda generalului francez Philippe Henri Joseph d'Anselme, în regiunea Odesa. Acțiunea, care a debutat la 20 februarie/5 martie 1919, a implicat unități ale Corpului V Armată și a urmărit consolidarea apărării segmentului de cale ferată dintre Tiraspol și nodul de cale ferată Razdelnaia, segment aflat în Gubernia Herson pe axa de transport Tiraspol – Odesa, esențială pentru apărarea Odesei.

Evoluția defavorabilă a situației militare, a trupelor aliate și a celor ale Armatei Albe, a impus fortificarea de către Armata României a liniei Nistrului, precum și retragerea forțelor aliate comandate de d'Anselme în sudul Basarabiei, în fața înaintării trupelor bolșevice. Militarii români s-au repliat, în consecință, pentru a intra în dispozitivul de acoperire al frontierei nistrene.

Evoluția situației militare europene a impus în luna mai 1919, Înaltului Comandament Aliat, redislocarea forțelor aliate aflate în Basarabia. Acestea au fost înlocuite până la 13 iunie 1919 cu trupe românești, ceea ce a avut un impact negativ asupra operațiunilor Armatei României în Ungaria.

Context

La 7 octombrie 1918, numirea de către Georges Clemenceau, a generalului Henri Mathias Berthelot drept conducător al unei misiuni cu responsabilități în arealele geografice ale României și Ucrainei, a fost un prim semnal oficial legat de pregătirile franceze pentru o intervenție în sudul Rusiei. În instrucțiunile date de Clemenceau lui Berthelot, acesta a scos în evidență necesitatea prioritară de a fi realizată încercuirea economică a bolșevismului, astfel încât să fie provocată căderea acestuia. The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 44 În planul de acțiune înaintat de generalul Berthelor la 28 noiembrie 1918, acesta a propus, fără ca propunerea sa să fie acceptată, crearea unei divizii mixte franco-române, cu mențiunea că datorită unor frecușuri cu populația din sudul Rusiei, diviziile românești refăcute nu ar fi putut fi folosite, decât sub un comandament pur francez.Consolidarea unității naționale românești ..., Bălescu, 2018, p. 217

Având scopurile de a înfrânge în sudul Rusiei bolșevismul și de-a sprijini înființarea unui stat ucrainean,Istoria războiului pentru..., Kirițescu, 1989, v. 2 p. 440 expediția franceză, întărită de un contingent grecesc semnificativ, precum și de mici unități de polonezi, români și cehi, a ajuns în luna decembrie 1918 să controloze din punct de vedere militar, teritoriul unui arc de cerc situat în vestul Ucrainei în nordul Mării Negre, între Nipru și Nistru. The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 47 Alături de Odesa și Sevastopol, The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 46 orașele Nicolaev, Herson și Tiraspol au ajuns astfel și ele sub controlul trupelor aliate, ocuparea Hersonului și Nicolaevului fiind cruciale pentru protecția Odesei, precum și în ce privește securitatea resurselor și depozitelor militare, din Nicolaev. În ianuarie 1919, generalul francez d'Anselme și-a asumat, la Odesa, comanda forțelor de intervenție. Armata destinată să lupte împotriva trupelor bolșevice, comandată de d'Anselme, avea în compunere pe lângă trupe din trei divizii franceze (16 Colonială, 30 și 156) și două divizii grecești (2 și 13) și formațiuni de voluntari polonezi, ucraineni și ruși. La stânga, această armată se sprijinea pe formațiunile neregulate ale hatmanului Simon Petliura, iar la dreapta pe forțele generalului Anton Ivanovici Denikin.Consolidarea unității naționale românești ..., Bălescu, 2018, p. 216

În condițiile unei insuficiențe de forțe proprii și în lipsa posibilității de întărire a forțelor debarcate, s-a dezvoltat un scepticism justificat al comandamentului francez, în privința intervenției. Astfel, la șase săptămâni după debarcarea trupelor în Odesa, The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 50 Berthelot era deja convins că expediția va eșua în lipsa unor întăriri semnificative, el insistând pe suplimentarea efectivelor cu 20 de divizii, dintre care 8 ar fi trebuit să fie românești, 3 grecești și 9 franceze. În lipsa unei asemenea măsuri, el a avertizat guvernul Franței că, singura alternativă ar fi fost reprezentată de crearea unui cordon sanitar de la Marea Baltică la Marea Neagră. The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 51 După căderea Hersonului și Nicolaevului în mâna trupelor hatmanului Grigoriev The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 54 și evacuarea trupelor aliate la 9 The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 52 și respectiv 16 martie 1919, The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 53 în timp ce și alți ofițeri sugerau abandonarea intervenției franceze, Berthelot a recomandat ca Franța să încurajeze crearea unui front defensiv de la Marea Baltică la Marea Neagră, solid ancorat pe Polonia și România, care ar fi trebuit sprijinite să devină puternice.

Politica de creare a unui cordon sanitar, împotriva Rusiei Bolșevice, a favorizat îndepărtarea reținerilor Franței legate de politica României în ce privește Basarabia, planul prezentat de către generalul Foch la 25 februarie 1919, Consiliului Suprem Aliat, incluzând Regatul României în frontul anti-bolșevic. La France et la Bessarabie roumaine ... Sandu, 1995, p. 7 (PDF) Acest plan a propus, în cadrul ansamblului general, intervenția în sud a unei forțe aliate, formată alături de trei divizii franceze, trei grecești și două italiene, din două divizii românești. Forța respectivă ar fi urmat să recucerească bazinul Donețului. Planul respectiv urma să depindă, în mod evident, de disponibilitatea statelor aliate de a sprijini întreprinderea aflată în cauză. Franco-Rumanian Intervention in Russia and the Vix..., Pastor, 1974, p. 17 Preventiv, trupe franceze au fost desfășurate în Basarabia la 17 și 18 martie 1919.

Retragerea trupelor aliate, spre Odesa în luna martie 1919, a crescut presiunea pentru evacuarea definitivă a sudului Rusiei. În același timp, securitatea liniilor de comunicație ale forțelor de intervenție din sud-vestul Urainei, spre România, a fost pusă după data de 18 martie, în pericol în de revolte locale. The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 55 În condițiile lipsei unei ameliorări a situației care să securizeze rutele de evacuare spre Basarabia, în ultima săptămână a lunii aprilie 1919 au fost puse la punct instrucțiunile pentru evacuarea Odesei, The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 56 care a avut loc între 3 și 7 aprilie. În timp ce garnizoana orașului s-a retras în spatel Nistrului la 6 aprilie, ultimele detașamente din zona portuară a orașului au fost îmbarcate în dimineața zilei următoare. The French army and intervention ..., Munholland, 1981, p. 57

Preludiu

La 17/30 ianuarie 1919 au fost stabilite resubordonări ale unităților și noi zone de responsabilitate ale Corpurilor de Armată 4 și 5 din BasarabiaAcțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 186 și până la 5-18 februarie 1918 s-a instalat, după revolta de la Hotin, liniștea pe Nistru. Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 183 Cu toate acestea, în cursul lunii februarie 1919 a fost necesar în continuare ca trupele aflate în dispozitivul de acoperire de pe Nistru să respingă atacuri bolșevice, ruse sau ucrainene, desfășurate cu forțe realtiv puține. Exceptând atacurile respective, problema care stat în atenția comandamentului Corpului V Armată a fost ce unități de cavalerie ale acestuia trebuiau să plece, în Transilvania. Situația trupelor române din zona central-sudică a Basarabiei, precum și cea a trupelor aliate din regiunea Odesa, a fost însă un factor semnificativ care a contribuit la amânarea transferului trupelor de cavalerie, la vest de Carpații Orientali.Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 187

Un nou dispozitiv care să asigure intervenția optimă a unităților în sectoarele amenințate și o capacitate combativă superioară, a fost realizat în aria de responsabilitate a Corpului V Armată,Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 188 până la 11/24 februarie 1919. La 17 februarie/1 martie dispozitivul s-a modificat din nou, la acea dată marea unitate având în compunere Diviziile 4, 9, 10 și 15 Infanterie, precum și 2 Cavalerie.

Începând cu 20 februarie/5 martie 1919, unitățile acestui corp au cooperat cu unitățile Aliaților, aflate în regiunea Odesa între Bug și Nistru.

Intervenția Dislocarea trupelor

În luna februarie 1919, d'Anselme a decis să solicite trupelor române să treacă Nistrul, pentru a-și consolida apărarea din flanc. Ulterior, aflată sub amenințarea trupelor ruse după căderea Hersonului și Nicolaevului, apărarea Odesei a depins esențial de linia de cale ferată Tiraspol – Razdelnaia – Odesa. Franco-Rumanian Intervention in Russia and the Vix..., Pastor, 1974, p. 20 Nevoile operative ale forțelor aliate au determinat astfel, solicitarea acestora, ca un detașament mixt român să ocupe Tiraspolul și Razdelnaia, (ultima localitate fiind important nod de cale ferată din Gubernia Herson), pentru a apăra calea ferată. În baza unui acord verbal între reprezentanții Marelui Cartier General român și cei ai comandamentului francez, trupele române au intervenit ca atare în sprijinul celor aliate.

În baza ordinului Marelui Cartier General român ca în compunerea detașamentului să intre un regiment de infanterie, una două baterii de artilerie și un escadron de cavalerie, Corpul V Armată a dispus ca trupele să provină din regimentele 39 Infanterie și 3 Artilerie de la Bender/Tighina și din Regimentul 11 Roșiori de la Căușani. Două batalioane de infanterie urmau să fie dislocate la TiraspolAcțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 189 și unul la Razdelnaia, câte o baterie de artilerie la Tiraspol și la Razdelnaia și un escadron de cavalerie la Razdelnaia. Deplasarea acestora urma să se facă prin marș pe jos până la Tiraspol și de acolo cu trenul până la Razdelnaia. Pentru a fi menținută forța combativă pe plan local, un batalion din Regimentul 23 Infanterie urma să fie dislocat de la Chișinău, la Bender/Tighina.

La 6/19 martie 1919, o secție de tancuri franceze, venite de la Odesa pe calea ferată, a fost dislocată la Razdelnaia. În cele două localități urma să rămână câte un pluton francez comandat de ofițeri, puse ambele sub comanda detașamentului român, a cărui comandă era asigurată de locotenent-colonelul Marcovici, comandantul Regimentului 39 Infanterie. Forțele româno-franceze din cele două localități urmau să fie subordonate Brigăzii 19 Infanterie, aflată în compunerea Diviziei 10 Infanterie. Cele două subunități erau necesare pentru a asigura atât cooperarea cu trupele aliate, cât și negocierea anumitor probleme cu trupele și cu autoritățile ruse, în numele aliaților.

În mode temporar, deoarece urmau să fie redislocate la Bârzula, la Razdelnaia urmau să se concentreze trupe franceze din Regimentul 58 Infanterie, comandant de locotenentul Higou și două baterii de artilerie din Divizia 30 Infanterie, precum și cinci companii de militari polonezi, reunite într-un detașament comandat de locotenentul Cozubak.

Acțiunile pe teren