Calocera (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1825) din încrengătura Basidiomycota, ordinul Dacrymycetales, în familia Dacrymycetaceae Index FungorumMycobank este un gen de ciuperci saprofite și preponderent necomestibile cu aproximativ 60 specii, în Europa mai puține. Tip de specie este Calocera viscosa.Walter Jülich în Helmut Gams: „Die Nichtblätterpilze, Gallertpilze und Bauchpilze: (Aphyllophorales, Heterobasidiomycetes, Gastromycetes)”, vol. IIb/1, Editura Fischer Verlag, Stuttgart 1984, p. 433, ISBN: 3-437-20282-0 German Josef Krieglsteiner, Armin Kaiser: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel und Porenpilze“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 1, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, p. 69, 200, ISBN 978-3-8001-3528-8
Taxonomie În 1821, renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries a descris un subgen al genului Clavaria, anume Calocera, în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum.Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 485
În 1825, el însuși a transformat subgenul în genul independent Calocera, de verificat în volumul 1 al lucrării sale Systema Orbis Vegetabilis.Elias Fries: „Systema Orbis Vegetabilis”, Editura Typographia Academica, Lundae 1825, p. 91 Acest taxon reprezintă numele generic până în prezent (2021).
Au mai fost făcute încercări de redenumire (vezi infocaseta) care însă nu sunt folosite nicăieri.
Numele generic este derivat din cuvintele de limba greacă veche (=fermecător, frumos, suav) și (=corn, coarne),Valentin Christian Friedrich Rost, Karl Friedrich Ameis: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schul- und Handgebrauch”, vol. 1, A-K, Editura George Westermann, Braunschweig, 1888, p. 500 respectiv 555 datorită aspectului exterior.
Morfologie Speciile genului pot fi bine diferite de altele, ca de exemplu Clavaria Clavulina sau Ramaria. În urmare cele mai importate caracteristici:
Caracteristici macroscopice Corpul fructifer: este de dimensiuni mai degrabă scunde, de textură dură, gelatinos, la unele soiuri cartilaginos în centru care poate avea doar un aspect cilindric sau în formă de sulă, dar, de asemenea, unul ramificat sau lobat în partea de sus. Suprafața complet fertilă este mereu lipicios-unsuroasă, netedă sau ușor încrețită longitudinal. Cuticula este împărțită în trei straturi (vezi mai jos). La cele mai multe specii coloritul tinde, de la început până la bătrânețe, între gălbui, puternic galben-portocaliu și chiar ocru-roșiatic, datorită carotenoidelor conținute, dar există și unele la care pigmentul lipsește, fiind astfel albicioase până gri-cenușii. Piciorul: este uneori indistinct cu trecerea spre corpul fructifer curgătoare, nu rar marcat prin ramificarea sau lobarea părții de sus. Se deosebește de ea prin sterilitatea lui. Se înrădăcinează adânc în substrat, cauzând mucegaiul brun în lemn mort prin descompunerea celulozei și este mereu de culoarea părții fertile. Carnea: mereu de coloritul corpului fructifer este flexibilă, tenace, cu părți gelatinoase, uneori cu cartilagii în centru, mirosul fiind nesemnificativ și gustul blând. Reacții chimice: nu sunt cunoscute.
Caracteristici microscopice Are spori netezi, cu pereți subțiri, uneori dublu până triplu septați, alungit elipsoidali cu baza apiculată, adesea ceva alantoizi, ocazional constrânși sau umflați în centru, hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și cu multe picături uleioase în interior. Basidiile elipsoidale, netede, hialine, cu pereți subțiri, inamiloizi, cu membrane despărțitoare când sunt coapte sunt adesea nu chiar divizate, dar cu două proto-sterigme lungi, așa-numitele „basidii de diapazon”. Structura hifelor hialine este monomitică, cu septuri fără catarame, partea fertilă (cuticula) fiind asamblată în trei straturi: miezul cu hife compacte, deasupra unui strat de hife libere și, în cele din urmă, stratul himenial din exterior, fără cistide.
Speciile genului Genul conține peste 60 de specii global (stinse și actualizate), în Europa aproximativ 22.http://www.indexfungorum.org/names/Names.asp Index Fungorum 2] Speciile europene sunt marcate cu (E). Calocera alba Kobayasi (1939) Calocera albipes (Mont.) Berk. & M.A.Curtis (1873) (E) Calocera arborea Shirouzu (2013) Calocera australis McNabb (1965)R. McNabb în: „New Zealand Journal of Botany”, vol. 3, 1965, p. 43 Calocera bambusicola Sheng H. Wu (2011) Calocera biscula Lloyd (1913)C. G.Lloyd în: „Tasmanian Herbarium Occasional Publication”, vol. 4, 1913, p. 6 Calocera candida (Lloyd) J.A.Stev. & Cash (1936) Calocera cavarae Bres. (1896) Contributio allo studio del Marciume, 1896, p. 14 (E) Calocera clavata McNabb (1965) Calocera coralloides Kobayasi (1939) Calocera cornea (Batsch 1783) Fr. (1827) (E) Calocera corniformis Kobayasi (1939) Calocera cuneata Lloyd (1922) Calocera cornigera (1885) BeckGünther Beck von Mannagetta und Lerchenau în: „Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft”, vol.35,Viena 1885, p. 363 (E) Calocera digitata Cooke & Massee (1889)Cooke & Massee în „Grevillea”, vol. 17, 1889, p. 7 (E) Calocera discipes Pat. (1928)Narcisse Théophile Patouillard în: „Mémoirs de l´Académie Malgache”, vol. 6, 1928, p. 9 (E) Calocera expallens Quél. (1893) (E) Calocera fasciculata Schwein. (1832)L. D. de Schweinitz în: „Transactions of the American Philosophical Society”, vol. 4, nr. 2, 1832, p. 183 Calocera filum Lév. (1846)Joseph Henri Léveillé în „Annales des Sciences Naturelles Botanique”, vol. 5, 1846, p. 156 (E) Calocera flagelliformis J. Berk. & M.A. Curtis (1869)J . Berk. & M. A. Curtis în: „Journal of the Linnean Society – Botany”, vol. 10, 1869, p. 339 Calocera flavida Lloyd (1924) Calocera foveolaris Lév. (1888)Joseph Henri Léveillé în „Sylloge Fungorum”, vol. 6, 1888, p. 737 (E) Calocera furcata (Fr.) Fr. (1827) (E) Calocera fusca Lloyd (1925) Calocera fuscobasis Lloyd (1922) Calocera glossoides (Pers., 1797) Fr. (1827) (E) Calocera gracillima Weinm. (1836)Johann Anton Weinmann: „Hymeno- et Gastero-Mycetes hucusque in imperio Rossico observatos”, 1836, p. 517 (E) Calocera guepinia Holterm. (1898)Carl Holtermann: „Mykologische Untersuchungen aus den Tropen”, 1898, p 59 Calocera guepinioides Berk. (1845) Calocera hamata Pass. (1875)Giovanni Passerini în: „Nuovo Giornale Botanico Italiano”, vol. 7, 1875, p. 183 (E) Calocera hostmanni Lév. (1844)Joseph Henri Léveillé în „Annales des Sciences Naturelles Botanique”, vol. 2, 1844, p. 217 (E) Calocera hunanensis B. Liu & K. Tao (1988) Calocera hypnophila Saut. (1841)Anton Sauter în: „Flora”, vol. 24, Regensburg 1841, p. 24 (E) Calocera lauri (Brot.) Fr. (1832)Elias Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 3, 1832, p. 67 (E) Calocera lutea (Massee) McNabb (1965) Calocera macrospora (Massee) McNabb ex Brasf. (1938)Russell Bradford în: „Lloydia”, vol. 1, 938, p. 156 Calocera major Holterm. (1898)Carl Holtermann: „Mykologische Untersuchungen aus den Tropen”, 1898, p 57 Calocera mangshanensis B. Liu & L. Fan (1989) Calocera minor Holterm. (1898) Calocera morchelloides B. Liu & L. Fan (1990) Calocera nigripes Syd. (1909)Hans Sydow în: „Études sur la flore du Bas- et Moyen Congo”, vol. 3, 1909, p. 8 Calocera nutans Sacc., Hedwigia, vol. 29, 1890, 29, p. 154 (E) Calocera ochroleuca Lév. (1844) (E) Calocera odorata Holterm. (1898) Calocera pallidospathulata D.A.Reid (1974) (E) Calocera palmata (Schumach.) Fr. (1838) (E) Calocera pedicellata Shirouzu (2017) Calocera pilipes Schwein. (1832) Calocera platyceras Speg. (1889)Carlo Luigi Spegazzini în: „Boletín de la Academia Nacional de Ciencias en Córdoba”, vol. 11, nr. 4, 1889, p. 465 Calocera problematica Holterm. (1898) Calocera puiggarii Speg. (1889) Calocera rufa Lloyd (1922) Calocera sinensis McNabb (1965) Calocera sphaerobasis Berk. (1851) Calocera stricta Fr. (1838) (E) Calocera subsimplex Britzelm. (1891) (E) Calocera variabilis Holterm. (1898) Calocera variiformis Lloyd (1925) Calocera vermicularis Lloyd (1923) Calocera viscosa (Pers. 1794) Fr. (1827) (E)
Galerie de imagini Calocera (selecție)
Valorificare Speciile europene de genul Calocera, sunt dovedit inofensive cu gust blând, dar din cauza componenței cărnii considerate fără nici o valoare culinară, fiind de aceea plasate sub rubrica „incomestibil”. Dar există soiuri neeuropene toxice care provoacă, odată ingerate, tulburări gastrointestinale.Carl Holtermann: „Mykologische Untersuchungen aus den Tropen mit Unterstützung der Königl. Preussischen Academie der Wissenschaften zu Berlin”, Editura Gebrüder Borntraeger, Berlin 1898, p 57-59
Note
Bibliografie Hermann Jahn: „Pilze, die an Holz wachsen”, Editura Busse Verlag GmBH, Bielefeld 1979, ISBN: 3-871-20853-1 Hans E. Laux, Walter Pätzold: „1 x 1 des Pilzesammelns”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-Gmbh & Co. KG, Halberstadt 2009, p. 592-593, ISBN: 978-3-440-12336-2</ref> Meinhard Michael Moser (ed.), Walter Jülich (ed.): „ Farbatlas der Basidiomyceten”, fasc. 20, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg 2002, ISBN-13: 978-3827410733
Legături externe
Tip de specie Calocera, film
Categorie:Calocera Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1825 în știință