Călin Georgescu () este un politician și agronom român. A lucrat în domeniul dezvoltării durabile și a fost președinte al Centrului European de Cercetare pentru Clubul de la Roma între 2013 și 2015.
Georgescu a candidat independent la alegerile prezidențiale din România din 2024. În analiza mediului politic și jurnalistic, pozițiile sale au fost încadrate ca fiind populiste de dreapta, ultranaționaliste și de extremă dreapta, fiind marcate de opinii eurosceptice, anti-NATO, pro-ruse și conspiraționiste. De asemenea, acesta a susținut discursuri cu nuanțe anticapitaliste și a generat polemici publice prin declarații apreciative la adresa unor figuri istorice legionare și fasciste din România. Înregistrat inițial în sondaje cu aproximativ 5% din opțiuni, Georgescu s-a clasat pe primul loc în primul tur de scrutin, obținând 23% din voturi în urma unei campanii desfășurate în principal pe TikTok.
În urma alegerilor, serviciile de securitate și autoritățile au susținut că echipa sa de campanie a utilizat peste 1 milion de euro în fonduri nedeclarate și că infrastructura a beneficiat de atacuri cibernetice atribuite unui actor statal străin. Conform documentelor declasificate, peste 25.000 de conturi au participat la o campanie coordonată de influențare, bazată pe influenceri și hashtaguri promovate. Pe baza acestor acuzații de manipulare a procesului electoral, Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele primului tur de scrutin la 6 decembrie 2024.
La 26 februarie 2025, Georgescu a fost reținut de poliție și acuzat de mai multe infracțiuni, inclusiv incitare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, fiindu-i impusă o interdicție de 60 de zile privind aparițiile în mass-media și pe rețelele sociale. Ulterior, și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2025, dar Biroul Electoral Central i-a interzis să candideze pe 9 martie 2025, dată la care se afla în fruntea sondajelor. În cele din urmă, Nicușor Dan a fost ales președintele României.
Familia și viața personală Călin Georgescu s-a născut la 26 martie 1962, în cartierul Cotroceni din București, fiind fiul lui Scarlat Georgescu (inginer agronom, autor al unui manual de Cadastru funciar pentru liceele agricole din RSR pentru clasele a II-a, a III-a și a IV-a) și al Anetei Georgescu (născută Popescu, funcționară la Institutul de Geodezie și, în anii 1960, secretară a ministrului Agriculturii).Stan, Bogdan, Călin Georgescu, biografia unui candidat care a surprins întreaga țară în noaptea de după primul tur al ALEGERILOR prezidențiale, Gândul. Adus la 24 octombrie 2024. Accesat în 30 octombrie 2024. Conform propriilor declarații, tatăl său era și un fost ofițer de cavalerie al Armatei Române.
Potrivit propriilor declarații, Georgescu este de religie creștină ortodoxă, însă orientarea și discursul său religios au fost calificate de o serie de jurnaliști, profesori universitari și teologi ca având puternice influențe New Age și ezoterice.Surse pentru 'New Age': Ștefan Baghiu consideră că Georgescu promovează „un amestec neo-legionar de misticism creștin și filozofie New Age”.
În tinerețe, Georgescu a practicat judo de performanță, dobândind centura neagră și câștigând, în 1979, titlul de vicecampion național și balcanic la juniori. De asemenea, a fost alergător de performanță pe distanța de și a practicat karate Shotokan, obținând centura neagră în 1995, sport pe care declară că îl practică și în prezent. A participat la concursul de maraton „Ștafeta Carpaților 2006”. Într-un interviu din anul 2021 declara că menține un stil de viață sportiv, practicând alergarea, schiul, săriturile în apă (cliff diving) și înotul în apă rece.
Anumite surse și documente susțin că ar fi participat în 1993 la primul eveniment important al Marii Loje Naționale din România, deși Georgescu a negat apartenența la masonerie.
A locuit în Austria între anii 2013 și 2021. Activitatea sa în cadrul comunității românești de acolo a fost însă pusă sub semnul întrebării de un preot ortodox local, care a susținut că Georgescu nu s-a implicat în viața comunității de credincioși.
Discursul și figura publică ale lui Georgescu au atras critici severe din partea unor intelectuali și comentatori politici. Psihologul Aurora Liiceanu a criticat stilul și discursul acestuia, susținând că speculează superficialitatea publicului și calificându-l drept o formă de impostură. De asemenea, gazetarul Cristian Tudor Popescu a susținut că pozițiile publice ale lui Georgescu sunt contrare intereselor naționale.
În martie 2025, omul de afaceri Cristian Sima a lansat o serie de afirmații neconfirmate independent privitoare la stagiul militar efectuat alături de Georgescu, susținând că acesta ar fi ucis un câine în timpul unui exercițiu și că ar fi fost protejat de consecințe.
Studii A absolvit Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” din București în anul 1986 și a obținut în 1999 titlul de doctor în pedologie din partea aceleiași instituții, care fusese redenumită în 1995 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară. După absolvirea facultății în 1986, a urmat stagii de pregătire în Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. În legătură cu deplasările în străinătate din acea perioadă, fostul șef SIE Silviu Predoiu a menționat că nu era obligatoriu ca o persoană să fie membru de partid sau informator pentru a putea pleca din țară, fiind necesare doar un aviz de securitate și un raport depus la întoarcere.
După prăbușirea comunismului în Europa de Est, în perioada 1993–1994, a fost bursier al Guvernului Marii Britanii, absolvind cursul „Politici de mediu, strategii de dezvoltare și management pentru Parcuri Naționale” ().
În anul 2007 a absolvit programul postuniversitar „Securitate și apărare națională – geopolitică și geostrategie” al Colegiului Național de Apărare „Carol I”.
Cariera profesională După absolvirea facultății în 1986, Georgescu a fost angajat ca inginer la IEELIF Făgăraș (județul Brașov), iar din 1990, după victoria Revoluției din decembrie 1989, la Departamentul de Eroziune a Solului din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare (INCDIF – ISPIF București).
Pe data de 11 iulie 1991, la inițiativa Frontului Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu și Petre Roman, la București s-a realizat „Carta pentru Reformă și Democrație”, documentul fiind semnat, în afară de FSN, și de Mișcarea Ecologistă din România (MER), Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) și Partidul Național Liberal – Aripa Tânără (PNL). La întocmirea documentului, din partea MER au participat: Toma George Maiorescu (președintele MER), Marcian Bleahu, Dolphi Drimer (maestru internațional de șah), și Georgescu. Tot în 1991 a fost numit șef al Biroului Senatorial pentru Mediu al Parlamentului României, iar în anul următor a devenit consilier al ministrului Mediului, Marcian Bleahu, în guvernul Theodor Stolojan. Tot în 1992 a fost ales președinte al Asociației „Tineretul Ecologist din România”, funcție pe care a deținut-o până în 1996. Asociația a primit fonduri guvernamentale pentru derularea unui plan de protecție a ecosistemelor din Marea Neagră. De asemenea, ONG-ul a avut parteneriate cu Fundația pentru o Societate Deschisă al lui George Soros. În perioada 1997–1998 a îndeplinit funcția de secretar general în Ministerul Mediului, în mandatul lui Sorin Frunzăverde din guvernul Victor Ciorbea. Conform investigațiilor jurnalistice, numirea sa a fost însoțită de controverse privind media de la concursul de ocupare a postului, iar pe durata mandatului, membri ai ONG-ului condus concomitent de acesta au participat la conferințe internaționale ca reprezentanți ai ministerului.
Ca specialist în politici de mediu, a coordonat, în calitate de manager de proiect, peste 40 de proiecte pentru diferite autorități locale din România, derulate între 1996 și 2008, în cadrul programului „Agenda Locală 21”, un plan de susținere a dezvoltării durabile sub egida Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Între 2000 și 2011 a fost director executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă, creat în 1997 sub egida Academiei Române ca agenție a PNUD. Din 2001 centrul s-a transformat într-o fundație independentă, extinzându-și activitatea. Începând din 2009, Centrul elaborează și implementează proiecte finanțate de Uniunea Europeană și Guvernul României. În anul 2003, reprezentanți ai programului GRASP au formulat critici cu privire la cererile de finanțare ale organizației sale, iar presa a reliefat conexiunile sale politice din administrația centrală de la acel moment.
In calitate de coordonator din partea Guvernului României, Georgescu a condus dezvoltarea a două versiuni consecutive ale Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă (1999 și 2008), în conformitate cu liniile directoare ale Strategiei Europene pentru Dezvoltare Durabilă. Primul document strategic, elaborat în 1999, viza gestionarea rațională a resurselor naturale și conservarea ecosistemelor, iar cel de-al doilea, elaborat în 2008, adoptat după aderarea României la Uniunea Europeană în anul anterior, urmărea alinierea la modelele europene de dezvoltare bazate pe inovare și îmbunătățirea calității vieții.
Din poziția de director al Direcției de Organizații Economice Internaționale din Ministerul Afacerilor Externe, Georgescu a coordonat, între 2004 și 2005, activitatea biroului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din România.
Între 2006 și 2012, Georgescu a îndeplinit funcția de director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare, coordonând proiectul „Reprofesionalizarea României” și elaborând un raport privind soluțiile de dezvoltare durabilă ale țării.
În perioada 2010–2012 a fost raportor special al ONU privind efectele adverse ale traficului și depozitării ilicite de produse și deșeuri toxice asupra drepturilor omului () al Biroului Națiunilor Unite al Înaltului Comisar pentru drepturile omului (). Funcția a fost obținută în urma unei propuneri a Ministerului de Externe, aflat în acel moment sub conducerea lui Teodor Baconschi din cadrul guvernului Emil Boc (2), fiind ales împreună cu alți șapte raportori dintr-un total de 290 de candidați din toate zonele geografice.
Între 2013-2015 a fost președinte al Centrului European de Sprijin din Winterthur (Elveția) al Clubului de la Roma ().
A fost director executiv al fundației private Institutul Indicelui Global al Sustenabilității al Națiunilor Unite () din Geneva și Vaduz (2015–2016).
Din 2021 este cadru didactic la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București – Centrul universitar Pitești, unde deține (în 2024) funcția de lector.
Averea și interesele Georgescu a declarat în declarația de avere depusă la intrarea în cursa prezidențială un teren intravilan de în județul Brașov, un autoturism Toyota Yaris produs în 2022 și de euro în depozite bancare. De asemenea, a declarat venituri de de lei în anul anterior, reprezentând salariul de cadru didactic universitar.
Cu toate acestea, o investigație realizată de Rise Project a reliefat că în ultimii ani acesta a efectuat mai multe tranzacții imobiliare în Austria, în localitatea Corbeanca (județul Ilfov) și în cartierul Titan din București. Conform sursei citate, o parte dintre aceste tranzacții, cu valori de sute de mii sau un milion de euro, au avut legătură cu persoane din rețeaua afacerilor legate de Radu Mazăre, Sorin Strutinsky și Nicușor Constantinescu, grup de interese care ar fi încercat susținerea sa pentru o funcție ministerială în 2009. Aceeași investigație menționează că, în octombrie 2024, familia Georgescu a achiziționat o vilă în Mogoșoaia evaluată la 560.000 de euro, sumă ce depășea disponibilitățile bănești declarate în conturi.