Munca forțată a germanilor în Uniunea Sovietică a fost considerată de către Uniunea Sovietică ca fiind parte a despăgubirilor de război germane pentru distrugerile provocate de Germania Nazistă în de puterile Axei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1941-1945). Autoritățile sovietice au deportat civili de etnie germană din Germania și Europa de Est în URSS după al doua conflagrație mondială ca să presteze muncă forțată, în timp ce etnici germani care locuiau în URSS au fost deportați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mobilizați pentru muncă forțată.
Prizonierii de război germani au fost de asemenea folosiți ca sursă de muncă forțată în timpul și după încheierea războiului, atât de Uniunea Sovietică cât și de Aliații occidentali.
Germania nazistă a folosit munca forțată a persoanelor din teritoriile ocupate în timpul războiului. În 1940, naziștii au inițiat un proiect masiv de înrobire a cetățenilor din țările est-europene pentru folosirea lor la munca forțată în fabricile și exploatările agricole germane. Guvernul sovietic a propus utilizarea muncii germane ca despăgubire de război încă din 1943 și a ridicat din nou problema la Conferința de la Ialta din februarie 1945. NKVD-ul a preluat rolul principal în deportări prin intermediul departamentului său, Direcția Generală pentru Prizonierii de Război și Internați (GUPVI).
Informațiile despre munca forțată a germanilor în Uniunea Sovietică au fost cenzurate în Blocul răsăritean până după destrămarea Uniunii Sovietice din 1991. Cu toate acestea, în Lumea occidentală erau cunoscute informațiile despre munca forțată a germanilor în Uniunea Sovietică din relatările publicate în Germania de Vest și din amintirile internaților. Multă vreme, istoricii au citat doar sursele germane cu privire la munca forțată în URSS. Statisticile privind utilizarea muncii civililor germani de către sovietici sunt diferite și de multe ori contradictorii. Acest articol prezintă datele statistice publicate de Comisia Schieder din Germania de Vest (1951-1961), Crucea Roșie Germană, raportul Arhivelor Federale Germane și de un studiu realizat de Gerhard Reichling (un angajat al Oficiului Federal de Statistică al Germaniei).
Date statistice recent declasificate din arhivele sovietice privind utilizarea muncii civile germane în perioada stalinistă au fost publicate în cartea Împotriva voinței lor (, 2001)НЕ ПО СВОЕЙ ВОЛЕ...) , cartea online pe site-ul Societății Memorial (în rusă).
Dezvăluiri recente din arhivele sovietice După destrămarea Uniunii Sovietice, arhivele sovietice au fost accesibile cercetătorilor. Cercetătorul rus Pavel Polian a publicat în 2001 o relatare a deportărilor în timpul erei sovietice, Împotriva voinței lor . Studiul lui Polian a detaliat statisticile sovietice privind folosirea muncii forțate a civililor germani în epoca lui Stalin.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 În 1943, Ivan Maiski, ambasadorul sovietic în Regatul Unit, a primit ordiunul de la guvernul său să formeze un grup de lucru pentru problema depăgubirilor postbelice plătite de Germania. Raportul lui Maiski din august 1944 propunea folosirea muncii civililor germani în URSS ca parte a despăgubirilor de război. În timpul Conferinței de la Ialta, delegația sovietică a afirmat în fața aliaților occidentali că Uniunea Sovietică intenționează să folosească munca civililor germani ca parte a despăgubirilor de război. Cu această ocazie, delegațiile americană și britanică nu au ridicat nicio obiecție la pretențiile sovietice.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p.244-249
În vara anului 1944, Armata sovietică a ajuns în regiunea Balcanilor, unde exista o numeroasă minoritate germană. Prin Ordinul 7161 al GKO din 16 decembrie, a cerut responsabililor militari să interneze toți bărbații valizi germanii cu vârsta între 17 și 45 de an și femeile între 18 și 30 de ani, cu domiciliul pe teritoriile României (67.332 de persoane), Ungariei (31.920 de persoane), Iugoslaviei (12.579 de persoane), care se aflau sub controlul Armatei Roșii. În consecință, 111.831 de etnici germani adulți valizi (61.375 bărbați și 50.456 femei) din România, Iugoslavia și Ungaria au fost deportați pentru muncă forțată în URSS.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 266 (La pagina 259, Polian a subliniat că există trei surse sovietice, fiecare oferind cifre diferite pentru numărul total al deportaților: 112.352, 112.480, respectiv 111.831 de persoane.)
În timpul campaniei militare din 1945 din Polonia, Uniunea Sovietică a internat suspecți membri ai Partidului Nazist și oficiali guvernamentali în tabere din zonele ocupate de sovietici la est de linia Oder-Neisse. Persoanele deținute în aceste tabere de scurtă durată la est de linie au fost ulterior transferate pentru muncă forțată în lagărele speciale ale NKVD-ului din zona de ocupație sovietică din Germania sau din Uniunea SovieticăKai Cornelius, Vom spurlosen Verschwindenlassen zur Benachrichtigungspflicht bei Festnahmen, BWV Verlag, 2004, p.126, . Până în mai 1945, NKVD a selectat în vederea deportării în URSS pentru muncă forțată 66.152 de civili germani, care ori fuseseră membri ai Partidului Nazist, ori ocupaseră funcții oficiale guvernamentale, precum și 89.110 adulți valizi (majoritatea bărbați). La începutul anului 1947, sovieticii au trimis pentru muncă forțată în URSS încă 4.579 de germani din zona de ocupație sovietică.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 pp. 260-265
Sovieticii au clasificat civilii internați în două grupuri. Primul grup, format din 205.520 de persoane, era cel al „internaților mobilizați”, format din adulți apți de muncă. Al doilea grup, format din 66.152 de persoane, era cel al „internaților arestați”, format din membri ai Partidului Nazist, oficiali ai guvernului german și agenți de poliție, precum și alții indivizi considerați ca fiind o amenințare pentru sovietici.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 pp. 249-260 Documentele sovietice amintesc de repatrierea din lagărele de muncă a 21.061 de cetățeni polonezi, ceea ce indică faptul că nu toți internații erau etnici germani și unii ar fi putut fi etnici polonezi.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 294 (Unii dintre cetățenii polonezi ar fi putut fi de fapt germani din Polonia interbelică. Cifrele celor eliberați nu includ încă 6.642 de polonezi internați, foști membri ai Armatei Teritoriale – Armia Krajowa)
Sovieticii au trimis aproximativ trei sferturi dintre muncitori în Donbas, ca să lucreze la reconstrucția industriei grele și a minelor, iar aproximativ 11% în zona industrială a Munților Ural. Muncitorii au fost încartiruiți în lagăre de muncă, sub pază armată. Condițiile de muncă și de viață au fost foarte grele și, conform datelor sovietice, aproximativ 24% dintre cei internați au murit. Munca forțată s-a dovedit a fi ineficientă și neprofitabilă, deoarece multe femei și bărbați mai în vârstă nu au fost apți pentru munca grea. Repatrierea deportaților pentru muncă a început încă din 1945 și aproape toți internații fuseseră eliberați până în 1950.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 pp. 285-296
Civili de etnie germană internați de URSS - date sovietice din arhivele rusești Țara NumărFostele teritorii estice ale Germaniei și Polonia155.262Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 265România67.332Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 266Ungaria31.920Iugoslavia12.579 Zona de ocupație sovietică din Germania4.579Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 287Total internați271.672Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 293 (205.520 moblizați și 66.152 arestați)Repatriați până în decembrie 1949201.46Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 293 (164.521 mobilizați și 36.943 arestați)Decedați sau „retrași altfel”„Retrașii altfel” au cuprins categoriile: împușcați în timpul tentativei de evadare, înecați, sau sinuciși (9 persoane, toți din grupul mobilizaților).66.456Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 293 (40.737 mobilizați și 25.719 arestați)Încă deținuți în decembrie 19493.752Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p. 293 ( 271 mobilizați și 3.481 arestați) Informațiile sunt preluate din lucrarea lui Pavel Polian, Împotriva voinței lorPavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 pp. 293-295
1. Țara indică locul în care au fost recrutați persoanele, nu cetățenia.
2. Cei 201.464 internați care au supraviețuit erau cetățeni ai următoarelor națiuni - Germania 77.692; România 61.072; Ungaria 29.101; Polonia 21.061; Iugoslavia 9.034; Cehoslovacia 2.378; Austria 199; Bulgaria și alte țări 927.Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p.294
3. Cifrele nu includ civilii germani internați în Regiunea Kaliningrad, fosta Prusie Răsăriteană.
4. Cifrele nu includ „repatriații” și „recolonizații forțați” etnici germani din Uniunea Sovietică, care fuseseră relocați de autoritățile germane în Polonia în timpul războiului. Aceștia au fost repatriați în URSS.
5. Cifrele nu incluz și prizonierii militari de război.
6. Încă deținuți în decembrie 1949 sunt persoanele condamnate de tribunalele militare sovietice și deținute în închisoarile administrate de MVD în Uniunea Sovietică Pavel Polian-Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR Central European University Press 2003 p.302.
Datorită deschiderii arhivelor rusești, soarta unora dintre acești civili este cunoscută acum. Până la sfârșitul anului 1996, Crucea Roșie Germană primise din Rusia 199.000 de dosare ale civililor germani deportați, care fuseseră fie repatriați, fie muriseră în captivitate sovietică. De exemplu, dosarul lui Pauline Gölner arată că ea s-a născut în 1926 în Wolkendorf în Transilvania, a fost arestată pe 15 ianuarie 1945 și trimisă la muncă forțată în minele de cărbune din Ucraina. Ea a murit în Ucraina la doar 23 de ani, pe 26 februarie 1949.La recherche des Allemands prisonniers ou portés disparus au cours de la Seconde Guerre mondial 30-06-1999 Revue internationale de la Croix-Rouge No. 834, p. 387-401 par Monika Ampferl
În prezent, se desfășoară un program de cercetare al specialiștilor din Rusia și GermaniaWilli Kammerer; Anja Kammerer- Narben bleiben die Arbeit der Suchdienste - 60 \Jahre nach dem Zweiten Weltkrieg Berlin Dienststelle 2005 (Publicat de Serviciul de căutare al Crucii Roșii Germane. Prefața cărții a fost scris de președintele german Horst Köhler și ministrul german de interne Otto Schily).
Deportarea și munca forțată a germanilor sovietici în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale