Motor Racing Developments Ltd., cunoscut sub numele de Brabham, a fost un producător britanic de mașini de curse și o echipă de Formula 1. Fondată în 1960 de pilotul australian Jack Brabham și designerul britanico-australian Ron Tauranac, echipa a câștigat patru Campionate Mondiale ale Piloților și două ale constructorilor în istoria sa de 30 de ani în Formula 1. Succesul lui Jack Brabham din Campionatul Piloților din rămâne singura realizare de acest fel folosind o mașină care poartă numele pilotului.
În anii 1960, Brabham era cel mai mare producător din lume de mașini de curse pentru vânzare către echipele clienților; până în 1970 a construit peste 500 de mașini. În această perioadă, echipele care foloseau mașini Brabham au câștigat campionate în Formula 2 și Formula 3. Mașinile Brabham au concurat și la Indianapolis 500 și în Formula 5000. În anii 1970 și 1980, Brabham a introdus inovații precum realimentarea în cursă, frâne cu carbon și suspensie hidropneumatică. Șasiul BT46B inovator conceput de Gordon Murray a câștigat singura sa cursă înainte de a fi retras.
Echipa a mai câștigat două campionate la piloți de Formula 1 în anii 1980 cu brazilianul Nelson Piquet. El a câștigat primul său campionat în într-un BT49-Ford cu efect de sol, și a devenit primul care a câștigat un Campionat al Piloților cu o mașină turbo în . În 1983, Brabham BT52, condus de Piquet și italianul Riccardo Patrese, era propulsat de motorul BMW M12 cu 4 cilindri în linie.
Omul de afaceri britanic Bernie Ecclestone a deținut Brabham în cea mai mare parte a anilor 1970 și 1980, iar mai târziu a devenit responsabil pentru administrarea aspectelor comerciale ale Formulei 1. Ecclestone a vândut echipa în 1988. Ultimul proprietar a fost Middlebridge Group, o firmă de inginerie japoneză. La jumătatea sezonului , echipa s-a prăbușit din punct de vedere financiar, deoarece Middlebridge nu a reușit să plătească împrumuturile acordate de Landhurst Leasing. Cazul a fost investigat de Serious Fraud Office din Regatul Unit. În 2009, o organizație germană a făcut o încercare nereușită de a intra în sezonul de Formula 1 folosind numele Brabham.
Origini Echipa Brabham a fost fondată de Jack Brabham și Ron Tauranac, care s-au întâlnit în 1951, în timp ce amândoi construiau și concurau cu mașini de curse în Australia natală. Brabham a avut mai mult succes și a plecat în Regatul Unit în 1955 pentru a-și continua cariera de curse. Acolo, a început să conducă pentru echipa de fabrică Cooper Car Company și până în 1958 a progresat cu ei către Formula 1, cea mai înaltă categorie de curse cu monoposturi definită de Federația Internațională de Automobilism (FIA), organismul de conducere mondial al sportului cu motor. În și , Brabham a câștigat Campionatul Mondial al Piloților de Formula 1 cu mașinile revoluționare cu motor central ale lui Cooper.Henry (1985) pp. 17–19 thumb|left|Jack Brabham, cofondatorul echipei. În ciuda inovației lor de a pune motorul în spatele pilotului, Cooper și designerul lor șef, Owen Maddock, au fost în general rezistenți asupra dezvoltării mașinilor lor. Brabham a făcut eforturi pentru progrese suplimentare și a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea mașinii de mare succes T53 din 1960 a lui Cooper, cu contribuția prietenului său Tauranac.Lawrence (1999) pp. 18, 22 Brabham era încrezător că poate face lucrurile mai bine decât Cooper și, la sfârșitul anului 1959, i-a cerut lui Tauranac să vină în Marea Britanie și să lucreze cu el, producând inițial kituri de upgrade pentru mașinile rutiere Sunbeam Rapier și Triumph Herald la reprezentanța sa de mașini, Jack Brabham Motors, dar cu scopul pe termen lung de a proiecta mașini de curse.Lawrence (1999) pp. 22–4 Brabham îl descrie pe Tauranac ca fiind „absolut singurul tip cu care aș fi intrat în parteneriat”.Brabham, Nye (2004) p. 140 Mai târziu, Brabham a oferit o versiune Herald cu motor Coventry-Climax FWE, cu 83 CP (62 kW) și suspensie îmbunătățită pentru a se potrivi cu puterea suplimentară.
Pentru a îndeplini acest scop, Brabham și Tauranac au înființat Motor Racing Developments Ltd. (MRD), evitând în mod deliberat utilizarea numelui fiecărei persoane. Noua companie va concura cu Cooper pe piața mașinilor de curse ale clienților. Întrucât Brabham era încă angajat de Cooper, Tauranac a produs în secret prima mașină MRD, pentru clasa entry level în Formula Junior. Gavin Youl a obținut o clasare pe locul doi la Goodwood și alta la Mallory Park în MRD-Ford. Mașinile au fost ulterior cunoscute ca „Brabham”, numele fiecărui șasiu începând cu BT pentru „Brabham Tauranac”.Drackett (1985) p. 21
Până în sezonul de Formula 1 din 1961, echipele Lotus și Ferrari au dezvoltat abordarea cu motor central mai în detaliu decât Cooper. Brabham a avut un sezon slab, înscriind doar patru puncte și – după ce a condus propriile sale mașini Cooper private în evenimente non-campionat în 1961 – a părăsit compania în 1962 pentru a conduce pentru propria sa echipă: Brabham Racing Organisation, folosind mașini construite de Motor Racing Developments.Lawrence (1999) p. 31Brabham, Nye (2004) pp. 14, 145–9 Echipa avea sediul la Chessington, Anglia și deținea licența britanică.
Istoric în Formula 1 Intrarea în Formula 1 și primele campionate mondiale (1962-1971) thumb|right|BT3, prima mașină construită de Brabham. Motor Racing Developments s-a concentrat inițial pe a câștiga bani prin construirea de mașini de vânzare clienților în formule mai mici, așa că noua mașină pentru echipa de Formula 1 nu a fost gata până la jumătatea sezonului . Brabham Racing Organization (BRO) a început anul cu un șasiu Lotus, care a fost livrat la ora 3 dimineața pentru a se păstra secretul. Brabham a terminat de două ori în puncte cu Lotus, înainte ca mașina Brabham BT3, cu culoarea turcoaz, să își facă debutul la . S-a retras în timpul cursei din cauza unei probleme la accelerație după 9 din cele 15 tururi, dar a continuat să ocupe două locuri patru până la sfârșitul sezonului.Henry (1985) pp. 21–22
Din sezonul , Brabham a fost asociat cu pilotul american Dan Gurney, perechea rulând acum în culorile de curse ale Australiei, verde și auriu.Brabham, Nye (2004) p. 147 Brabham a obținut prima victorie a echipei la Grand Prix-ul Solitude, o cursă ce nu conta pentru campionat, în 1963.Henry (1985) p. 28 Gurney a obținut primele două victorii ale mărcii în campionatul mondial, la Marele Premiu al Franței și cel al Mexicului din . Mașinile de fabrică și cele de client Brabham au adunat alte trei victorii în afara campionatului în timpul sezonului 1964.Henry (1985) pp. 35–41 Sezonul a fost mai puțin reușit, încheindu-se fără victorii în campionat. Brabham a terminat pe locul al treilea sau al patrulea în Campionatul Constructorilor timp de trei ani consecutiv, dar fiabilitatea slabă a afectat performanțe promițătoare de mai multe ori. thumb|left|Jack Brabham în . FIA a dublat limita de capacitate a motorului de Formula 1 la 3 litri pentru sezonul , iar motoarele adecvate erau rare. Brabham a folosit motoare de la firma australiană de inginerie Repco, care nu a produs niciodată un motor de Formula 1 înainte, bazate pe bloc motorul V8 din aluminiu din proiectul de mașini rutiere Oldsmobile F85 american defuncte și alte piese disponibile.Lawrence (1999) pp. 51–52 Inginerul consultant și proiectant Phil Irving a fost responsabil pentru producerea versiunii inițiale a motorului. Puțini se așteptau ca parteneriatul Brabham-Repco să aibe succes,Unique p. 43 dar mașinile ușoare și fiabile au rulat în față încă de la începutul sezonului. La Marele Premiu al Franței de la Reims-Gueux, Brabham a devenit primul pilot care a câștigat o cursă de campionat mondial de Formula 1 cu o mașină care-i poartă propriul său nume. Doar fostul său coechipier, Bruce McLaren, a mai obținut de atunci această realizare. A fost prima dintr-o serie de patru victorii consecutive pentru veteranul australian. Brabham a câștigat al treilea său titlu în , devenind singurul pilot care a câștigat Campionatul Mondial de Formula 1 cu o mașină care-i poartă propriul său nume. În , titlul i-a revenit coechipierului lui Brabham, neozeelandezul Denny Hulme. Hulme a avut o fiabilitate mai bună de-a lungul anului, posibil datorită dorinței lui Brabham de a încerca primul piese noi.Lawrence (1999) p. 92 Echipa Brabham a luat Campionatul Mondial al Constructorilor în ambii ani.Fearnley (May 2006) pp. 34–40 thumb|right|În , Jack Brabham a devenit primul, și până în prezent singurul pilot care câștigă Campionatul Mondial conducând pentru propria echipă. Pentru 1968, austriacul Jochen Rindt l-a înlocuit pe Hulme, care plecase să se alăture McLaren. Repco a produs o versiune mai puternică a motorului V8 pentru a menține competitivitatea față de noul Ford Cosworth DFV, dar s-a dovedit foarte nefiabil. Comunicațiile lente dintre Marea Britanie și Australia au făcut întotdeauna foarte dificilă identificarea și corectarea problemelor. Mașina a fost rapidă - Rindt a stabilit pole position de două ori în timpul sezonului - dar Brabham și Rindt au terminat doar trei curse amândoi și au încheiat anul cu doar zece puncte.Fearnley (May 2006) p. 41
Deși Brabham a cumpărat motoare Cosworth DFV pentru sezonul , Rindt a plecat la Lotus. Înlocuitorul său, Jacky Ickx, a avut o a doua jumătate puternică de sezon, câștigând în Germania și Canada, după ce Brabham a fost exclus de un accident de testare.Henry p. 85 Ickx a terminat pe locul al doilea în Campionatul Piloților, cu 37 de puncte față de cele 63 ale lui Jackie Stewart. Brabham însuși a ocupat câteva pole position-uri și două clasări în top 3, dar nu a terminat jumătate din curse. Echipa a fost a doua în Campionatul Constructorilor, ajutată de locurile secunde la Monaco și Watkins Glen marcate de Piers Courage, conducând un Brabham pentru echipa privată Frank Williams Racing Cars.Henry (1985) pp. 79–80 thumb|left|Piers Courage în . Brabham a obținut ultima lui victorie în cursa de deschidere a sezonului și a fost competitiv pe tot parcursul anului, însă defecțiunile mecanice i-au împedicat șansele la titlu.Henry (1985) p. 93 După ce a pierdut în ultimul viraj victoriile asigurate atât la Monaco, cât și în Anglia, Jack a decis să-și vândă partea din companie fostului manager al lui Jochen Rindt, un om de afaceri pe nume Bernie Ecclestone, la sfârșitul anului. Ajutată de pilotul numărul doi Rolf Stommelen, echipa a ajuns pe locul patru în Campionatul Constructorilor.
Tauranac l-a semnat dublu campion mondial Graham Hill și tânărul australian Tim Schenken pentru a conduce în sezonul . Tauranac a proiectat neobișnuitul BT34 care avea radiatoare duble montate înaintea roților din față, un singur exemplar fiind construit pentru Hill. Deși Hill, care nu mai putea performa la capacitate maximă de la accidentul său din 1969, a obținut ultima sa victorie în Formula 1 la Trofeul Internațional BRDC de la Silverstone.Henry (1985) pp. 114–17 Echipa a marcat doar șapte puncte în campionat.
Bernie Ecclestone (1972-1987) thumb|right|Omul de afaceri britanic Bernie Ecclestone a preluat conducerea echipei la începutul anilor 1970.