miniatura|Mecanic auto lucrând. Elevatoarele auto sunt echipamente destinate ridicării de autovehicule în scopul efectuării de intervenții de reparații, mentenanță sau inspecții asupra acestora. Elevatoarele auto sunt utilizate în service-uri și ateliere de reparații auto, ateliere de vulcanizare, showroom-uri și reprezentanțe auto, precum și de către persoane private, în garajele proprii.
Un elevator auto este o piesă specifică de echipament, care se diferențiază de un lift pentru vehicule atât prin funcționalitate, cât și prin scopul utilizării sale. Astfel, lifturile pentru autoturisme sunt utilizate pentru a ridica autovehiculele între etajele unei parcări sau chiar ale unui bloc de apartamente, având ca scop singular transportul acestora. Elevatoarele auto sunt utilizate în scopul efectuării de intervenții de reparații, mentenanță, inspecții sau pentru depozitarea vehiculelor ridicate pe ele, acestea nefiind niciodată utilizate pentru transportul acestora. Mecanismul lor de funcționare este complet diferit, elevatoarele auto fiind capabile să ridice vehiculele la o înălțime limitată, în timp ce lifturile auto pot transporta un vehicul la orice etaj al unei clădiri în care sunt proiectate să opereze.
Istoric
Înainte de automobile alt=Blaise Pascal|miniatura|Blaise Pascal Istoria elevatoarelor auto începe chiar înainte de invenția automobilului, în secolul XVII, odată cu descoperirile lui Blaise Pascal din domeniul hidrostaticii. Lucrarea sa „Tratat despre echilibrul lichidelor“ a formulat legea fundamentală a hidrostaticii, numită mai târziu Legea lui Pascal, punând bazele unei noi ramuri a științei. Aceste descoperiri importante ale lui Pascal au scos la lumină principii științifice importante, precum paradoxul hidrostatic, legea vaselor comunicante și principiul presei hidraulice. Printre invențiile sale din acest domeniu se numără și presa hidraulică, un aparat care utilizează presiunea hidraulică pentru a multiplica forța și care va sta mai târziu la baza invenției primelor cricuri hidraulice, iar mai târziu, a primelor elevatoare auto.
Primele automobile și ateliere de reparații auto Deși primele automobile au apărut în Europa către finalul secolului XVIII, aveau să treacă câteva decenii până la apariția primelor ateliere de reparații auto. Asta pentru că, la început, vehiculele erau produse de numeroși fabricanți, manual și în serii reduse, iar piesele de schimb erau rare și foarte greu de găsit. alt=Henry Ford|miniatura|Henry Ford Abia odată cu primele producții industrializate se schimbă această situație. Între 1910 și 1914, Henry Ford introduce producția de masă a autovehiculelor, cu liniile sale automatizate de asamblare, care au redus atât durata producției, cât și prețul autovehiculelor sale. Acest lucru a dus la avântul pieței de automobile și răspândirea acestora în rândul populației generale. De asemenea, izbucnirea Primului Război Mondial a generat un avânt și mai mare al producției de automobile, iar la sfârșitul acestuia, între anii 1919 și 1920, mii de automobile din surplusul armatei și-au făcut apariția pe piață.
În anii 1920, automobilele devin o prezență comună. Datorită producției industrializate utilizate de fabricanți precum Ford, care foloseau piese standardizate, interșanjabile, este posibilă nașterea industriei de reparații auto. Aflată încă la începuturi timide, industria de reparații auto a primit un impuls puternic din partea marii crize economice din anul 1929, perioadă ce i-a făcut pe proprietarii de automobile să aștepte mai mult timp înainte de a-și schimba vehiculul, orientându-se astfel către atelierele de reparații pentru prelungirea vieții acestora.
În consecință, în perioada interbelică industria de reparații auto și-a câștigat locul pe piață și a rămas o componentă esențială a industriei de automobile, progresul său mergând mână în mână cu progresul industriei producătoare de mașini. Această relație de simbioză se păstrează până în prezent când putem observa cu ușurință felul în care orice schimbare în modul de proiectare sau funcționare al automobilelor antrenează și o schimbare în echipamentele și uneltele utilizate pentru depanarea lor.
Primele elevatoare auto Istoria elevatoarelor auto începe efectiv în anul 1925, în Memphis, Tennessee, mulțumită lui Peter Lunati. Peter Lunati a crescut lucrând ca mecanic auto la începutul secolului XX, iar după întoarcerea sa din Primul Război Mondial, acesta și-a deschis propriul atelier de reparații auto. La scurt timp după asta, Lunati a început să observe că lucrul la vehicule folosind rampe și gropi auto era lent și ineficient, motiv pentru care acesta a început să se gândească la soluții pentru remedierea acestei probleme.
Ideea creării primului elevator auto i-a venit în timpul unei vizite la frizer, când a observat cât de ușor îi era frizerului să ridice și să manevreze scaunul pe care el stătea. Plecând de la această idee, Peter Lunati a proiectat și construit în 1925 primul său model de elevator auto hidraulic, pe care l-a denumit „Rotary”, datorită capacității sale de a se roti la un unghi de 360°. Aceasta era o funcție ce ar fi considerată inutilă în prezent, dar care era foarte importantă pentru munca la vehiculele de la acea vreme, întrucât multe dintre ele erau în continuare proiectate fără marșarier. În consecință, datorită capacității sale de a se roti la 360°, un vehicul fără marșarier putea fi urcat pe elevator, iar apoi repoziționat cu ușurință pentru ieșirea din atelier.
Elevatorul lui Lunati utiliza un cilindru central asupra căruia era montată o platformă cu două traverse pe care era condus vehiculul înainte de ridicare. Astfel, putem spune că primul model de elevator auto a fost un elevator îngropat, deși elevatorul lui Lunati era foarte diferit de elevatoarele îngropate din prezent. Acest elevator utiliza un motor extern pentru a pompa lichid hidraulic în angrenajul de ridicare, motiv pentru care acest elevator necesita instalații de țevi și eforturi de mentenanță considerabile, mărind complexitatea designului. Cu toate deficiențele sale, acest prim model de elevator auto a dat naștere unui val de inovații în industria de reparații, inovații care aveau să perfecționeze și să îmbunătățească elevatorul lui Lunati, dând naștere la noi tipuri și modele de elevatoare, din ce în ce mai puternice și mai eficiente. Astfel, inventatorii și fabricanții din domeniu au descoperit curând că plasarea motorului în interiorul cilindrului de ridicare înlătura nevoia de instalare a unor țevi externe și simplifica designul general al elevatorului.
Din acel moment, elevatoarele auto au cunoscut numeroase modificări și îmbunătățiri, lucru care a dus la apariția unei mari varietăți de modele, diferite atât prin funcționalitate, cât și prin capacitatea lor de ridicare. În 1989 a fost patentat un model de elevator foarfecă hidraulic, iar în anii 2000 și-a făcut apariția pe piață o platformă hidraulică de ridicare cu 4 coloane, capabilă să lucreze cu numeroase tipuri de vehicule de diferite greutăți și dimensiuni.
Dacă în trecut groapa mecanicului și cricul erau principalele echipamente utilizate pentru a obține acces la partea inferioară a unui vehicul, în prezent lucrurile stau foarte diferit, mecanicii putând alege între 5 categorii generale diferite de elevatoare auto și sute de modele, fiecare dintre ele cu propriile avantaje și dezavantaje.
Tipuri de elevatoare auto În funcție de modul lor de utilizare, capacitatea lor de ridicare și funcționalitatea lor, elevatoarele auto pot fi împărțite în 5 categorii principale:
Elevatoare auto 4 coloane Elevatoare auto 2 coloane Elevatoare auto 1 coloană Elevatoare foarfecă Elevatoare îngropate
Elevatoare 4 coloane Elevatoarele 4 coloane se numără printre cele mai puternice tipuri de elevatoare prezente pe piața echipamentelor auto, având o capacitate de ridicare ce poate ajunge chiar până la 20.000 de kilograme. Acestea sunt echipamente foarte versatile ce pot fi utilizate atât pentru a ridica autoturisme, SUV-uri și alte vehicule de tonaj redus, cât și vehicule mai grele, cum sunt dubele de transport, furgonetele sau chiar camioanele și TIR-urile.
Elevatoarele cu 4 coloane sunt prevăzute cu 2 traverse rezistente, pe care este condus vehiculul înainte de operațiunea de ridicare, acestea neavând brațe sau alte elemente de susținere. Cele 4 coloane ale elevatorului funcționează în tandem, ridicând de la roți vehiculul plasat pe traversele de oțel. Aceste elevatoare pot fi utilizate atât pentru intervenții de reparații și mentenanță, cât și pentru stocarea și depozitarea vehiculelor într-un atelier sau garaj auto.
Elevatoare 2 coloane Elevatoarele 2 coloane sunt echipamente de ridicare fiabile și eficiente, numărându-se printre cele mai populare tipuri de echipamente de ridicare, în special în service-uri și ateliere de reparații auto. Acestea au o putere mai redusă decât elevatoarele cu 4 coloane, capacitatea lor de ridicare fiind cuprinsă între 3000 și 6500 de kg, însă sunt mai rapide, mai ușor de folosit și ocupă mult mai puțin spațiu în atelierul de lucru. De asemenea, eforturile necesare pentru mentenanța unui elevator cu 2 coloane sunt mai reduse decât cele pentru unul de 4 coloane, dat fiind modul de funcționare al mecanismelor sale de ridicare.
Aceste elevatoare utilizează 2 coloane pentru a ridica un vehicul, ridicare făcându-se de la șasiu, cu ajutorul a 4 brațe, fixate 2 câte 2 pe fiecare coloană, brațe care trebuie poziționate în punctele de ridicare prevăzute de producătorul vehiculului. Cele 2 coloane ale unui elevator cu 2 coloane sunt fixate în podeaua atelierului cu ajutorul unor ancore puternice, care vor asigura stabilitatea angrenajului de ridicare pe tot parcursul operării.
În funcție de felul în care sunt poziționate brațele, coloanele și de plasamentul centrului de greutate al vehiculului, elevatoarele cu 2 coloane se împart, la rândul lor, în elevatoare simetrice și elevatoare asimetrice. Deosebirea principală dintre acestea este legată de felul în care sunt proiectate coloanele și brațele elevatorului. Astfel, dacă în cazul unui elevator simetric cele două coloane sunt plasate față în față (simetric), în cazul unui elevator asimetric, cele două coloane sunt rotite la un unghi cuprins între 30° și 45°, în funcție de marca și modelul elevatorului. De asemenea, există diferențe și între brațele celor 2 tipuri de elevatoare. În cazul elevatoarelor simetrice, toate cele 4 brațe folosite pentru ridicare au o lungime egală, în timp ce în cazul elevatoarelor asimetrice, brațele din față sunt mai scurte, iar cele din spate mai lungi. Astfel, poziționarea unui vehicul pe un elevator simetric se face la un raport de 50-50% față de coloanele sale, iar pe un elevator asimetric poziționarea vehiculului se va face mai în spate, la un raport de 30-70% din lungime față de coloane.
Elevatoare 1 coloană Capabile să lucreze cu o gamă foarte largă de vehicule, elevatoarele cu 1 coloană se numără printre cele mai versatile tipuri de elevatoare auto de pe piață. Acestea pot ridica atât motociclete, autoturisme și alte vehicule ușoare, cât și vehicule grele, precum camioane, TIR-uri, autocare sau autospeciale de tonaj ridicat.
Luate individual, elevatoarele cu 1 coloană au o capacitate de ridicare mai redusă decât alte tipuri de elevatoare, cum sunt, spre exemplu, elevatoarele cu 4 coloane, însă acestea pot fi grupate, crescând radical forța lor de ridicare. Astfel, model noi de elevatoare cu 1 coloană pot fi grupate câte 2, 4, 6 sau chiar 8, acestea operând în mod sincronizat pentru a ridica cele mai grele vehicule. De asemenea, elevatoarele cu 1 coloană sunt mobile, astfel că acestea pot fi poziționate acolo unde este nevoie de ele, simplificând astfel ridicarea unor vehicule lungi, cum sunt TIR-urile sau autocarele, dar și foarte scurte, cum sunt, spre exemplu, motostivuitoarele.