Golda Meir (în ), născută Golda Mabovici, între 1917-1956 Golda Meyerson (în -; ) a fost politiciană social-democrată israeliană, al patrulea prim-ministru al statului Israel. Meir a fost aleasă prim ministru al Israelului la 17 martie 1969,History Today, revistă de istorie după ce servise ca ministru de externe. A fost prima femeie din Israel și a treia din lume care a ocupat funcția de șefă de guvern. Golda Meir a condus Israelul în ultimii ani ai Războiului de uzură și în zilele Războiului de Iom Kipur.
Copilăria în Ucraina și America 120px|thumb|left|Golda Meir la 16 ani, la Milwaukee Golda Mabovici (Mabovitz) (mai târziu Golda Meir) s-a născut la Kiev în Ucraina, pe atunci parte din Imperiul Rus, ca fiică a lui Moisei (Moshe) Mabovici, de meserie dulgher, și a lui Blume, născută Neidici. A avut două surori, Sheyna și Tzipke, și cinci alți frați, dar care au murit în copilărie. Golda a fost foarte apropiată de Sheyna.
În 1903, Moshe Mabovici a plecat să își caute de lucru la New York.Golda Meir’s American Roots În absența lui, familia s-a mutat la Pinsk pentru a se alătura rudelor mamei. În 1905, Moshe a plecat la Milwaukee, în căutarea unui serviciu mai bine plătit și a găsit de lucru la un atelier din gară. În următorul an, el a economisit suficienți bani pentru a-și aduce familia în Statele Unite. Blume a început să conducă o băcănie în nordul orașului.Încă de la vârsta de opt ani, Golda era responsabilă cu supravegherea băcăniei în timp ce mama ei era plecată după marfă. Golda s-a înscris la școala elementară de pe Fourth Street (în zilele noastre Golda Meir School). Având din copilărie calități de conducătoare, la vârsta de zece ani ea a organizat în acea vreme o colectă de fonduri pentru a plăti cărțile colegilor de clasă. Pentru organizația American Young Sisters Society, pe care a întemeiat-o în acest scop, ea a închiriat o sală și a organizat o adunare publică pentru acest eveniment. La vârsta de 14 ani ea a început să studieze la liceul North Division High School și în același timp a lucrat cu jumătate de normă. Mama ei voia ca ea să abandoneze școala și să se căsătorească, dar Golda s-a opus. Și-a cumpărat un bilet de tren pentru Denver, Colorado, și a s-a stabilit acolo la sora ei, Sheyna, căsătorită Korngold. Familia Korngold ținea acasă seri intelectuale, unde Golda a asistat nu odată la diferite dezbateri literare și politice, despre sionism, dreptul femeilor de a alege și a fi alese, lupta sindicală, etc. În autobiografia ei spunea că aceste seri din Denver au jucat un rol foarte important în viața ei. La Denver l-a cunoscut în 1913 și pe viitorul ei soț, Morris Meyerson (1893-1951), pictor de firme,cu preocupări artistice și intelectuale.
Întoarcerea în Milwaukee În 1913 ea s-a reîntors la North Division High School din Milwaukee, absolvind în 1915. La Milwaukee a devenit activă în mișcarea de tineret a partidului sionist socialist evreiesc Poaley Zion (Muncitorii Sionului), care, ulterior a devenit „Dror Habonim”. A vorbit la mitinguri și a găzduit oaspeți din Palestina. În anii 1916-1917 a studiat la seminarul pedagogic Milwaukee State Normal School, care mai târziu va deveni Universitatea Wisconsin-Milwaukee.În continuare predat la școli publice din Milwaukee. În 1917 a devenit profesoară la o școală populară evreiască (Folks Shule) cu limba de predare idiș. În același an, la vârsta de 19 ani s-a căsătorit cu prietenul ei, Morris Meyerson. După nuntă, care a avut loc la data de 24 decembrie,Haaretz, 7 iulie 2008Golda Meyerson a plecat într-o campanie de strângere de fonduri prin Statele Unite pentru partidul Poaley Zion.Elinor Burkett Golda Meir; The Iron Lady of the Middle East, Gibson Square p.37. Cei doi tineri căsătoriți au plecat împreună în 1921 pentru a se alătura unui colectiv agricol (kibbutz) în Palestina Metropolitan State College of Denver. Ei planificaseră să plece dinainte, dar izbucnirea Primului război mondial cu întreruperea transporturilor de pasageri transatlantice le-a împiedicat planurile inițiale. După ce a căzut însărcinată, a decis să avorteze, considerând că situația financiară nu îi permitea în acea vreme creșterea copilului. Sora Goldei, Shayna, a venit și ea cu ei în Palestina,
„Aliyah” - stabilirea în Palestina left|thumb|200px|Golda Meir muncind pe câmp în kibuțul Merhavia În Palestina, cuplul s-a alăturat unei cooperative agricole, kibuțul Merhavia. Inițial, prima lor tentativă de alăturare a fost respinsă, dar pe urmă au fost acceptați. Golda a lucrat la culegerea migdalelor, în plantarea de pomi, la creșterea găinilor și în bucătărie. Recunoscându-i-se însușirile ei de lider, a fost aleasă ca reprezentantă a Merhaviei în organizația sindicală Histadrut, Confederația Generală a Muncitorilor Ebraici din Palestina. În 1924, ea și soțul ei au părăsit kibuțul și s-au mutat în orașul Tel Aviv, iar după aceea s-au stabilit la Ierusalim. Acolo li s-au născut un fiu, Menachem (1924-2014), și o fiică, Sarah (1926-2010). În 1928 Golda Meyerson fost aleasă secretară a Consiliului Femeilor Muncitoare, Moetzet Hapoalot, ceea ce a necesitat plecarea ei vreme de doi ani ca emisar în Statele UniteGolda Meir, Encyclopedia of Zionism and Israel, ed. Raphael Patai, New York, 1971, vol.II, pp. 776–77. Copiii au venit cu ea, dar Morris a rămas la Ierusalim. Cei doi soți s-au despărțit, dar fără să divorțeze. Morris a murit în 1951.
În conducerea sindicală. Conferința de la Evian În 1934, după ce s-a întors din Statele Unite, ea s-a alăturat Comitetului executiv al Histadrutului și a devenit șefa Departamentului său politic. Această funcție a constituit o pregătire importantă pentru viitorul ei rol în conducerea IsraeluluiGolda Meir", Encyclopedia Judaica, Keter, 1972, Jerusalem, vol. 11, pp. 1242–45. În iulie 1938 Meir a fost observator din partea evreilor din Palestina la Conferința de la Evian, convocată de președintele american Franklin D. Roosvelt în legătură cu problema evreilor refugiați în urma prigoanei din țările controlate de naziști. Cele 32 de țări invitate au privit cu ostilitate ideea integrării de refugiați evrei din Europa și au refuzat să le dea adăpost. Doar Republica Dominicanǎ a anunțat că era dispusă să găzduiască 100.000 de evrei. Golda Meyerson a fost foarte dezamăgită de rezultatul conferinței. Ea a declarat în legătură cu aceasta că spera să apuce momentul când conaționalii ei evrei se vor putea dispensa de expresii de simpatie din partea altora.
Rolul politic în ultimii ani ai mandatului britanic În iulie 1946, britanicii au luat măsuri de represiune împotriva mișcării sioniste în Palestina arestând mai mulți lideri evrei, între care Moshe Sharett. În această împrejurare, Golda Meyerson a devenit negociatorul principal între evreii din Palestina și autoritățile britanice. După ce a fost eliberat, Sharett a plecat pentru negocieri în Statele Unite în legătură cu planul ONU de împărțire a Palestinei, lăsând-o pe Meir în fruntea departamentului politic al Agenției Evreiești până în 1948The Israel-Arab Reader: A Documentary History of the Middle East Conflict: Seventh Revised and Updated E by Walter Laqueur and Barry Rubin. În ianuarie 1948, Golda Meyerson a reușit să colecteze peste 50 de milioane de dolari de la comunitatea evreilor din Statele Unite, bani care au fost folosiți pentru cumpărarea de arme. Ben-Gurion a scris că rolul ei în statul evreu va apărea în cărțile de istorie. La 10 mai 1948, cu patru zile înainte de expirarea mandatului britanic în Palestina, ea a plecat la Amman, deghizată în musulmană pentru a vorbi cu emirul Abdullah al Transiordaniei, solicitându-l să nu se alăture celorlalte țări arabe în atacul împotriva evreilor. Abdullah a cerut evreilor să nu se grăbească cu proclamarea independenței. La aceasta Golda a replicat: „Am așteptat 2,000 ani. Asta se cheamă grabă?” Încă în calitatea ei de lider al departamentului politic al Agenției Evreiești, Golda Meyerson și-a exprimat cutremurarea în fața exodului în masă al arabilor din Palestina care începuse odată cu ostilitățile, după decembrie 1947. În ciuda situației cu totul diferite, a războiului dintre cele două neamuri, valurile de refugiați îi aminteau și de fuga evreilor din Europa ocupată de naziști[ http://www.nytimes.com/2008/05/04/books/review/Margolick-t.html?_r=2&pagewanted=1&ref=review]
Cariera ca om politic, diplomat și ministru în noul stat Israel
Golda Meir, pe atunci Meyerson, a fost una din cei 24 de semnatari (inclusiv două femei) ai Declarației de independență a Israelului în data de 5 a lunii ebraice Yiar - 14 mai 1948. Așa cum a remarcat mai târziu,„După ce am semnat, am plâns. Când am studiat în școală istoria americană și am citit despre cei care au semnat Declarația de independență a S.U.A., nu mi-am putut imagina că aceștia erau oameni carne și oase care au făcut ceva real. Și iată ca și eu m-am văzut așezându-mă și semnând o declarație de independență”.În ziua următoare Israelul a fost atacat de o coaliție militară arabă a Egiptului, Transiordaniei, Siriei, Irakului, Libanului și a unităților palestiniene. Războiul arabo-evreiesc din Palestina devenise Primul război arabo-israelian, Războiul de Independență al Israelului, 1948-1949.În cursul luptelor, Israelul a oprit atacul combinat arab si a recu apoi la un sir de ofensive militare, ducând la înfrângerea dușmanului și sfârșitul războiului.
Ministru plenipotențiar la Moscova
Posesoare a unui prim pașaport israelian, Golda Meyerson a fost numită ministru plenipotențiar în Uniunea Sovietică, de la data de 2 septembrie 1948 până în martie 1949. În acele zile, regimul stalinist al Uniunii Sovietice, adoptase o atitudine amicală, fiind primul stat care a recunoscut oficial Israelul. Relațiile cu U.R.S.S. erau importante pentru posibilitatea Israelului de a procura armament din țările Europei de est. Stalin vedea în acel moment în sprijinul pentru Israel un mijloc de contracarare a influenței britanice în Orientul Mijlociu și de întărire a poziției Uniunii Sovietice în regiune. În schimb relațiile israelo-sovietice erau complicate de măsurile de aspră represiune luate de regimul stalinist contra cultului iudaic și a drepturilor naționale și culturale ale evreilor din U.R.S.S. Numeroase instituții evreiești erau închise, studiul limbii ebraice și emigrația în Israel erau interzise. În cursul șederii în Uniunea Sovietică, Golda Meyerson a asistat la serviciile divine de Rosh Hashana și Yom Kippur la Sinagoga Corală din Moscova, unica sinagogă a cărei funcționare era permisă în capitala rusă. La intrarea în sinagogă, ea a fost întâmpinată și aclamată de mii de evrei entuziasmați.
Deputată în Knesset. Ministrul muncii În 1949, Meyerson a fost aleasă ca deputată în parlament - Knesset - pe lista partidului al Mapai (Partidul Muncitoresc din Eretz Israel),(din 1968 Partidul Muncii) unde s-a menținut până în 1974. Din 1949 până în 1956, ea a deținut diverse funcții înalte în stat. În anii 1949-1956 a ocupat postul de ministru al muncii în guvernele Ben Gurion și Sharet. În această calitate a participat la punerea în practică a politicii guvernului în domeniul asistenței sociale, a integrării imigranților în locuri de muncă, a proiectelor de construcții de locuințe și de căi de transport.În acei ani au fost construite circa 200,000 apartamente și 30,000 clădiri de locuit, au fost inițiate mari proiecte de dezvoltare în industrie și agricultură. În anul 1954 a contribuit la introducerea sistemului de securitate socială a Israelului, „Bituah Leumi”, a programului de ajutoare de maternitate, și a altor măsuri de ajutor social.
În 1955, la îndemnul lui Ben Gurion, ea a candidat la postul de primar al orașului Tel Aviv, dar a pierdut la o diferență de două voturi, deoarece o grupare politică religioasă i-a retras sprijinul deoarece era femeie'My Life'. Page 232. She 'wasn't very pleased' with B.G. and was 'enraged' by the religious bloc.În acea perioadă primarii erau aleși de catre consiliul municipal și nu prin alegeri directe ca în zilele noastre.