Câinele din Baskerville (în , în traducere „Aventurile lui Sherlock Holmes și ale doctorului Watson: Câinele din Baskerville”) este un film de televiziune sovietic din 1981, regizat de Igor Maslennikov. Д. Иванеев [D. Ivaneev] ș.a., Ленфильм. Аннотированный каталог фильмов 1918–2003 гг. [„Lenfilm. Catalog adnotat de filme 1918–2003.”], ФГУП ТПО Киностудия «Ленфильм», Аникушин, СПб [Sankt Petersburg], 2003, p. 131. El ecranizează romanul Câinele din Baskerville (1902) al lui Sir Arthur Conan Doyle Ian K. Easterbrook, Susan Waterman MacLean, Canada and Canadians in feature films : a filmography, 1928–1990 [„Canada și canadienii în lungmetraje: o filmografie, 1928–1990”], Canadian Film Project, University of Guelph, Guelph, Ont., 1996, p. 165. și este al treilea film al seriei TV Aventurile lui Sherlock Holmes și ale doctorului Watson. Rolurile principale sunt interpretate de (detectivul Sherlock Holmes), (doctorul Watson), Nikita Mihalkov (Sir Henry Baskerville) și Oleg Iankovski (Stapleton).

Acțiunea filmului, care are loc la sfârșitul secolului al XIX-lea, se petrece în mare parte în regiunea mlaștinilor Dartmoor din comitatul Devon (aflat în partea de sud-vest a Angliei). Sherlock Holmes și doctorul Watson investighează aici moartea misterioasă a lui Sir Charles Baskerville și încearcă să-l protejeze pe moștenitorul său, Sir Henry, de acțiunea unui blestem străvechi care apasă asupra familiei Baskerville.

Filmul a fost produs de compania sovietică Lenfilm Károly Csala, „Conan Doyle esete a szórakoztatóiparral” [„Cazul lui Conan Doyle în industria divertismentului”], în revista Ország-Világ, Budapesta, anul XXXIV, nr. 7, miercuri 14 februarie 1990, p. 18. și a fost difuzat în premieră la 25 iulie 1981. ***, „Телевидение с 20 по 26 юлия” [„Televiziune din 20 până în 26 iulie”], în Pravda, 18 iulie 1981, nr. 199 (22995), p. 6. El este a doua ecranizare sovietică a romanului Câinele din Baskerville: o primă ecranizare sovietică, realizată tot pentru televiziune și intitulată (), a fost regizată de și a avut premiera în anul 1971. Kim Newman, „Screen of the Crime: Sobaka Baskerviley (1971)” [„Ecranul crimei: Câinele din Baskerville (1971)”], în revista Sherlock Holmes Mystery Magazine, Wildside Press LLC, Londra, vol. 9, no. 2, nr. 32, 2023, pp. 13–14.

Criticii de film din țările occidentale au lăudat fidelitatea adaptării față de sursa literară de inspirație, Anne Furlong, „Transnational Adaptations of Sherlock Holmes” [„Adaptări transnaționale ale lui Sherlock Holmes”], în John Douthwaite, Ulrike Tabbert (ed.), The Linguistics of Crime, Cambridge University Press, Cambridge, 2023, pp. 161–167. calitatea înaltă a distribuției și amestecul neobișnuit a două culturi diferite, Mark Aldridge, Agatha Christie on screen [„Agatha Christie pe ecran”], Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 302. dar, în același timp, au scos în evidență neputința reproducerii decorurilor, costumelor și recuzitei specifice Angliei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și înțelegerea defectuoasă a mediului social al burgheziei engleze ca urmare a manifestării în mediul rusesc a unor idei stereotipe cu privire la englezi. În ciuda formulării unor obiecții la adresa acestui film, unii critici englezi au susținut că interpretarea lui Vasili Livanov este cea mai bună interpretare a detectivului Sherlock Holmes de pe continentul european. Charles Brownson, The figure of the detective : a literary history and analysis [„Figura detectivului: o istorie și analiză literară”], McFarland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, 2014, p. 50.

Rezumat

Partea I În cursul anului 1889Inscripția de pe baston este datată 1884. Evenimentele actuale, potrivit lui Watson care studiază bastonul, au loc cinci ani mai târziu. medicul rural Mortimer i se adresează detectivului Sherlock Holmes și îi relatează moartea misterioasă a lui Sir Charles Baskerville, proprietarul moșiei Baskerville Hall, care avusese loc recent în comitatul englez Devon. Moartea fusese cauzată potrivit medicilor legiști de un atac de cord, dar Mortimer credea că această cauză nu era reală. Sir Charles avea întipărită pe figură o expresie de frică, iar în apropierea locului morții au fost găsite urmele unui câine uriaș. Toate aceste indicii i-au determinat pe localnici să-și amintească o legendă străveche despre un care urmărea de câteva secole familia Baskerville pentru a răzbuna fapta infamă a lui Sir Hugo, un strămoș îndepărtat al familiei.

Ultimul urmaș al familiei, baronetul Henry Baskerville, tocmai sosise din Canada pentru a-și prelua moștenirea, iar dr. Mortimer, prieten apropiat al lui Sir Charles, îl aduce în vizită mai întâi la Sherlock Holmes, unde îi povestește despre blestemul străvechi al familiei Baskerville și îi spune că ceruse protecția detectivului. Sir Henry îi anunță că, la scurtă vreme după sosirea în Anglia, primise o scrisoare anonimă de amenințare și îi dispăruse o cizmă nouă. După plecarea celor doi oaspeți, Holmes și Watson pornesc în urmărirea lor și observă că erau deja urmăriți de altcineva.

Pretextând că trebuie să rămână la Londra pentru a rezolva niște afaceri urgente, Sherlock Holmes îl însărcinează pe Watson să-l însoțească pe Sir Henry la moșie și să-l supravegheze până când va sosi el acolo. Sir Henry și Watson ajung la Baskerville Hall, unde sunt întâmpinați de majordomul Barrymore și de soția lui. Castelul vechi al familiei pare un loc sumbru: el este înconjurat de mlaștini, din care se aude noaptea un urlet lugubru. În plus, cei doi află că un ucigaș pe nume Selden evadase din închisoare și se ascundea undeva în mlaștini. Într-una din nopți, Watson observă că majordomul merge în turn cu un sfeșnic și face semne ciudate la fereastră. Comportamentul straniu al majordomului și urletul lugubru al câinelui îi provoacă suspiciuni. Plimbându-se prin mlaștină, dr. Watson îi cunoaște în zilele următoare pe naturalistul Jack Stapleton, vecinul familiei Baskerville, și pe sora lui, Beryl. Stapleton îi spune că a venit că a venit în comitatul Devon cu doar doi ani în urmă, după ce Sir Charles se mutase acolo.

Câteva zile mai târziu, Sir Henry îi invită la cină pe frații Jack și Beryl Stapleton, precum și pe dr. Mortimer. După plecarea musafirilor, baronetul și doctorul Watson, bine băuți, îl urmăresc pe Barrymore și îl surprind făcând semne cu lumânarea la fereastră. Întrebat cu privire la semnificația semnelor făcute, majordomul refuză să răspundă, iar Sir Henry îl anunță că-l va concedia. Situația este lămurită atunci când apare soția majordomului și îi dezvăluie proprietarului că fratele ei, ucigașul Selden, se ascundea în mlaștină și că cei doi soți îl hrăneau pe ascuns. Aflați în stare de ebrietate, Sir Henry și Watson decid să-l prindă pe fugar, dar sunt surprinși de urletul teribil al unui câine și se întorc speriați la castel.

Partea a II-a În dimineața următoare dr. Watson află de la doamna Barrymore că Sir Charles urma să aibă o întâlnire cu o femeie în noaptea morții sale, potrivit unei scrisori semnate L.L. care fusese parțial arsă în șemineu. El o identifică pe L.L. cu Laura Lyons, fiica bătrânului avocat Frankland. Laura îl informează pe Watson că, fiind într-o stare materială precară, fusese ajutată financiar atât de Sir Charles, cât și de Stapleton. Situația devine tot mai încurcată după ce doctorul află atât de la Frankland, cât și de la Barrymore că un alt bărbat, în afară de Selden, se ascunde în mlaștină. În acest timp Sir Henry, care se îndrăgostise de Beryl, începe să se plimbe tot mai des prin mlaștină, iar câinele Snoppy al doctorului Mortimer dispare acolo și nu mai este găsit.

Watson devine tot mai îngrijorat că Sir Henry ar putea păți ceva rău și începe să exploreze mlaștina, găsindu-l ascuns în niște ruine pe Sherlock Holmes, care venise să facă cercetări fără ca localnicii să știe de prezența sa. În timpul conversației, Holmes și Watson aud urletul unui câine și țipătul unui bărbat țipând și aleargă spre acel loc, unde-l găsesc mort pe evadatul Selden, care era îmbrăcat în hainele lui Sir Henry. Detectivul sosește la castel și, examinând galeria portretelor de familie, observă că unul dintre strămoșii lui Sir Henry semăna foarte mult cu Jack Stapleton. Această asemănare uimitoare îl face să creadă că Stapleton era un membru al familiei Baskerville și că provocase moartea lui Sir Charles, iar acum urmărea să-l înlăture pe Sir Henry, folosind-o ca momeală pe soția sa, Beryl, care trecea drept sora sa.

Pentru a-l prinde pe criminal în flagrant, Holmes îl convinge pe Sir Henry să accepte invitația la cină a lui Jack Stapleton și apoi îl cheamă pe inspectorul Lestrade de la Londra. Holmes, Watson și Lestrade supraveghează casa lui Stapleton și observă cum, chiar înainte ca Sir Henry să plece, gazda eliberează un mastiff uriaș cu botul uns cu fosfor. Câinele îl atacă pe Sir Henry, dar Lestrade ucide câinele cu mai multe focuri de revolver. Văzând ce s-a întâmplat, Jack Stapleton încearcă să scape și se ascunde în mijlocul mlaștinii Grimpen, unde fusese ținut câinele, dar este urmărit și se îneacă după ce greșește drumul pe întuneric.

Sir Henry este îngrijit de dr. Mortimer, iar cei doi detectivi se întorc la Londra. Acolo Sherlock Holmes îi dezvăluie lui Watson că Jack Stapleton era nepotul lui Sir Charles și vărul lui Sir Henry și trăise un timp în America de Sud, unde se căsătorise cu Beryl Garcia. Urmărit pentru fraudă, a fugit în Anglia, unde și-a schimbat numele de familie în Vandeler și a deschis o școală particulară în Yorkshire, dar a rămas curând fără bani și a intenționat să pună mâna pe averea familiei. A luat numele Stapleton și s-a stabilit în vecinătatea moșiei Baskerville Hall și, după ce a auzit de legenda câinelui de la Sir Charles, a provocat moartea acestuia. Apariția lui Sir Henry l-a determinat să caute o nouă soluție pentru înlăturarea rivalului.

Distribuție

— Sherlock Holmes, celebru detectiv englez — dr. Watson, asociatul și prietenul lui Holmes Rina Zelionaia — doamna Hudson, proprietara locuinței lui Holmes Irina Kupcenko — Beryl Stapleton, sora lui Stapleton Илья Григорьевич Кацев [Ilia Grigorievici Kațev], История российского телевидения 1907–2000: курс лекций [„Istoria televiziunii ruse 1907–2000: curs prelegere”], Российский государственный гуманитарный университет, Moscova, 2004, p. 192. Nikita Mihalkov — Sir Henry Baskerville, noul stăpân al moșiei Baskerville Hall — Laura Lyons, fiica dlui Frankland / fiica fermierului, captiva lui Sir Hugo Svetlana Kriucikova — Eliza Barrymore, soția majordomului, menajera familiei Barrymore Aleksandr Adabașian — John Barrymore, majordomul familiei Baskerville Borislav Brondukov — inspectorul Lestrade de la Scotland Yard Serghei Martinson — dl Frankland, avocat pensionar Evgheni Steblov — dr. James Mortimer, medicul satului Grimpen Oleg Iankovski — Jack Stapleton, vecinul familiei Baskerville / Sir Hugo Baskerville, strămoșul lui Sir Henry Олег Янковский [Oleg Iankovski], Улыбайтесь, господа! [„Zâmbiți, domnilor””], АСТ, Moscova, 2010, p. 174 — birjarul care conduce birja nr. 2704 Dmitri Bessonov — dl Butler, proprietarul unei agenții de livrări Oleg Palmov — șeful oficiului poștal din Grimpen A. Hudeev R. Cirov Paul Leomar — condamnatul evadat Selden, fratele Elizei Barrymore (nemenționat)

Dublaj de voce — inspectorul Lestrade

Producție Miniserialul thumb|200 px|Regizorul Igor Maslennikov (2011)