Matterhorn (, în , în , în ) este un munte situat în Alpi, la granița dintre Elveția și Italia. Având o formă piramidală, aproape simetrică, muntele face parte din Alpii Penini, vârful său cu o înălțime de 4.478 metri fiind unul dintre cele mai înalte din Alpi și din Europa.
Cei patru versanți abrupți, care se ridică deasupra ghețarilor care înconjoară muntele, sunt îndreptați către cele patru puncte cardinale și sunt despărțiți de crestele Hörnli, Furggen, Lion/Leone și Zmutt. Muntele se învecinează cu comuna Zermatt din cantonul Valais, la nord-est și cu satul italian Breuil-Cervinia din Valle d'Aosta la sud. La est de Matterhorn se află pasul Theodul, principala cale de acces dintre cele două văi de pe laturile de nord și de sud, care a constituit o rută comercială încă din perioada Imperiului Roman.
Versantul nordic al muntelui Matterhorn este unul dintre cei trei versanți nordici mari din Alpi cunoscuți drept „Trilogia”, împreună cu cel al muntelui Eiger (3.967 m) din Alpii Bernezi și cel al vârfurilor Grandes Jorasses (4.208 m) din masivul Mont Blanc, care, fiind escaladați pentru prima dată în anii 1930, după numeroase încercări, uneori soldate cu tragedii, au constituit piatra de încercare a alpinismului.
Simbol al Elveției, denumit uneori „Muntele munților” (în ) și devenit o emblemă a Alpilor în general, Matterhorn a luat forma actuală ca rezultat al eroziunii circurilor glaciare care înconjurau vârful, cauzată de-a lungul timpului de ghețari, în prezent cel mai mare dintre aceștia fiind ghețarul Matterhorn de la baza versantului nordic. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, când în zonă au fost construite căi ferate, muntele a atras un număr tot mai mare de vizitatori și alpiniști. Din 1983, Matterhorn face parte din Inventarul federal elvețian al monumentelor naturale (Bundesinventar der Landschaften und Naturdenkmäler von nationaler Bedeutung).
Toponimie Denumirea franceză, „Cervin”, provine din Mont Servin, care, până în 1855, a desemnat colul Saint-Théodule (Mons Silvanus în latină, limbă în care termenul mons indica inițial o trecătoare), dintr-o pădure întinsă străbătută de o potecă spre pasul de pe marginea văii Valtournenche, o vale laterală a Văii Aostei, situată la nord de comuna Châtillon. Acest toponim a apărut în timpul „optimului climatic roman”, când trecătorile alpine au fost deschise cea mai mare parte a anului, făcând posibilă cucerirea romană a Văii Aostei, întemeierea coloniei Augusta Prætoria Salassorum (în prezent orașul italian Aosta). Schimbarea inițialei numelui, din „s” în „c”, a fost cauzată de o greșeală făcută de Horace-Bénédict de Saussure, unul dintre primii cartografi ai Regatului Sardiniei.
Toponimul în germană, „Matterhorn”, derivă din Matt („pajiște" în germana elvețiană și în alemanică) și Horn („corn” în germană), denumire comună pentru majoritatea vârfurilor din Alpii Pennini și din regiunea Valle d'Aosta, în special pentru cei situați între văile Lys și Ayas. Prin urmare, Matterhorn semnifică „vârful pajiștilor”. În mod similar, Mattertal se traduce prin „valea pajiștilor”.
Primul termen „Matter-” ar putea proveni din substratul pre-indo-european Matra, cu sensul de „vârf” în germană, care se găsește în multe denumiri oronime din zona de la sud de Alpi (Como, Varese, Piemont, Liguria, Valtellina, Val Bregaia), precum muntele Máter (3.023 m) din Madesimo, muntele Matrá (2.206 m) din Samolaco, Monte Materio (1.465 m) din Val Masino, Piz Mader (3.001 m) care domină Val Maroz, în Val Bregaglia. Originea preindo-europeană a denumirii Matterhorn este cu atât mai plauzibilă cu cât numele vecinului său, Monte Rosa, provine din același substrat paleolingvistic: termenul rosa (rouja în arpitană) înseamnă „ghețar”, „zăpadă perenă”, adică un munte care rămâne alb pe tot parcursul anului.
Muntele mai este denumit în arpitană „Grand Bèca” (Grand'Becca sau Gran Becca) adică „Marele vârf”, în dialectul Walser „Horu”, iar în dialectul Zermatt „Hore” (forma locală a termenului "corn"). În dialectul local titsch din Gressoney-La-Trinité și Gressoney-Saint-Jean, este numit Matterhòre.
Josias Simler a emis ipoteza în De Alpibus Commentarius (1574) că numele Mons Silvius a fost readoptat de T. G. Farinetti: „Silvius a fost probabil un conducător roman care și-a cantonat legiunile pe pământurile locuite de Salassi și Seduni (triburi galice stabilite în văile râurilor Aosta și Rhône) și poate că a traversat pasul Theodul între aceste două locații. Acest Silvius poate să fi fost Servius Sulpicius Galba, pe care Cezar îl însărcinase cu deschiderea trecătorilor Alpine. Pentru a îndeplini ordinele lui Cezar, Servius Galba a condus legiunile din Allobroges (Savoia) la Octodurum (Martigny) în Valais și și-a așezat tabăra acolo. Trecerile pe care avea ordin să le deschidă nu puteau fi altele decât Sf. Bernard, Simplon, Theodul și Monte Moro, așadar, se pare că numele lui Servius, de unde Silvius și mai târziu Servin, sau Cervin, a fost dat în cinstea sa celebrei piramide”. Nu se știe când noul nume de Servin, sau Cervin, l-a înlocuit pe cel vechi, din care pare a fi derivat.
Geografie
Matterhorn are o formă piramidală, cu cele patru fețe aproape îndreptate către cele patru puncte cardinale. Trei dintre versanți (nordic, estic și vestic) se află pe partea elvețiană a graniței [valea Matter („Mattertal”)], iar unul dintre aceștia (cel sudic) se află pe partea italiană a graniței (valea Valtournenche). Versantul nordic este orientat spre muntele Ober Gabelhorn (la 7 km distanță), peste ghețarul Zmutt și valea Zermatt, versantul estic este orientat spre ghețarul Gorner, dintre creasta Gorner („Gornergrat”) și Monte Rosa (respectiv la 10 și 17 km distanță) peste pasul Theodul, versantul vestic este orientat spre bazinul superior al ghețarului Zmutt dintre munții Dent Blanche și Dent d'Hérens (la 7 și respectiv 4 km distanță), iar versantul sudic este orientat spre stațiunea Breuil-Cervinia și comuna Valtournenche. Matterhorn nu formează o piramidă pătrată perfectă, deoarece fețele de nord și de sud sunt mai largi decât fețele de vest și de est. Mai mult, ultimele două fețe nu se întâlnesc de fapt pe vârf, ci sunt conectate printr-o creastă orizontală vest-est de 100 de metri lungime situată între fețele de nord și de sud.
Versanții muntelui Matterhorn sunt abrupți și sunt acoperiți de mici pete de zăpadă și gheață, avalanșele declanșate periodic acumulând zăpada pe ghețarii de la baza fiecărei fețe, dintre care cei mai mari sunt ghețarul Tiefmatten („Tiefmattengletscher”) la vest, parte a ghețarului Zmutt și ghețarul Matterhorn la nord. Ghețari de dimensiuni mai mici se află la baza versantului sudic și a celui estic.
În această zonă, granița dintre Elveția și Italia coincide cu linia alpină care formează diviziunea principală de drenaj, separând bazinul hidrografic al fluviului Rhône la nord (spre Marea Mediterană) și cel al fluviului Pad la sud (spre Marea Adriatică). Partea de nord este drenată de Zmuttbach (versanții vestic și nordic) și Gornera prin Furggbach (versantul estic), afluenți ai Matter Vispa care, împreună cu Saaser Vispa, formează râul Vispa, afluent al fluviului Rhône. Versantul sudic este drenat de torentul Marmore, un afluent al râului Dora Baltea (sau Doire baltée), care se varsă ulterior în fluviul Pad. Pasul Theodul (3.295 m), situat pe linia de separație a apelor dintre Matterhorn și Breithorn, este cea mai ușoară trecătoare între cele două văi și țări (pasul Furggjoch situat puțin mai jos nefiind folosit ca trecătoare). Între 100 î.Hr. și 400 î.Hr., trecătoarea a fost folosită ca rută de trecere și de comerț de către romani și de populația celtică romanizată „salassi”. În prezent, zona este puternic înghețată și acoperită pe partea de nord de ghețarul Theodul.
Topografie
Matterhorn este un munte piramidal, cu o formă specifică, aproape regulată. Cele patru fețe ale sale se extind aproximativ 400 de metri sub vârf, formând piramida numită de localnici „le toit” („acoperișul”). Vârful acestuia este de fapt o creastă stâncoasă, de aproximativ 2 metri lățime și 100 de metri lungime, care marchează granița teritorială dintre Elveția și Italia, pe care se pot distinge două vârfuri: cel numit „vârful elvețian”, cel mai estic, care atinge o altitudine de 4.477,8 metri, și cel „italian”, ceva mai jos (4.476 m), în extremitatea vestică. În septembrie 1901, în punctul cel mai jos al crestei care include cele două vârfuri a fost ridicată o cruce..
În august 1792, geologul și exploratorul Horace Bénédict de Saussure a făcut prima măsurătoare a înălțimii muntelui Matterhorn, folosind un sextant și un lanț de 15 metri lungime întins pe ghețarul Theodul. El a calculat înălțimea ca 4.501,7 m. În 1868, inginerul italian Felice Giordano a măsurat o înălțime de 4.505 m, cu ajutorul unui barometru cu mercur, pe care-l transportase pe vârf. Harta Dufour (prima hartă topografică a Elveției, publicată în 1838), care a fost urmată ulterior de hărțile realizate de topografii italieni, specifica valoarea de 4,482 m ca înălțime a vârfului elvețian.
În 1999, înălțimea vârfului a fost determinată cu precizie la valoarea de 4.477,54 m deasupra nivelului mării, prin utilizarea tehnologiei GPS, ca parte a proiectului de remăsurare a cotelor maxime la nivel global TOWER (Top of the World Elevations Remeasurement) și cu o precizie de mai puțin de un centimetru, ceea ce permite urmărirea modificărilor ulterioare.
Proeminența topografică a vârfului Matterhornului este de 1.042 m față de creasta care îl leagă de un vârf mai înalt [în acest caz Weisshorn, care este punctul cel mai înalt al lanțului montan situat la vest de valea Matter („Mattertal”)], denumită Col Durand (3.436 m), o culme între munții Pointe de Zinal și Durand. Izolarea topografică este de 13,9 km, deoarece cel mai apropiat punct de altitudine mai mare este Liskamm Westgipfel (4.479 m), vârful secundar vestic al muntelui Liskamm, cu 1 metru mai înalt.
Luând în considerare munții cu o proeminență topografică de cel puțin 300 m, Matterhorn este al șaselea cel mai înalt vârf din Alpi și Europa în afara munților Caucaz. Este al cincilea cel mai înalt vârf din Valais și Elveția, al treilea cel mai înalt vârf din Valle d'Aosta și al patrulea din Italia, după Mont Blanc, Grenzgipfel și Liskamm. La nivel local, este al treilea cel mai înalt vârf de pe teritoriul comunei Zermatt și cel mai înalt vârf de pe teritoriul comunei Valtournenche. În lista vârfurilor din Alpi cu înălțimi de peste 4000 de metri publicată de Uniunea Internațională a Asociațiilor de Alpinism, care include și vârfuri secundare ale munților mai înalți, cum ar fi Monte Rosa din apropiere, Matterhorn este al 12-lea cel mai înalt vârf din Alpi.
+ Valorile măsurate ale înălțimii muntelui Matterhorn 1792 1862 1868 1880 1934 1946 1999 2010 Horace-Bénédict de Saussure Harta Dufour Felice Giordano Harta Siegfried Harta Siegfried Harta națională a Elveției Proiectul TOWER Harta națională a Elveției 4.501,7 m 4.482 m 4.505 m 4.482 m 4.481 m 4.477,5 m 4.477,54 m 4.478 m
Geologie Muntele Matterhorn este compus din roci formate în paleozoic, care au fost împinse în perioada cenozoică peste baza muntelui formată în mezozoic. Efectele glaciațiunii din cuaternar și cele ale intemperiilor au dat muntelui forma sa actuală.
În afară de baza muntelui, Matterhorn este compus din granodiorit și gneiss aparținând lamei deversante Dent Blanche, parte a lamelor deversante austroalpine („Austroalpine nappes”) care se întind peste Alpii Pennini. Austroalpine nappes fac parte din placa tectonică Apuliană („Apulian Plate”), un precursor al continentului european, care s-a despărțit de Africa înainte de orogeneza alpină. Din acest motiv, Matterhorn a fost adesea considerat un munte african. Austroalpine nappes sunt în mare parte comune în Alpii Răsăriteni.