Ray Douglas Bradbury (n. 22 august 1920, Waukegan, Illinois – d. 5 iunie 2012, Los Angeles, California) a fost un scriitor american de romane SF, fantasy, horror și mister.
Este cel mai bine cunoscut pentru romanele 451º Fahrenheit și Cronicile marțiene. Operele sale au fost adaptate în peste 20 de filme și show-uri.
Biografie
Tinerețea thumb|left|Bradbury în 1938, la absolvirea liceului. Bradbury s-a născut în 1920 în Waukegan, Illinois,p.141 Bloom, Harold Ray Bradbury 2010 Infobase Publishing ca fiu al lui Esther (Moberg) Bradbury, o imigrantă suedeză, și Leonard Spaulding Bradbury,Touponce, William F. "Ray (Douglas) Bradbury." Scriitori americani: O culegere de biografii literare, Suplimentul 4. Ed. A Walton Litz and Molly Weigel. New York: Charles Scribner's Sons, 1996. Literature Resources from Gale. 16 noiembrie 2010. un montor de linii telefonice cu origini britanice.Certificatul de naștere, Ray Douglas Bradbury, 22 august 1920, Arhiva Regiunii Lake #4750. Deși și-a primit numele după Rae Williams, un văr din partea tatălui, pe certificatul său de naștere prenumele este scris "Ray." Al doilea prenume, "Douglas", l-a primit după actorul Douglas Fairbanks.
Ray Bradbury a fost înconjurat de o familie mare și iubitoare în timpul copilăriei petrecute în Waukegan, această perioadă constituind piatra de temelie a povestirilor sale. În ficțiunile sale, Waukegan-ul anilor '20 avea să devină "Green Town," Illinois, un simbol al siguranței și al sentimentului de ”acasă” folosit deseori ca și element de contrast al poveștilor fantastice și pline de pericole. El a servit pe post de cadru pentru acțiunea din Dandelion Wine, Something Wicked This Way Comes și Farewell Summer. În Green Town, unchiul preferat al lui Bradbury are aripi, carnavalurile itinerante ascund puteri supranaturale, iar bunicii săi îl cazează pe Charles Dickens.Summer Morning, Summer Night , de Ray Bradbury; rezumat, Subterranean Press Poate că folosirea cea mai elocventă a acestui pseudonim pentru orașul natal în culegerea de povestiri și schițe despre Green Town, Summer Morning, Summer Night, reprezintă modul în care Bradbury vrea să descrie dispariția rapidă a orășelelor mici americane, unde își avea el rădăcinile.
Între 1926 și 1933, familia Bradbury a schimbat constant domiciliul între Waukegan și Tucson, Arizona. În 1931, la unsprezece ani, tânărul Ray a început să scrie povestiri și, deoarece țara trecea prin Marea criză economică, a folosit uneori hârtie de împachetat. În 1934, familia Bradbury s-a mutat la Los Angeles, California.
Bradbury era înrudit cu Douglas Spaulding, care a studiat intens opera lui ShakespeareMemorialul familiei Spaulding, 1899 și era un urmaș al lui Mary Bradbury, femeie judecată în 1692 în cadrul Proceselor vrăjitoarelor din Salem.
Influențe Hollywood Familia Bradbury a locuit în Tucson, Arizona între 1926–1927 și 1932–1933 condiționată de angajamentele tatălui, revenind de fiecare dată în Waukegan. În cele din urmă s-a stabilit la Los Angeles în 1934, pe când Ray avea 14 ani. Familia a sosit acolo cu doar 40 de dolari în buzunar, cu care și-au plătit chiria și mâncarea până când tatăl și-a găsit de lucru în confecționarea de cabluri pentru o companie de profil, slujbă remunerată cu 14$ pe săptămână. Având suport financiar, familia și-a permis să rămână acolo, spre marea încântare a tănârului Ray, îndrăgostit de Hollywood.
Familia a locuit la patru cvartale distanță de Uptown Theater de pe Western Avenue, teatrul simbol al celor de la MGM și Fox. Acolo, Bradbury a învățat cum să se furișeze și să se uite la premiere aproape în fiecare săptămână. El a bătut pe role locul acela și întreg orașul, în ceea ce el a numit "goana după autografele vedetelor de cinema. A fost extraordinar." Printre aceste vedete, tânărul Bradbury a fost încântat să îi întâlnească pe Norma Shearer, Stan și Bran și Ronald Colman. Uneori își petrecea întreaga zi în fața sediilor Paramount Pictures sau Columbia Pictures, apoi patina până la Brown Derby pentru a urmări vedetele care veneau să ia masa acolo. Își amintește că i-a văzut acolo pe Cary Grant, Marlene Dietrich și Mae West, despre care aflase că veneau regulat în fiecare vineri seara.Despre Ray Bradbury Interviu; revista Playboy, 1996
Literatură Bradbury și-a petrecut tinerețea citind și scriindLitz, A. Walton. American Writers Supplement IV. New York: Charles Scribner's Sons, 1996. Print., spunând de mic că va urma "una dintre arte". În afara scrisului, el a fost preocupat de desen și actorie.
În 1932, una dintre primele influențe asupra lui Bradbury a devenit Edgar Allan Poe. La doisprezece ani tânărul a început să scrie povestiri horror, încercând să îl imite pe Poe până în jurul vârstei de optsprezece ani. La vremea aceea, printre preferințele sale se mai numărau Edgar Rice Burroughs cu seria sa despre John Carter și benzile desenate. Bradbury Obișnuia să asculte spectacolul radiofonic Chandu the Magician și, după terminarea emisiunii, se așeza la masă și scria întregul scenariu din memorie.
În tinerețe și-a petrecut mulți ani în Biblioteca Carnegie din Waukegan, citind autori ca H.G. Wells, Jules Verne și Edgar Rice Burroughs.Autori contemporani online. Ray Bradbury. Detroit: Gale, 2009. Web. I-a plăcut atât de mult a treia carte din seria Barsoom a lui Burroughs, The Warlord of Mars, încât la 12 ani a scris propria continuare.Heller, Terry. Magill's Survey of American Literature. Ediție revizuită. Pasadena: Salem Press, 2006. Print. Pasionat de benzile desenate, îi plăcea să realizeze ilustrații, scriind și desenând aventuri ale lui Tarzan.
La șaptesprezece ani, Bradbury citea povestirile publicate în Astounding Science Fiction, fiind atras în mod deosebit de scrierile lui Robert Heinlein, Arthur C. Clarke și de textele de început ale lui Theodore Sturgeon și A. E. van Vogt. Cu toate acestea, el afirmă că influențele sale majore SF au fost H.G. Wells și Jules Verne, despre cel din urmă afirmând: "El își imaginează că ființa umană trece prin situații neobișnuită într-o lume neobișnuită și crede că putem izbândi printr-un comportament etic." Interviu cu Ray Bradbury - Arta ficțiunii Nr. 203 The Paris Review; primăvara, 2009
În jurul vârstei de douăzeci de ani, Bradbury a renunțat să mai citească literatură de gen și s-a deschis către alte genuri, citindu-i printre alții pe Alexander Pope și John Donne.Interviu: Ray Bradbury revista Playboy; 1996
În copilărie, o mătușă îi citea povestiri scurteParadowski, Robert J. "Ray Bradbury". Privire critică asupra ficțiunii scurte, a doua ediție revizuită" 2001:1–5. EBSCO. 8 noiembrie 2010., pe care le-a folosit ulterior în creionarea cadrului romanului Something Wicked This Way Comes și în descrierea localității Waukegan ca "Green Town" în unele romane semi-autobiografice - Dandelion Wine, Farewell Summer - precum și în multe povestiri.Printre locurile din copilăria sa care încă mai există se numără casa din Waukegan în care a crescut, casa bunicilor aflată alături (și locul în care aduna păpădii împreună cu bunicul său, pentru a face vin) și, la mai puțin de un cvartal distanță, faimoasa râpă folosită de Bradbury pe post de metaforă în întreaga sa carieră.
Obișnuința de a scrie zilnic o pune pe seama a două incidente. Primul, petrecut pe când avea trei ani, a fost cel în care mama sa l-a dus să vadă reprezentația lui Lon Chaney în filmul The Hunchback of Notre Dame.Paradowski, Robert J. "Ray Bradbury". Privire critică asupra ficțiunii scurte, a doua ediție revizuită (2001): UFO. 10 noiembrie 2010. Al doilea s-a petrecut în 1932, când un anume Mr. Electrico l-a atins pe nas pe tânăr cu o sabie electrificată în timpul unui carnaval, făcându-i părul să se ridice și strigând: "Trăiește veșnic!" Bradbury își amintește: "Am simțit că întâlnirea cu Mr. Electrico a produs ceva ciudat și minunat... [mi-]a dat un viitor... Am început să scriu și am făcut asta în fiecare zi timp de 69 de ani." Ia vârsta aceea a început Bradbury să facă primele numere de iluzionism, care îi plăceau la nebunie. Dacă nu ar fi descoperit scrisul, ar fi devenit magician.Filmul lui Terry Sanders - Ray Bradbury: Story of a Writer (1963)
Bradbury pretindea că influențele asupra sa au fost variate, relatând despre discuții pe care le-ar fi purtat cu poeții și scriitorii săi preferați Robert Frost, William Shakespeare, John Steinbeck, Aldous Huxley și Thomas Wolfe. De la Steinbeck ar fi învățat "cum se scrie obiectiv, privind totuși în interior fără a face prea multe comentarii de prisos". A studiat-o pe Eudora Welty pentru "remarcabila abilitate de a crea atmosferă, personaje și mișcare într-un singur rând". Printre autorii preferați ai tinereții sale se numără și Katherine Anne Porter - care a scris despre Sudul American, Edith Wharton și Jessamyn West.Interviuri - Ray Bradbury, The Art of Fiction No. 203, The Paris Review, interviu realizat de Sam Weller
Când a fost întrebat la un moment dat de unde vine puterea lirică a prozei sale, Bradbury a răspuns: "Din lecturarea atât de multor poezii în fiecare zi a vieții mele. Scriitorii mei preferați au fost cei care au spus lucrurile așa cum trebuie".
În liceu, Ray Bradbury a activat atât în clubul de poezie, cât și în cel dramatic, fără a renunța la planurile de a deveni actor, dar dedicându-se tot mai mult scrisului pe măsura înaintării în vârstă. El a absolvit Los Angeles High School, unde a urmat cursurile de poezie cu Snow Longley Housh, iar cele de proză scurtă cu Jeannet Johnson.Biografia lui Ray Bradbury Ray Bradbury Online Profesorii i-au recunoscut talentul și l-au încurajat să scrie,Litz, A. Walton și Molly Weigel, ed. American Writers (Supl. 4, Pt. 1). New York: Arhiva bibliotecii Macmillian. 1996. Print. dar el nu a continuat studiile, preferând în schimb să vândă ziare la intersecția străzilor South Norton Avenue și Olympic Boulevard. Cu privire la educația sa, Bradbury spunea:
Celor de la Paris Review le-a declarat: "Nu poți învăța să scrii în colegiu. E un loc nefast pentru scriitori, deoarece profesorii cred că știu mai multe ca tine - ceea ce este fals."Interviu cu Ray Bradbury The Paris Review
Bradbury a scris povestirea clasică The Fireman, care descrie un viitor în care cărțile sunt arse, într-o cameră de studiu a Bibliotecii Powel din cadrul UCLA, unde se închiriau mașini de scris. Având 25.000 de cuvinte, povestirea avea să fie rescrisă ulterior, devenind de două ori mai lungă și fiind publicată sub numele 451º Fahrenheit, autorul trebuind să scoată din buzunar 9,80$ pentru a plăti chiria de zece cenți pe jumătate de oră.
Cariera
În 1934, când familia Bradbury s-a mutat în Los Angeles, California, Ray a urmat cursurile instituției Los Angeles High School, activând în cadrul clubului dramatic. În timp ce colinda prin Hollywood în speranța de a întâlni vedete, el s-a întâlnit și cu pionierul efectelor speciale Ray Harryhausen și vedeta de radio George Burns. Primii bani de pe urma scrisului i-a câștigat la 14 ani, când Burns l-a angajat să scrie pentru spectacolul radiofonic Burns and Allen.Întâlnirea lui Ray Bradbury cu W.C. Fields, George Burns... de Susan King; Los Angeles Times, 18 august 2010 Spectacole radiofonice vechi
În 1936, Bradbury a descoperit la un anticariat din Hollywood un fluturaș care făcea reclamă reuniunii Los Angeles Science Fiction Society. Încântat să afle că mai există și alte persoane cu aceleași preocupări ca și el, tânărul de șaisprezece ani s-a alăturat întâlnirilor de marți seara ale grupului.
Bradbury a început să trimită povestiri spre publicare, începând cu revista pulp Weird Tales, care i-a respins primul text. Un tânăr editor asistent de la revista Mademoiselle, Truman Capote, a reținut povestirea "Homecoming, care avea să câștige ulterior un loc în lista The O. Henry Prize Stories of 1947.Ray Bradbury, de la Truman Capote la A.T.M., de Dean Robinson - etajul 6; The New York Times, 6 iunie 2012]