Miguel Navarro Cañizares () a fost un pictor și profesor de artă spaniol care a lucrat în Venezuela și Brazilia.
Biografie Tatăl său a fost producător de coșuri din Valencia, iar Miguel a urmat Academia de Arte Frumoase. Mai târziu, s-a mutat la Madrid, unde a urmat cursuri la Academia San Fernando și și-a găsit un loc în atelierul lui Federico de Madrazo.Brief biography @ Wikihistoria del Arte Venezolano. În 1861, s-a înscris la un concurs pentru a ocupa un post de profesor vacant la „Escuela superior de Pintura, Escultura y Grabado”, dar nu a avut succes. stanga|miniatura|272x272px| Copie litografică a„Bătălia de la Apure” (1873) Timp de câțiva ani, a participat la Expoziția Națională de Arte Plastice, unde pictura sa cu Sfânta Ecaterina transportată de îngeri a câștigat o medalie de aur.Brief biography @ Wikihistoria del Arte Venezolano. Pânza sa care o înfățișează pe a fost distribuită sub formă de litografie și folosită pentru a ilustra un roman. În 1864, a câștigat o bursă pentru a studia la Roma pentru versiunea sa despre Înălțarea fiicei lui Iair.
Mai târziu, în 1871, arhiepiscopul Caracasului, Silvestre Guevara y Lira, care a participat la Conciliul Vatican I, a văzut câteva dintre picturile lui Navarro și l-a invitat să execute picturi murale în Catedrala din Caracas; un proiect care nu avea să se realizeze niciodată.
Navarro a sosit în Venezuela în 1872, la scurt timp după ce președintele Antonio Guzmán Blanco și-a consolidat domnia în urma Bătăliei de la San Fernando de Apure. Editorul revistei La Opinión Nacional, un cotidian pro-guvernamental, a sugerat că nou-venitul (și neutru din punct de vedere politic) Navarro ar fi alegerea perfectă pentru a imortaliza evenimentul. Tabloul uriaș a fost expus în camerele Senatului de la până în 1889, când a dispărut; probabil distrus de adversarii fostului președinte care au vandalizat statui și portrete ale acestuia în toată țara.Brief biography @ Wikihistoria del Arte Venezolano. miniatura|287x287px| Regret (1887)
Cariera sa în Brazilia În 1876, arhiepiscopul Guevara a fost demis din funcție și a plecat în exil. Lipsit de patronaj (și posibil să nu mai fie binevenit), Navarro și-a dat demisia din funcția de profesor la Academia de Arte Frumoase și a plecat la Rio de Janeiro împreună cu soția și copiii săi. Cu toate acestea, o epidemie de febră galbenă l-a făcut să se oprească în Salvador. Curând, a găsit un post de profesor la „Escola de Artes e Ofícios da Bahia”, dar a fost demis un an mai târziu din cauza unor neînțelegeri grave cu directorul școlii, José Antonio da Cunha Couto (1832-1894). Drept urmare, Navarro și câțiva prieteni au decis să creeze o academie de artă separată. Cu sprijinul baronului de Lucerna și a guvernului, școala a fost deschisă chiar înainte de Crăciun în același an.Biographical notes @ Pitoresco.
Deși școala a avut succes, Navarro nu a putut menține un venit suficient din cererea locală limitată de artă, așa că, după cinci ani, s-a mutat la Rio de Janeiro, unde a lucrat în primul rând ca portretist. Patronii săi de acolo au inclus .Biographical notes @ Pitoresco. A rămas acolo până la moarte. O stradă din cartierul Pituba din Salvador poartă numele lui.
Referințe
Lectură suplimentară José Roberto Teixeira Leite, Pintores espanhóis no Brasil (pictori spanioli din Brazilia), Espaço Cultural Sérgio Barcellos, 1996.
Legături externe Istoria Școlii de Belas Artes de pe site-ul EBA.
Categorie:Nașteri în anii 1840 Categorie:Decese în 1913 Categorie:Decese pe 23 octombrie Categorie:Pictori spanioli din secolul al XIX-lea Categorie:Pictori spanioli din secolul al XX-lea Categorie:Oameni din Valencia