Cortinarius torvus (Elias Magnus Fries, 1818 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul CortinariusIndex FungorumMycobank este o specie destul de frecventă de ciuperci necomestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă de la câmpie la munte în grupuri cu adesea mai multe exemplare dintr-un trunchi comun, în păduri de foioase sub stejari, dar cu predilecție sub fagi și ocazional în cele de conifere, acolo pe lângă molizi. Timpul apariției este din (august) septembrie până în noiembrie.Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 218-219 - 1, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 230-231, ISBN 88-85013-25-2

Taxonomie thumb||left|125px|Elias Fries Numele binomial hotărât este Agaricus torvus, determinat de faimosul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae din 1818.Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1822, p. 80

Apoi, în 1838, Fries însuși a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1838, p. 293, fiind și numele curent valabil (2022).

Denumirea creată de savantul francez Pierre Bulliard în volumul 2 al operei sale Histoire des champignons de la France din 1782, anume Agaricus araneosus,Pierre Bulliard: „Histoire des champignons de la France”, vol. 2, Editura Barrois le jeune, Belin, Croullebois, Bazan, Paris 1782, tab. 96 pl. 600 a fost ulterior desemnată drept lectotipFungal Diversity (din cuvintele grecești lectos=citat și typos=tip, un tip determinat, spre deosebire de holotipul, mult mai târziu, uneori mai multe decenii după denumirea originală și a descrierii unei specii noi).Webbia: Journal of Plant Taxonomy and Geography

Sinonime obligatorii sunt Telamonia torva al micologului german Friedrich Otto Wünsche din 1877Friedrich Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”, Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 124 și Hydrocybe torva al micologului austriac M.M.Moser din 1953,Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora von Mitteleuropa”, vol. 2 - „Die Blätter- und Bauchpilze (Agaricales und Gastromycetes)”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1953, p. 162 ambele bazând pe descrierea lui Fries, dar și ceilalți taxoni sunt acceptați.

Epitetul specific este derivat din adjectivul latin (=înspăimântător, înfiorător, cu aspect sălbatic),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1201, ISBN 3-468-07202-3 datorită punctului de vedere general.

Descriere thumb|left|232px|Cooke: Cortinarius torvus Pălăria: slab higrofană, destul de cărnoasă și destul de robustă cu un diametru de 4-10 (13) cm este la început boltit-convexă cu marginea răsucită spre interior, rămâne convexă, nu aplatizează niciodată în întregime, dar prezintă uneori o cocoașă largă și slabă în centru. Cuticula uscată este încrustată radial-fibros, brumată în stadiu mai tânăr gri-fibros, după dispărerea brumei cu aspect marmorat și la bătrânețe golașă. Marginea prezintă nu rar fâșii zdrențuroase și albicioase, resturi ale vălului parțial. Coloritul ocru gri-violet până brun-violet sau brun-roșcat, devine la ariditate gri-albicios, uneori cu nuanțe maronii, marginea fiind mai deschisă, albicioasă. Lamelele: foarte distanțate între ele sunt destul de groase, bifurcate, cu lameluțe intercalate de lungime diferită și slab bombat aderate la picior, fiind învăluite la început de o cortină albă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturile vălului parțial. Muchiile sunt slab zimțate. Coloritul este la început gri- violet până brun-violet deschis, devine cu avansarea în vârstă din ce în ce mai brun închis. Piciorul: cu o înălțime de 5-8 (9) cm și o grosime de 1-1,5 (2) cm este uscat, robust, fibros longitudinal, clavat sau oarecum bulbos (umflat in partea inferioară) deasupra unei baze conice, fiind plin pe dinăuntru și la bătrânețe mai mult sau mai puțin gol. Este învelit sub zona inelară, care constă dintr-un inel fragil și pliat al materialului de văl, de o teacă asemănătoare ciorapilor (tot rămășițele vălului universal) cu aspect șerpuit. Coloritul învelișului este alb-cenușiu până ocru-albicios, în vârstă adesea cu picățele maronii (datorită sporilor), fiind spre vârf liliachiu până brun-violet. Carnea: destul de fermă și în picior fibroasă este în pălărie precum partea de jos al piciorului albicioasă, iar în partea de sus al tijei marmorată palid violaceu până gri-albăstrui, direct sub vârf adesea pur violet. Are un miros fructuos, insistent dulceag, ca de prune uscate sau fructe fermentate și un gust blând, dar mucegăit cu note de fructe stricate. Caracteristici microscopice: are spori puternic dextrinoizi (se decolorează cu reactivul Melzer brun-roșiatic închis) în formă de picătură până slab elipsoidali cu un apicol rotunjit lat precum o depresie centrală, presarăți pe suprafață cu veruce dense de lungime diferită, spre apicol mai grosolane, în contur cu un aspect aspru, măsurând 8,6 (9,3)-10,7 (11,5) x (5,6) 6,2-(7,1 (7,9) microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile cu preponderent 4 sterigme fiecare sunt clavate. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) constau din elemente hialine (translucide) cu nuanțe maronii, ocazional încrustate. Cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) sunt prezente, dar rare, având forma de bazidiole (bazidii tinere, fără sterigme, dispuse în stratul himenial printre bazidiile mature). Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc, dar există celule marginale sub-clavate și septate.Mushroom ExpertPilzflora Ehingen[https://www.123pilzsuche.de/daten/details/BraunvioletterDickfuss.htm PilzsucheInterhias, nr. 32 Reacții chimice: cuticula se decolorează cu hidroxid de potasiu de 40% palid brun, carnea și lamelele rămânând fără nici o reacție.https://www.123pilzsuche.de/daten/details/WohlriechenderGuertelfuss.htm Pilzsuche

Confuzii Cortinarius torvus poate fi confundat de exemplu cu: Cortinarius alboviolaceus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius anomalus (comestibil, de valoare scăzută),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius allutus, (comestibil, miros de miere, gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius bivelus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 246-247, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius cagei sin. Cortinarius bicolor (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 226-227-2, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius caerulescens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius camphoratus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius caninus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius caperatus sin. Rozizes caperata (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 190-191, ISBN 3-405-11774-7 Cortinarius glaucopus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius laniger (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7 Cortinarius malachius (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 204-205, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius praestans (comestibil, mai mare),Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 169-171, ISBN 3-426-00312-0 Cortinarius rigens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 220-221, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius spilomeus, (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173 - 2, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius subtortus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 170-171, ISBN 3-405-12081-0 + imagini, Cortinarius terribilis (necomestibil) + imagini sau Cortinarius traganus (destul de otrăvitor).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Cortinarius torvus nu este toxic, dar necomestibil, din cauza calității inferioare a cărnii precum al mirosului și gustului neplăcut. În plus, specia poate fi confundată ușor cu unele otrăvitoare.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1 André Maublanc, Georges Viennot-Bourgin: „Les champignons comestibles et vénéneux”, Editura Lechevalier , Paris 1971, ISBN: 978-27205-0482-2 Edmund Michael: „Führer für Pilzfreunde“, Editura Salzwasser Verlag GmbH, Paderborn 2010, ISBN: 978-3-86195-499-6 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4 Albert Pilát: „Mushrooms and Other Fungi”, Editura P. Nevill, Londra 1961 Universitatea "Babeș-Bolyai (ed.): „Studia Universitatis Babeș-Bolyai - Series biologia, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București 1962, p. 10

Legături externe

Cortinarius torvus, film în limba germană Cortinarius torvus, film Cortinarius torvus, mai multe imagini Cortinarius torvus, nr. 15, imagini cu spori

Categorie:Cortinarius Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1782 în știință