Pompier

thumb|O echipă de pompieri lucrează pentru a stinge un hambar în flăcări în St. Clements, Ontario Un pompier face parte dintr-un corp special organizat, militar sau civil, instruit să intervină în caz de incendiu cu utilaje și autospeciale dedicate stingerii acestuia Editura Academiei Republicii Socialiste România Dicționar explicativ al limbii române, pag.720.

Pompierii intervin pentru a oferi ajutor în situații de urgență: incendii, accidente, inundații, cutremur sau alte dezastre, având ca atribuții evitarea ori reducerea efectelor negative asupra persoanelor, animalelor și bunurilor, precum și organizarea acțiunilor de salvare. Misiunea lor principală este protejarea oamenilor, a proprietății și a mediului.

Meseria de pompier presupune intervenții pe linia protecției civile. Organismele de care aceștia aparțin au denumiri diferite în funcție de țară: Zone de Urgență (ZS) în Belgia, Serviciul Departamental de Pompieri și Salvare (SDIS) în Franța, Corpul Grand-Ducal de Pompieri și Salvare (CGDIS) în Luxemburg sau Serviciul de Pompieri și Salvare (SIS) în Elveția. Totuși, denumirea cea mai utilizată rămâne cea de „pompier”. Aceștia lucrează îndeaproape cu alte servicii publice de intervenție, cum ar fi poliția și serviciul medical de urgență.

Pompierii care cercetează cauzele incendiilor poartă nume diferite (anchetatori, investigatori sau comisari de incendiu în SUA și Canada). Dacă se constată că focul a fost provocat intenționat sau din neglijență, activitatea lor se intersectează cu cea a forțelor de ordine. Pompierii care oferă servicii medicale de urgență sunt numiți paramedici. Aceștia pot activa cu normă întreagă în cadrul subunităților de intervenție, fiind calificați în acordarea primului ajutor, stabilizarea victimelor și transportul acestora la spital. Paramedicii sunt pompieri care au dobândit aceste competențe în urma unor cursuri speciale de formare și stagii practice desfășurate într-un cadru instituționalizatLegea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății – extras –TITLUL IV: Sistemul național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat, si art.95.

Istoric Istoria stingerii incendiilor a început încă din Roma antică, sub domnia primului împărat roman AugustusAncient Rome: From the Early Republic to the Assassination of Julius Caesar, M. Dillon Accessed: 10/6/2012. În anul 60 d.Hr., împăratul Nero a înființat un Corp de Privegheri(„Vigiles” sau „străjerii orașului”) pentru a proteja Roma după un incendiu dezastruos. Acesta era format din 7.000 de oameni echipați cu găleți și topoare care stingeau incendiile. Corpul Vigiles patrula străzile Romei pentru a supraveghea incendiile și erau considerați un fel de polițiștiInternational Fire Service Training Association. Fire Service Orientation and Indoctrination. Philadelphia: Board of Regents, 1984. Print.

Perioada romană thumb|Utilizarea unei pompe de incendiu în secolul al XVII-lea Tactici și instrumente istorice În secolul al III-lea î.Hr., un cetățean grec numit Alexandrin pe nume Ctesibius a construit o pompă cu dublă forță numită sifonă. Pe măsură ce apa urca în cameră, aceasta comprima aerul din interior, ceea ce forța apa să se scurgă într-un flux constant printr-o țeavă și o duză..

În secolul al XVI-lea, seringile erau folosite ca unelte de stingere a incendiilor, cele mai mari fiind montate pe roți.

Roma antică mini|Paznicul Turnului – Gardianul Orașului (Wittenberg, 1911) Roma Antică nu avea pompieri municipali. În schimb, persoanele private se bazau pe sclavii sau susținătorii lor pentru a lua măsuri. Aceștia nu numai că formau brigăzi cu persoane cu găleți de apă să stingă incendiile mai mici, dar efectuau demolarea sau dărâmau clădirile din apropiere pentru a încetini răspândirea incendiului.

Roma Antică nu a avut o forță organizată de stingere a incendiilor până la formarea Vigilelor în timpul domniei lui Augustus

În Imperiul Roman, au apărut orașe precum Roma, cu populații de milioane de locuitori. Casele aveau în mare parte mai multe etaje și se aflau foarte aproape una de alta, iar străzile erau, de asemenea, foarte înguste. Multe dintre aceste case erau construite din lemn. În mai multe rânduri, incendiile au distrus cartiere întregi ale Romei. În anul 21 î.Hr., a fost înființată prima forță de stingere a incendiilor, formată din 600 de sclavi.

Evul Mediu În Evul Mediu, comunitățile erau obligate să stabilească măsuri de protecție împotriva incendiilor. Inițial, paznicii turnurilor și paznicii de noapte erau responsabili de comunicarea incendiilor (strigătul: „Feurio!” Jacob Grimm: Über das Feuergeschrei. In: Kleinere Schriften. Band 5. Berlin 1871, S. 393–397 (google.de). Mai târziu, breslele și asociațiile meșteșugărești erau obligate să intervină în caz de urgență. Deoarece multe clădiri erau cu structură din lemn, adesea construite în imediata apropiere a zidurilor orașului, se produceau frecvent incendii mari, care ardeau cartiere întregi ale orașului. Datorită vremurilor de atunci, pompierii aveau prima dată regulamentele privind incendiile, marcându-se astfel începutul brigăzilor de pompieri profesioniste, cum ar fi Brigada de Pompieri din Viena, al cărei an de fondare se presupune a fi 1686.

Un paznic de turn (numit și trompetist de turn) observa împrejurimile dintr-un turn sau dintr-o cameră de paznic și dacă era necesar dădea alarma, de exemplu în caz de incendiu. Astfel, el îndeplinea o sarcină în apărarea împotriva incendiilor.

Încă din secolul al XIV-lea, paznicii turnurilor au avut sarcina de a avertiza orașul sau castelul cu privire la pericolele provenite de la cel mai înalt turn.

Printre pericolele care trebuiau raportate era: apropierea trupelor și bandelor, dar și incendiile care erau foarte periculoase din cauza faptului că casele erau aproape între ele în orașe iar acestea erau din lemnFranz-Josef Sehr: 50 Jahre Kreisfeuerwehrverband Limburg-Weilburg 1975 – 2025. Die Entwicklung des Brandschutzes. Hrsg.: Kreisfeuerwehrverband Limburg-Weilburg. Limburg 2025, ISBN 978-3-00-082001-4, S. 170–177.

Londra a fost atinsă de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 și mai ales cel din 1666, supranumit și Marele incendiu al Londrei, în urma căruia mai multe mii de locuitori au rămas fără locuință.

Epoca modernă thumb|Pompierii pleacă cu pompa lor de abur. Mijloacele de intervenție din perioada preindustrială folosite la stingerea incendiilor se limitau la unelte simple, cum ar fi găleți, scări sau căngi de pompieri. Furtunul a fost inventat în secolul al XVII-lea, inițial fabricat din piele cusută. Până la începutul secolului al XX-lea, pompele manuale, cunoscute sub numele de mașini de pompieri, erau încă în uz, trase la fața locului de cai sau de echipajele de pompieriFranz-Josef Sehr: Das Feuerlöschwesen in Obertiefenbach aus früherer Zeit. In: Jahrbuch für den Kreis Limburg-Weilburg 1994. Der Kreisausschuss des Landkreises Limburg-Weilburg, Limburg-Weilburg 1993, S. 151–153.

Primul camion destinat luptei împotriva focului a fost realizat în 1829, dar a fost omologat abia în 1860. Era prevăzut cu motor cu abur și era tras de cai. Pompele cu motoare cu arfere internă au apărut în 1907 în Statele Unite, urmând ca prin 1925 motoarele cu abur să dispară complet din înzestrarea trupelor de pompieri.

La Paris, pompele de incendiu acționate manual au fost introduse sub administrația locotenentului de poliție d'Argenson chiar la sfârșitul secolului al XVII-leaJules de Gaulle, Nodier. Nouvelle histoire de Paris et de ses environs. Pourrat, 1839. Consulter en ligne. Modelul folosit a fost importat din Olanda, bazat pe proiectele lui Jan van der Heyden, de către actorul din Comédie Française, François Dumouriez Du Périer, considerat primul pompier din Franța. Acesta i-a acordat privilegiul și demonstrat regelui Ludovic al XIV-lea, de a fabrica și vinde aceste pompe în 1699.

Statele Unite În SUA, primele departamente de pompieri profesionale, organizate în mod privat, nu au fost înființate decât la mijlocul secolului al XIX-lea. În unele cazuri, acționau la stingerea incendiile doar persoanele care aveau pe casele lor placa unei astfel de companii.

Incendiile care au survenit în Boston în anii 1653 și 1676 au obligat autoritățile să ia măsuri ferme de prevenire a incendiilor.

În 1631, guvernatorul orașului Boston, John Winthrop, a interzis coșurile de fum din lemn și acoperișurile de paie. În 1648, guvernatorul orașului New Amsterdam, Peter Stuyvesant, a numit patru bărbați să acționeze ca gardieni de incendiu. Aceștia erau împuterniciți să inspecteze toate coșurile de fum și să amendeze pe toți cei care încalcă regulile. Burghezii orașului au numit ulterior opt cetățeni de seamă în „Gardul zornăitoarelor” - acești bărbați s-au oferit voluntari să patruleze pe străzi noaptea, purtând zornăitoare mari din lemn. Dacă se vedea un incendiu, bărbații învârteau zornăitoarele, apoi îi îndrumau pe cetățenii care interveneau să formeze brigăzi cu găleți pentru a participa la stingerea incendiului.

În 1648, în New York este înființată o unitate de "supraveghetori de incendii". Aceștia patrulau prin oraș verificând hornurile clădirilor.

thumb|left|Pompă de stingere a incendiilor acționată manual (tulumbă), expusă în parcul din Geoagiu-Băi Pompa manuală pentru stingerea incendiilor a fost realizată în 1725 de londonezul Richard Newsham. Astfel de pompe erau aduse la locul incendiului prin atelaje trase de cai. Mai multe persoane acționau brațelei pompei care putea furniza peste 10 litri de apă pe secundă, la o înălțime de câțiva zeci de metri.

În 1736, Benjamin Franklin înființează la Philadelphia compania Union Fire Company, formată din voluntari. Primii pompieri salariați apar pe teritoriul american abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Pauline von Schwarzenberg, mama premierului austriac Felix zu Schwarzenberg, își pierde viața într-un incendiu survenit la ambasada Austriei din Paris. Acest eveniment tragic îl determină pe Napoleon să pună bazele instituției pompierilor profesioniști în Franța, înființând, la 18 septembrie 1811, un detașament de pompieri, numiți "sapeurs-pompiers".

În Regatul Unit, prima organizație de profil s-a creat în Edinburgh în 1824, urmând ca 8 ani mai târziu o astfel de unitate să apară și în Londra.

Astăzi în lupta împotriva incendiilor participă atât pompierii voluntari, voluntarii (mai ales în zonele rurale), cât și profesioniști (aceștia predomină în orașe).

Pentru cooperarea între pompieri în domeniul protecția împotriva incendiilor, la 16 august 1900, în timpul Expoziției Universale de la Paris, a fost fondată „Comitet Tehnic International de prevenire” (CTIF), azi poartă denumirea de Asociația Internațională a Serviciilor de Pompieri și Salvare. Scopul acesteia a fost organizarea de congrese și simpozioane la intervale regulate în domeniul prevenirii incendiilor și salvare, de a încuraja și promova cooperarea între pompieri și alți experți în domeniu din întreaga lumeRomânia Europeană, Revista „Pompierii Români” nr.3 din 2004, „CTIF Înființare”, prof. Ioan Panțuru, p.4 Bălan Vasile și Oprica Loredana, Repere cronologice din istoria pompierilor și protecției civile, Muzeul Național al Pompierilor, Tipografia M.A.I.. București, 2011, p.12.

Activități principale Principalele activități ale pompierilor diferă de la o țară la alta. Pompierii desfășoară diverse tipuri de activități și misiuni, de la cele de prevenire a incendiilor, acordarea de asistență medicală de urgență, dar cele mai complexe dintre acestea rămân cele legate de stingerea incendiilor. thumb|Stingerea incendiului de la un bloc de locuințe, de către pompierii din München, cu ajutorul unei autoscări mecanice

Prevenirea incendiilor