Sezonul de Formula 1 din 1967

Sezonul de Formula 1 din 1967 a fost cel de-al 21-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 18-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 10-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.FIA Yearbook, 1974, Grey Section, pages 117–118 Sezonul a fost disputat pe parcursul a unsprezece curse, începând cu pe 2 ianuarie și terminându-se cu pe 22 octombrie. În 1967 s-au desfășurat și șase curse care nu au făcut parte din campionat. Denny Hulme a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, iar Brabham-Repco a primit Cupa Internațională pentru Constructorii de Formula 1.

Hulme a devenit primul dintre cei doi piloți care au câștigat titlul fără a obține vreun pole position în sezon. Doar Niki Lauda a mai reușit acest lucru în . De asemenea, până în prezent, este singurul neozeelandez care a câștigat Campionatul Mondial al Piloților. Dan Gurney a obținut pentru Eagle singura ei victorie, iar Pedro Rodríguez i-a oferit lui Cooper ultima victorie într-un dramatic Mare Premiu al Africii de Sud, în care John Love a fost aproape de victorie la volanul unui Cooper-Climax învechit și privat.

Doi piloți au murit în evenimentele legate de Formula 1 în 1967. Pilotul Ferrari, Lorenzo Bandini, a murit într-un accident de foc în timpul Marelui Premiu al Principatului Monaco, pe 10 mai. În timp ce se afla pe locul al doilea în spatele lui Hulme în turul 82 (din 100), Bandini a pierdut controlul Ferrari-ului său când a ciupit o balustradă în timp ce intra în șicana Harbour. A derapat necontrolat înainte de a lovi un stâlp de lumină și de a se răsturna. Atunci când Ferrari-ul a lovit baloții de paie de pe marginea pistei, rezervorul său de combustibil a explodat în flăcări cu Bandini prins dedesubt. Suferind arsuri pe mai mult de 70% din corp, Bandini a murit la spital trei zile mai târziu. Pilotul britanic Bob Anderson a murit pe 27 august în timpul unui test la Silverstone la volanul unui Brabham. Anderson a derapat de pe pistă în condiții umede și a lovit un stâlp de observație, suferind răni grave la piept și la gât. Ulterior, a murit la Spitalul General Northampton din apropiere.

Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1967 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1967.

ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Brabham Racing OrganisationBrabhamRepco 620 3,0 V8Repco 740 3,0 V8BT19BT20BT24 Jack Brabham Toate Denny Hulme Toate Owen Racing OrganisationBRMBRM P75 3,0 H16BRM P60 2,1 V8P83P261P115 Jackie Stewart Toate Mike Spence Toate Cooper Car CompanyCooperMaserati 9/F1 3,0 V12Maserati 10/F1 3,0 V12T81T81BT86 Jochen Rindt 1–10 Pedro Rodríguez 1–7, 11 Alan Rees 6 Richard Attwood 8 Jacky Ickx 9–10 Anglo American RacersEagle Climax FPF 2,8 L4 T1F Dan Gurney 1Weslake 58 3,0 V12T1G 2–11 Richie Ginther 2 Bruce McLaren 5–7 Ludovico Scarfiotti 9 Scuderia Ferrari SpA SEFACFerrariFerrari 242 3,0 V12312/66312/67 Lorenzo Bandini 2 Chris Amon 2–11 Mike Parkes 3–4 Ludovico Scarfiotti 3–4 Jonathan Williams 11 Honda Racing Honda Honda RA273E 3,0 V12 RA273RA300 John Surtees Sam Tingle LDS Climax FPF 2,8 L4 Mk 3 Sam Tingle 1 Bayerische Motoren Werke AG Lola BMW M10 2,0 L4 T100 Hubert Hahne 7 Team LotusLotusBRM P75 3,0 H16 BRM P60 2,1 V84333 Graham Hill 1–2 Jim Clark 1 Climax FWMV 2,0 V8 33 2Ford Cosworth DFV 3,0 V849 3–11 Graham Hill 3–11 Eppie Wietzes 8 Giancarlo Baghetti 9 Moisés Solana 10–11 Matra SportsMatraFord Cosworth FVA 1,6 L4MS5MS7 Jean-Pierre Beltoise 2, 10–11 Johnny Servoz-Gavin 2 Bruce McLaren Motor Racing McLaren BRM P111 2,1 V8BRM P101 3,0 V12 M4BM5A Bruce McLaren 2–3, 8–11

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

ConcurentConstructor afiliatMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Rob Walker/Jack Durlacher Racing Team Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T81 Jo Siffert Toate DW Racing Enterprises Brabham Climax FPF 2,8 L4 BT11 Bob Anderson 1–6 Joakim Bonnier Racing Team Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T81 Jo Bonnier Reg Parnell Racing Lotus BRM P60 2,1 V8 25 Piers Courage 1 Chris Irwin 3 BRM BRM P60 2,1 V8BRM P75 3,0 H16 P261P83 Piers Courage 2, 6 Chris Irwin 4–11 John Love Cooper Climax FPF 2,8 L4 T79 John Love 1 Scuderia Scribante Brabham Climax FPF 2,8 L4 BT11 Dave Charlton 1 Luki Botha Brabham Climax FPF 2,8 L4 BT11 Luki Botha 1 Guy Ligier Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T81 Guy Ligier 4–5 Brabham Repco 620 3,0 V8 BT20 6–7, 9–11 Bernard White Racing BRM BRM P60 2,1 V8 P261 David Hobbs 6, 8 Charles Vögele Racing Cooper ATS 2,7 V8 T77 Silvio Moser 6 Mike Fisher Lotus BRM P60 2,1 V8 33 Mike Fisher 8, 11 Castrol Oils Ltd Eagle Climax FPF 2,8 L4 T1F Al Pease 8 Tom Jones Cooper Climax FWMV 2,0 V8 T82 Tom Jones 8

Calendar Următoarele unsprezece Mari Premii au avut loc în 1967.

{|class="wikitable" style="font-size: 85%; text-align:center;" |- !1. !2. !3. !4. |- | 2 ianuarie | 7 mai | 4 iunie | 18 iunie

!5. !6. !7. !8. |- | 2 iulie | 15 iulie | 6 august | 27 august

!9. !10. !11. |- | 10 septembrie | 1 octombrie | 22 octombrie

|- class="sortbottom" | colspan="4" align="bottom" style="background-color:#EAECF0; text-align:center" |(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPneuPilot 1 Jack Brabham Denny Hulme Pedro Rodríguez Cooper-Maserati ROD 3 2 Jack Brabham Jim Clark Denny Hulme Brabham-Repco HUL 1 3 Graham Hill Jim Clark Jim Clark Lotus-Ford 5 4 Jim Clark Dan Gurney Dan Gurney Eagle-Weslake 5 5 Graham Hill Graham Hill Jack Brabham Brabham-Repco 6 6 Jim Clark Denny Hulme Jim Clark Lotus-Ford 9 7 Jim Clark Dan Gurney Denny Hulme Brabham-Repco 12 8 Jim Clark Jim Clark Jack Brabham Brabham-Repco 9 9 Jim Clark Jim Clark John Surtees Honda 3 10 Graham Hill Graham Hill Jim Clark Lotus-Ford 5 11 Jim Clark Jim Clark Jim Clark Lotus-Ford

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte. PilotPuncte 1 Denny Hulme 1 3 Ab 2 1 2 Ab 3 3 51 2 Jack Brabham 2 Ab 1 4 2 1 2 (5) 2 46 (48) 3 Jim Clark Ab Ab 1 41 4 John Surtees 3 Ab Ab Ab 6 4 1 Ab 4 20 5 Chris Amon 3 4 3 Ab 3 3 6 7 Ab 9 20 6 Pedro Rodríguez 1 5 Ab 9 6 5 11 6 15 7 Graham Hill Ab 2 Ab Ab Ab 4 Ab Ab 15 8 Dan Gurney Ab Ab Ab Ab Ab 3 Ab Ab Ab 13 9 Jackie Stewart Ab Ab Ab 2 3 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 10 10 Mike Spence Ab 6 8 5 Ab Ab Ab 5 5 Ab 5 9 11 John Love 2 6 12 Jo Siffert Ab Ab 10 7 4 Ab Ab NS Ab 4 12 6 13 Jochen Rindt Ab Ab Ab 4 Ab Ab Ab Ab 4 Ab 6 14 Bruce McLaren 4 Ab Ab Ab Ab 7 Ab Ab Ab 3 15 Jo Bonnier Ab Ab Ab 6 8 Ab 6 10 3 16 Chris Irwin 7 Ab 5 7 9 Ab Ab Ab Ab 2 17 Bob Anderson 5 NSC 9 8 Ab Ab 2 18 Mike Parkes 5 Ab 2 19 Guy Ligier 10 NC 10 8 Ab Ab 11 1 20 Ludovico Scarfiotti 6 NC Ab 1 21 Jacky Ickx 6 Ab 1 — Jean-Pierre Beltoise NSC 7 7 0 — David Hobbs 8 9 0 — Jonathan Williams 8 0 — Alan Rees 9 0 — Richard Attwood 10 0 — Mike Fisher 11 NS 0 — Dave Charlton NC 0 — Luki Botha NC 0 — Al Pease NC 0 — Piers Courage Ab AbNS 0 — Moisés Solana Ab Ab 0 — Sam Tingle Ab 0 — Lorenzo Bandini Ab 0 — Ab 0 — Silvio Moser Ab 0 — Hubert Hahne Ab 0 — Giancarlo Baghetti Ab 0 — Eppie Wietzes DSC 0 — Tom Jones NSC 0 — Richie Ginther NSC 0PilotPuncteNotă:'''  – În , au fost înscriși și piloți care au concurat cu mașini de F2. Aceștia nu erau eligibili de puncte pentru campionat, indiferent de poziția în care încheiau cursa. Din acest motiv, deși au terminat pe locurile 6, respectiv 8, Jo Bonnier și Guy Ligier au primit punctele aferente pozițiilor 5 și 6, întrucât locurile 5 și 7 au fost ocupate de mașini de F2.

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

ConstructorPuncte 1 Brabham-Repco 4 1 2 Ab 1 2 1 1 2 (3) 2 63 (67) 2 Lotus-Ford 1 6 Ab 1 Ab 4 3 1 1 44 3 Cooper-Maserati 1 5 10 4 4 5 6 8 4 4 6 28 4 Honda 3 Ab Ab Ab 6 4 1 Ab 4 20 5 Ferrari 3 4 3 Ab 3 3 6 7 Ab 8 20 6 BRM Ab 6 8 2 3 7 9 5 5 Ab 5 17 7 Eagle-Weslake Ab Ab 1 Ab Ab Ab 3 Ab Ab Ab 13 8 Lotus-BRM Ab 2 7 11 NS 6 9 Cooper-Climax 2 NSC 6 10 McLaren-BRM 4 Ab 7 Ab Ab Ab 3 11 5 NSC 9 8 Ab Ab 2 — Matra-Ford Ab 7 7 0 — Eagle-Climax Ab NC 0 — LDS-Climax Ab 0 — Lotus-Climax Ab 0 — Cooper-ATS Ab 0 — Lola-BMW Ab 0ConstructorPuncte

Curse non-campionat În sezonul din 1967, au fost organizate și șase curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor Cursa Campionilor II Brands Hatch 12 martie Dan Gurney Eagle-Weslake Spring Cup I Oulton Park 15 aprilie Jack Brabham Brabham-Repco Trofeul Internațional BRDC XIX Silverstone 29 aprilie Mike Parkes Ferrari Gran Premio di Siracusa XVI Siracuza 21 mai Mike Parkes Ludovico Scarfiotti Ferrari Cupa Internațională de Aur XIV Oulton Park 16 septembrie Jack Brabham Brabham-Repco Marele Premiu al Spaniei XV Jarama 12 noiembrie Jim Clark Lotus-Ford

Note

Referințe

Categorie:Sezoane de Formula 1 Formula 1