Sezonul de Formula 1 din 1966 a fost cel de-al 20-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 17-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,1974 FIA Yearbook, Grey section, pages 118–119 și a 9-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.1974 FIA Yearbook, Grey section, pages 120–121 Sezonul a fost disputat pe parcursul a nouă curse, începând cu pe 22 mai și terminându-se cu pe 23 octombrie. În 1966 s-au desfășurat și patru curse care nu au făcut parte din campionat.

Jack Brabham a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, iar Brabham-Repco a primit Cupa Internațională pentru Constructorii de F1. Prin această performanță, Brabham a devenit primul – și încă singurul – om care a câștigat campionatul mondial de Formula 1, conducând una dintre propriile sale mașini. Sezonul a marcat „revenirea la putere” cu introducerea „formulei de 3 litri”, dublând capacitatea maximă a motorului de la 1,5 litri. Alte schimbări de regulament au inclus: mașinile care parcurg mai puțin de 90% din distanța cursei nu sunt clasificate și nu primesc puncte, chiar dacă termină în primele șase, iar distanța maximă de cursă a fost redusă de la 500 km la 400 km. Britanicul John Taylor a murit din cauza rănilor sale după un accident cu Jacky Ickx în timpul Marelui Premiu al Germaniei de pe Nürburgring.

Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1966 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1966.

ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Brabham Racing OrganisationBrabhamRepco 620 3,0 V8BT19BT20 Jack BrabhamToate Denny Hulme3–9Climax FPF 2,8 L4BT221–2 Chris Irwin4 Owen Racing OrganisationBRMBRM P60 2,0 V8BRM P75 3,0 H16P261P83 Graham HillToate Jackie Stewart Cooper Car CompanyCooperMaserati 9/F1 3,0 V12T81 Richie Ginther1–2 Jochen RindtToate Chris Amon3 John Surtees3–9 Moisés Solana9 Anglo American RacersEagleClimax FPF 2,8 L4Mk1 Dan Gurney2–6, 9 Phil Hill7 Bob Bondurant8Weslake 58 3,0 V12 Dan Gurney7–8 Bob Bondurant9 Scuderia Ferrari SpA SEFACFerrariFerrari 228 2,4 V6Ferrari 218 3,0 V12246312/66 Lorenzo Bandini1–3, 5–8 John Surtees1–2 Mike Parkes3, 5–7 Ludovico Scarfiotti6–7 Honda R & D CompanyHondaHonda RA273E 3,0 V12RA273 Richie Ginther7–9 Ronnie Bucknum8–9 Team LotusLotusClimax FWMV 2,0 V833 Jim Clark1–6 Geki7 Peter Arundell8 Pedro Rodríguez3, 9BRM P75 3,0 H16BRM P60 2,0 V843338 Peter Arundell2–7, 9 Jim Clark7–9 Bruce McLaren Motor RacingMcLaren Ford 406 3,0 V8M2B Bruce McLaren1, 8–9 Serenissima M166 3,0 V82, 4–5 Shannon Racing Cars Shannon Climax FPE 3,0 V8 SH1 Trevor Taylor4

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

ConcurentConstructor afiliatMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Reg Parnell Racing Lotus BRM P60 2,0 V8 33 Mike SpenceToate Ferrari Ferrari 228 2,4 V6 246 Giancarlo Baghetti7 R.R.C. Walker Racing Team Brabham BRM P60 2,0 V8 BT11 Jo Siffert1 Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T812–5, 7–9 DW Racing Enterprises Brabham Climax FPF 2,8 L4 BT11 Bob Anderson1, 3–7 Anglo-Suisse Racing Team Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T81 Jo Bonnier1–2, 5–9 Brabham Climax FPF 2,8 L4 BT223 Climax FWMV 1,5 V8 BT74 Team Chamaco Collect BRM BRM P60 2,0 V8 P261 Bob Bondurant Vic Wilson2 Phil Hill Lotus Climax FWMV 1,5 V8 25 Phil Hill1 McLaren Ford 406 3,0 V8 M3A2 Guy Ligier Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T81 Guy Ligier1–6 David Bridges Brabham BRM P60 2,0 V8 BT11 John Taylor3–6 J.A. Pearce Engineering Ltd Cooper Ferrari Tipo 168 3,0 V12 T73 Chris Lawrence4, 6 Chris Amon Racing Brabham BRM P60 1,9 V8 BT11 Chris Amon7 Bernard White Racing BRM BRM P60 1,9 V8 P261 Innes Ireland8–9

Calendar Următoarele nouă Mari Premii au avut loc în 1966.

{|class="wikitable" style="font-size: 85%; text-align:center;" |- !1. !2. !3. !4. |- | 22 mai | 12 iunie | 3 iulie | 16 iulie

!5. !6. !7. !8. |- | 24 iulie | 7 august | 4 septembrie | 2 octombrie

!9. |- | 23 octombrie

|- class="sortbottom" | colspan="4" align="bottom" style="background-color:#EAECF0; text-align:center" |(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPneuPilot 1 Jim Clark Lorenzo Bandini Jackie Stewart BRM STE 3 2 John Surtees John Surtees John Surtees Ferrari BAN 1 3 Lorenzo Bandini Lorenzo Bandini Jack Brabham Brabham-Repco BRA 2 4 Jack Brabham Jack Brabham Jack Brabham Brabham-Repco 10 5 Jack Brabham Denny Hulme Jack Brabham Brabham-Repco 16 6 Jim Clark John Surtees Jack Brabham Brabham-Repco 22 7 Mike Parkes Ludovico Scarfiotti Ludovico Scarfiotti Ferrari 8 Jack Brabham John Surtees Jim Clark Lotus-BRM 17 9 John Surtees Richie Ginther John Surtees Cooper-Maserati 14

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte. PilotPuncte 1 Jack Brabham Ab (4) 1 1 Ab 2 42 (45) 2 John Surtees Ab Ab Ab Ab Ab 28 3 Jochen Rindt Ab 2 4 (5) Ab 3 4 2 Ab 22 (24) 4 Denny Hulme Ab Ab 3 2 Ab 3 Ab 3 18 5 Graham Hill 3 Ab Ab 3 2 4 Ab Ab Ab 17 6 Jim Clark Ab NS 4 3 Ab 1 Ab 16 7 Jackie Stewart 1 Ab Ab 4 5 Ab Ab Ab 14 8 Mike Parkes 2 Ab Ab 12 = Lorenzo Bandini 3 6 6 Ab Ab 12 10 Ludovico Scarfiotti Ab 9 11 Richie Ginther Ab 5 Ab Ab 5 12 Dan Gurney NC 5 Ab Ab 7 Ab Ab 5 4 = Mike Spence Ab Ab Ab Ab 5 Ab 5 Ab NS 4 14 Bob Bondurant 4 Ab 9 Ab 7 DSC Ab 3 = Jo Siffert Ab Ab Ab NC Ab Ab 4 Ab 3 = Bruce McLaren Ab NS 6 NS 5 Ab 3 17 Peter Arundell NS Ab Ab Ab 12 8 6 7 1 = Jo Bonnier NC Ab NC Ab 7 Ab Ab NC 6 1 = Bob Anderson Ab 7 NC Ab Ab 6 1 = John Taylor 6 8 8 Ab 1 — Chris Irwin 7 0 — Ronnie Bucknum Ab 8 0 — Chris Amon 8 NSC 0 — Guy Ligier NC NC NC 10 9 NS 0 — Geki 9 0 — Chris Lawrence 11 Ab 0 — NC 0 — Pedro Rodríguez Ab Ab Ab 0 — Innes Ireland Ab Ab 0 — Trevor Taylor Ab 0 — Moisés Solana Ab 0 — Phil Hill NS Ab NSC 0 — Vic Wilson NS 0PilotPuncteNotă:'''  – În , au fost înscriși și piloți care au concurat cu mașini de F2. O parte dintre aceștia au încheiat cursa pe pozițiile 8-11.

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

ConstructorPuncte 1 Brabham-Repco Ab (4) 1 1 1 1 (3) Ab 2 42 (49) 2 Ferrari 2 1 2 6 (6) 1 Ab 31 (32) 3 Cooper-Maserati NC 2 4 (5) 7 2 (4) 2 1 30 (35) 4 BRM 1 Ab Ab 3 2 4 7 Ab Ab 22 5 Lotus-BRM Ab Ab Ab Ab 5 12 5 1 7 13 6 Lotus-Climax Ab Ab Ab 4 3 Ab 9 6 Ab 8 7 Eagle-Climax NC 5 Ab Ab 7 NSC DSC 5 4 8 Honda Ab NC 4 3 9 McLaren-Ford Ab Ab 5 Ab 2 10 Brabham-Climax Ab Ab 7 7 Ab Ab 6 1 = Brabham-BRM Ab 6 8 8 Ab NSC 1 = NS 6 NS 1 — Cooper-Ferrari 11 Ab 0 — Eagle-Weslake Ab Ab Ab 0 — Shannon-Climax Ab 0ConstructorPuncte

Curse non-campionat În sezonul din 1966, au fost organizate și patru curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor Marele Premiu al Africii de Sud Prince George 1 ianuarie Mike Spence Lotus-Climax Gran Premio di Siracusa Siracuza 1 mai John Surtees Ferrari Trofeul Internațional BRDC Silverstone 14 mai Jack Brabham Brabham-Repco Cupa Internațională de Aur Oulton Park 17 septembrie Jack Brabham Brabham-Repco

Note

Referințe

Categorie:Sezoane de Formula 1 Formula 1