Drapelul Italiei (bandiera d'Italia, adesea denumit în italiană Il Tricolore) este un tricolor cu trei benzi verticale de dimensiuni egale colorate în ordine începând de la lance în verde, alb și roșu. În forma sa actuală, el este utilizat din 19 iunie 1946 și a fost adoptat oficial începând cu 1 ianuarie 1948.Costituzione della Repubblica Italiana Art. 12, 22 dicembre 1947, pubblicata nella Gazzetta Ufficiale n. 298 del 27 dicembre 1947 ed. straord. (publicată în Gazeta Oficială [a Republicii Italiene] Nr. 298 din 27 decembrie 1947) "La bandiera della Repubblica è il tricolore italiano: verde, bianco e rosso, a tre bande verticali di eguali dimensioni"
Prima entitate statală care a utilizat tricolorul italian a fost Repubblica Cispadana (Republica Cispadană) în 1797, după ce armata victorioasă a lui Napoleon a traversat Italia. În această perioadă, mai multe mici state republicane de inspirație iacobină au înlocuit vechile state absolutiste și aproape toate au utilizat drapele cu trei benzi egal dimensionate de diverse culori inspirate de modelul francez din 1790. Culorile alese de Republică erau roșu și alb, iar drapelul milanez era verde, aceeași culoare cu cea de pe uniformele gărzii civile din Milano.
Uneori, s-au atribuit anumite valori simbolice culorilor, și o interpretare des întâlnită este că verdele reprezintă câmpiile și dealurile țării, albul reprezintă Alpii acoperiți cu zăpadă, iar roșul reprezintă sângele vărsat în războaiele italiene de independență. O interpretare religioasă este că verdele reprezintă speranța, albul reprezintă credința, iar roșul reprezintă milostenia, cele trei virtuți teologice.Dal discorso di Giosuè Carducci, tenuto il 7 gennaio 1897 a Reggio Emilia per celebrare il 1° centenario della nascita del Tricolore (din discursul lui Giosuè Carducci, ținut la 7 ianuarie 1897 la Reggio Emilia cu ocazia aniversării unui secol de la nașterea Tricolorului), Comitato Guglielmo Marconi International (accesat la 5 octombrie 2008)
Evoluția Perioada napoleoniană Primul oficial a fost adoptat la , când al XIV-lea Parlament al Republicii Cispadane, la propunerea deputatului Giuseppe Compagnoni din Lugo, a decretat „să facă universal ... stindardul sau drapelul în trei culori, verde, alb și roșu ...” Aceasta probabil deoarece purta steaguri roșii și albe (după steagul milanez) și verzi (de la uniforma gărzii civice) și aceleași culori au fost ulterior adoptate ca steaguri ale , formată din soldați ce veneau din Emilia și Romagna.La , Napoleon scria Directoratului: „” (culorile naționale pe care le-au adoptat sunt verde, alb și roșu), Corr. Nap. II, No. 1085; vezi Frasca, Francesco Les Italiens dans l'Armée napoléonienne: Des légions aux Armées de la République italienne et du Royaume d'Italie Etudes napoléoniennes, Tome IV (pp. 374-396) Levallois: Centre d'études napoléoniennes, 1988 Drapelul era un pătrat orizontal cu roșu deasupra și, în mijlocul benzii albe, cu o stemă compusă dintr-o cunună de lauri decorată cu un trofeu de arme și patru săgeți, reprezentând cele patru provincii ce formau republica.
Republica Cispadană și Repubblica Transpadana (Republica Transpadană), care și ea folosea un drapel italian din 1796, s-au unit și au format Repubblica Cisalpina (Republica Cisalpină) și au adoptat tricolorul vertical pătrat fără stemă în 1798. Drapelul a fost folosit până în 1802, când Republica a fost redenumită în Repubblica Italiana (Republica Italiană) și s-a adoptat un nou drapel, de această dată un câmp roșu cu un pătrat verde cu un romb alb.
În 1799, Repubblica di Lucca (Republica Lucca) independentă a intrat sub influență franceză și a adoptat drept drapel un tricolor orizontal cu verdele sus; aceasta a durat până în 1801. În 1805 Napoleon a numit-o pe sora sa, Elisa Bonaparte Baciocchi, prințesă de Lucca și Piombino. Acest moment este amintit în prologul cărții Război și Pace de Lev Tolstoi.„Ei bine, Prințe, astfel Genova și Lucca sunt doar moșii ale familiei Bonaparte,” facsimil al traducerii în engleză din 1922 de Aylmer and Louise Maude, Project Gutenburg (accesat la 5 octombrie 2008)
În același an, după ce Napoleon s-a încoronat împărat al Franței, Republica Italiană a devenit , sau (Regatul Italiei), sub conducerea sa directă. Drapelul Regatului Italiei era cel al Republicii în formă dreptunghiulară, împodobit cu vulturul napoleonian. Acesta a continuat să fie folosit până la abdicarea lui Napoleon în 1814.
Risorgimento thumb|right|Drapelul civil al Regatului Italiei. Coroana a fost introdusă pe drapelul de stat și pe cel naval; drapelul de război era pătrat. Între 1848 și 1861, o serie de evenimente a condus la independența și unificarea Italiei (cu excepția regiunilor Veneția, Roma, Trento și Trieste, denumite , care s-au unit cu restul Italiei în 1866, 1870, respectiv 1918); această perioadă din istoria Italiei este denumită . În această perioadă, a devenit simbolul care a unit eforturile poporului italian de obținere a libertății și independenței.Ghisi, Enrico Il tricolore italiano (1796-1870) Milano: Anonima per l'Arte della Stampa, 1931; vezi Gay, H. Nelson în The American Historical Review Vol. 37 Nr. 4 (pp. 750-751), iulie 1932
Tricolorul italian, împodobit cu stema Savoiei, a fost adoptat ca drapel de război de armata Regatului Sardiniei și Piemontului în 1848. În Proclamația sa adresată lombarzilor și venețienilor, Carol Albert a spus: „… pentru a arăta mai clar cu semne vizibile angajamentul față de unificarea Italiei, Noi dorim ca trupele Noastre … să aibă scutul Savoiei pus pe drapelul tricolor italian.”„” Vezi Lawrence, D.H. (ed. Philip Crumpton) (p. 230) Cambridge University Press, 1989 pentru prezentarea generală Stema care avea pe fond roșu, o cruce argintie, pentru a fi separată de albul drapelului, a fost încadrată cu un contur albastru, aceasta fiind culoarea dinastiei, deși acest procedeu nu este conform regulilor heraldice ale culorilor. (datat în Torino în ziua a patra din luna martie a anului Domnului o mie opt sute patruzeci și opt, și al Domniei Noastre al optsprezecelea)
În același an, (Marele Ducat al Toscanei) a devenit stat constituțional și a renunțat la steagul austriac, cu stema Austria-Lorena, în favoarea tricolorului italian împodobit cu o stemă simplă. Stema purta, însă, drapelul roșu-alb-roșu al Austriei, țară ce se opunea unificării Italiei. În 1859, Marele Ducat a încetat să mai existe, fiind unit cu Ducatele Modena și Parma formând (Provinciile Unite ale Italiei Centrale), stat ce a utilizat tricolorul simplu până la anexarea sa în anul următor de către Regatul Sardiniei.
Drapelul (Regatul celor Două Sicilii), alb împodobit cu stema Castiliei, Leonului, Aragonului, celor Două Sicilii și Granadei, a fost modificat de Ferdinand al II-lea prin adăugarea unor contururi roșu și verde. Acest drapel a ținut din 3 aprilie 1848 până în . (Guvernul Provizoriu al Siciliei), care a durat din până în , a adoptat tricolorul italian, împodobit cu un triskelion.
În același an, (Regatul Lombardia-Veneția) s-a revoltat împotriva Imperiului Austriac în cele Cinci Zile de la Milano, formând (Guvernul Provizoriu al Lombardiei) la și (Guvernul Provizoriu al Veneției), sau , a doua zi. Drapelele adoptate de acestea au marcat legătura cu mișcarea italiană pentru independență și unificare; primul a avut tricolorul italian simplu iar al doilea, avea ca stemă leul înaripat al Sfântului Marcu, de pe drapelul Republicii Venețiene, în canton alb.Lawrence, op. cit. (p. 229) Acestea au fost păstrate până în , respectiv .
În 1849, noua a adoptat un tricolor italian, trimis din Veneția, cu legenda DIO E POPOLO cu litere majuscule roșii. Acesta a fost folosit timp de patru luni, în vreme ce (Statele Papale ale Bisericii) erau suspendate.Rostenberg, Leona Margaret Fuller's Roman Diary The Journal of Modern History Vol. 12 No. 2 (pp. 209-220), iunie 1940
Regatul Italiei (1861–1946) În 1860, Regatul celor Două Sicilii a revenit la tricolorul italian împodobit cu stema Casei de Bourbon a celor Două Sicilii. Scirocco, Alfonso (trad. Allan Cameron) Garibaldi: Citizen of the World (p. 279) Princeton University Press, 2007 Adoptat la 21 iunie 1860, acesta a durat până la 17 martie 1861, când cele Două Sicilii au fost incluse în Regno d'Italia (Regatul Italiei), după înfrângerea în Expediția celor O Mie condusă de Giuseppe Garibaldi.
La 15 aprilie 1861, drapelul Sardiniei a fost declarat drapel al nou-formatului Regat al Italiei.REGIO DECRETO 24 settembre 1923, n. 2072, convertito nella LEGGE 24 dicembre 1923, n. 2264 Acest tricolor italian, împodobit cu însemnele heraldice ale casei regale de Savoia a fost primul drapel național și a fost menținut în acea formă timp de 85 de ani până la instaurarea republicii în 1946.
Republica Socială Italiană (1943–1945) right|thumb|Drapelul de război al statului fascist Republica Socială Italiană. Însemnul suplimentar nu apărea pe drapelul civil și pe cel de stat. Drapelul civil și cel de stat al statului-marionetă nazist din nordul Italiei, denumit Repubblica Sociale Italiana (Republica Socială Italiană), sau Republica Salò după cum i se mai spunea, era identic cu cel al Republicii Italiene de astăzi. Acesta era rareori arborat, dar drapelul de război împodobit cu un vultur argintiu ținând fasci littori, era frecvent folosit în propagandă.Foggia della bandiera nazionale e della bandiera di combattimento delle Forze Armate DECRETO LEGISLATIVO del Duce della Repubblica Sociale Italiana e Capo del Governo 28 gennaio 1944 XXII EF, n. 141 (GU 107 del 6 maggio 1944 XXII EF) Fascismul italian își trăgea numele de la fascii, care simbolizau imperiul sau puterea și autoritatea în Roma antică. Legiunile romane purtau acvila ca signa militaria.
La 25 aprilie 1945, zi cunoscută ca festa della liberazione, guvernul lui Benito Mussolini a căzut. Republica Socială Italiană a existat timp de doar un an și jumătate.
Republica Italiană thumb|Stindardul regal, cu însemnele Ordine della SS Annunziata.REGIO DECRETO 28 novembre 1880. Gagliardetto dei Reali Principi avea același design cu „coadă de rândunică” în loc de coroană la fiecare colț Tricolorul italian a fost adoptat în forma sa actuală la 1 ianuarie 1948, odată cu promulgarea constituției republicane și sfârșitul domniei Casei de Savoia în Italia. Articolul 12 al Constituției Italiei, aprobată de Adunarea Constituantă în ziua de 22 decembrie 1947, stipulează:
Raportul universal acceptat este 2:3, drapelul de război fiind pătrat (1:1). Fiecare comună are și un gonfalon cu stema sa.
Pavilionul naval italian este drapelul național împodobit cu stema Marinei Militare; Marina Mercantile (și cetățenii aflați pe mare) utilizează drapelul civil, diferențiat prin absența coroanei murale și prin leul care ține cartea deschisă, cu inscripția PAX TIBI MARCE EVANGELISTA MEVS, în loc de sabie.DECRETO LEGISLATIVO del capo provvisorio dello stato 9 novembre 1947, n. 1305 (GU 275 del 29 novembre 1947) Scutul este împărțit în patru, simbolizând cele patru repubbliche marinare ale Italiei: Veneția (reprezentată de leu, în sus-stânga), Genova (sus dreapta), Amalfi (jos stânga) și Pisa (reprezentate de crucile lor); coroana rostrata a fost propusă de amiralul Cavagnari în 1939 pentru a reprezenta originile revendicate de marină în Roma antică.La Bandiera della Marina Militare Le nostre tradizioni, Ministero della Difesa (accesat la 5 octombrie 2008)