thumb|left|Componentele stomacului la om. thumb|Schemă a tractului digestiv inferior la om :1 - Esofag (cardia);2 - Stomac;3 - Pilor;4 - Intestin subțire;5 - Cecum;6 - Apendice;7 - Intestin gros;8 - Rectum;9 - Anus.
Stomacul (în limba greacă Gaster, latină Ventriculus) este un organ musculo-cavitar component a sistemului digestiv, prezent la majoritatea animalelor de pe scara evolutivă (de la sepie până la om). La om, este situat în partea superioară a abdomenului (epigastru). Are un singur compartiment și este căptușit la interior de mucoasa gastrică. La păsări și rumegătoare acesta prezintă mai multe compartimente.
În interiorul cavității gastrice, hrana prealabil fragmentată în cavitatea bucală prin masticație este amestecată cu sucul gastric. Acesta este compus din acid clorhidric și enzime, precum pepsină, care au rolul de a descompune moleculele complexe.
Orificiul prin care comunică esofagul cu stomacul este numită cardia, iar orificiul de legătură cu intestinul subțire pilor.
Peristaltismul (mișcările musculare ale stomacului) și secreția de suc gastric sunt stimulate prin activarea sistemului nervos (declanșată de masticație, miros sau gust). În stare de repaus (interprandial), secreția este de aproximativ 10 ml/oră, însă în timpul digestiei aceasta poate crește până la 1000 ml/oră. Pentru a permite un proces complet a digestiei chimice, alimentele sunt reținute în stomac cu ajutorul pillorului, sfincterul care reglează trecerea conținutului gastric în intestinul subțire.
Funcții fiziologice Efectuează predigestia bolului alimentar, în special al proteinelor, care, la om și unele animale, este continuată la nivel intestinal. Prin pH-ul acid al sucului gastric, se realizează distrugerea bacteriilor, cu excepția unora ca Helicobacter pylori, care se dezvoltă în mucoasa gastrică fiind în mod frecvent răspunzătoare de ulcerul gastric. Stomacul are un rol și în depozitarea hranei, și numai după golirea intestinului, admite unei noi cantități de hrană predigerată.
Structură
În cadrul tubului digestiv uman, stomacul se află între esofag și duoden, prima secvență a intestinului subțire. Acesta este situat în cadranul stâng superior al cavității abdominale, regiune numită epigastru. Partea superioară a stomacului este poziționat inferior față de diafragmă. Pancreasul și coloana vertebrală se află dorsal de stomac, splina la stânga, iar ficatul și vezica biliară la dreapta.
Stomacul este înconjurat de plexuri (rețele de vase de sânge și nervi din regiunile gastrică anterioară, posterioară, superioară și inferioară, celiacă și mienterică) parasimpatice (inhibitoare) și simpatice (stimulatoare), care reglează atât activitatea secretorie a stomacului, cât și activitatea motorie (de mișcare) a musculaturii acestuia.
framed|Părțile anatomice a stomacului La o examinare exterioară a stomacului, observăm mica și marea curbură a stomacului (Curvatura minor și Curvatura major) și faptul că este acoperit de o membrană (Omentum minus und majus). Cardia este intrarea în stomac din esofag (Oesophagus). Zona fundică fundus este partea stomacului situată mai sus de cardie, care de obicei este plină cu gaze. Corpus corpul stomacului este partea cea mai mare a stomacului. Corpus se termină cu orificiul piloric Pylorus, care face legătura cu o zonă mai dilatată, Antrum pyloricum, continuat cu o porțiune îngustată, Canalis pyloricus, care se termină cu un sfincter muscular (Musculus sphincter pylori) cu orificiul piloric, Ostium pyloricum. Vase de sânge ce irigă stomacul sunt Truncus coeliacus Ganglioni limfatici: ganglionii limfatici ai stomacului
Legături externe Motilität Magenflora Creierul din stomac , 8 februarie 2008, Diac. Dr. Adrian Sorin Mihalache, Ziarul Lumina
Categorie:Aparatul digestiv Categorie:Organe (anatomie)