Galați este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Se află în apropiere de frontiera triplă sudică cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ, municipiul numără de locuitori stabili, respectiv după domiciliu.
Istoria Galaților a fost marcată de amplasarea lui pe Dunăre, o importantă arteră comercial-fluvială europeană. Viața economică modernă s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier, în jurul aeroportului și-al consulatelor. Situația socio-economică a Galaților, poate fi divizată în trei etape: prima este afirmarea orașului, între 1445 și 1830, a doua este epoca apogeului între 1830 și 1990, iar ultima, cea din prezent, este una de decădere.
Etimologie
Originea numelui de "Galați" dă mari bătăi de cap cercetătorilor. Descoperirea tezaurului de la Barboși, format din 3.700 de monede de argint cu inscripționările grecești Gallati și Kallatiasy, ar înclina balanța către teoria susținută de Vasile Pârvan și Carl Petsch, care are la bază numele provinciei romane Galatia din Asia Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația monetară. Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. A luat ființă și o colonie numită Galati. Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui cetățean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică.
Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab kala'at „cetate, fortăreață”Stelian Brezeanu, Toponimie și realități etnice la Dunărea de jos în secolul al X-lea" (vezi comparativ cuvintele kala, kale și kula „culă” din limbile turcice contemporane).
O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc γαλάζιο (galázio) „azur”; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea.
Având în vedere că denumirea de Galați este puțin răspândită în România (pe lângă municipiu, mai există cu aceeași denumire un cartier al orașului Făgăraș și un sat din județul Hunedoara), ipoteza cea mai plauzibilă este cea a lui Ioan Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui onomastic slavo-român „Gal” căruia i s-a adăugat sufixul „aț”, formă destul de răspândită în slava meridională. Rădăcina „Gal” aparține fondului de cuvinte slave, având sensul de „murdar” sau „noroi”, care, ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înțelesul de „negru”. Astfel, adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat.
Galații mai sunt cunoscuți drept Kalas în turcă, Γαλατσι în greacă.
Istorie
Preistorie Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecționate din silex și os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparținând culturii Coșlogeni din perioada de sfârșit a Epocii Bronzului.
Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca fierului. În vatra orașului s-au găsit vârfuri de săgeți din fier provenite dintr-un mormânt tumular datând din secolul IV î.Hr. La Barboși au fost descoperite vase grecești, datând din secolul V î.Hr. Barboși au fost o importantă davă dacică, cetate fortificată ce a durat aproape 500 de ani. Aici s-a descoperit și un sanctuar asemănător celui de la Sarmizegetusa.
Antichitate
Orașul s-a dezvoltat pe bazele unei străvechi așezări dacice (numita dava), existente în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu perioada celor două războaie cu romani purtate împotriva dacilor, în 101-102 și 105-106, va cunoaște influența civilizației romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barboși, ca și în multe alte cazuri întâlnite în provincia romană Dacia. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperiri demonstrează că Galații datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean. Totodată, în Tabula Peutingeriană, apare denumirea de „GALATIE”, ca oraș sau ținut (marcată cu roșu).
După Epoca Medievală Prima menționare documentară sub numele de Galați (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Galații au crescut în importanță după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, orașul rămânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în cel polono-turc. Odată cu creșterea comerțului, orașul a primit prima descriere, "cumplit oraș de negustori". În Cracovia, geograful Eduard Wapowski, desenează o hartă a Dobrogei, în anul 1526, pe care târgul este menționat cu numele de Galatz.
Hatmanul Mazepa a fost înmormântat la Galați la biserica Sf. Gheorghe, care era închinată la Ierusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalache în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 1772, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese din inscripția bisericii. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații iar biserica Sf. Gheorghe este prădată. Se pare că mormântul lui Mazepa a fost refăcut și deranjat de mai multe ori până când i s-a pierdut urma, odată cu demolarea Bisericii Sf. Gheorghe în 1962. În zilele noastre două cartiere (Mazepa I și II) din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa, iar într-un parc de pe strada Basarabiei i s-a ridicat o statuie, deși hatmanul nu este reprezentativ pentru oraș, necontribuind în niciun fel. right|thumb|200x200px|Galații în 1826
În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Târgul Galaților a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Imperiul Țarist înființează, în anul 1775 primul consulat local, iar Franța și Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul în Galați. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcția de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece și încărcată cu optzeci și patru de tunuri de bronz.”right|thumb|200x200px|Imagine din Strada Domnească (1906)
În Moldova mică În anul 1793, Merkelius face primul plan al târgului, cu 21 de repere. Apare un plan al Moșiei Târgului Galaților, realizat în anul 1819, care conține câteva denumiri ale unor zone, alături de o micuță hartă. Spre exemplu, actuala vale a orașului, se numea Gârla lui Broscoiu, cartierul Vadul Ungurului apare menționat ca sat separat, în actuala Țiglină 1, este menționată cariera de piatră a orașului și totodată, se mai observă patru cimitire parohiale. Începuturile secolului XIX găsește Galații total implicați în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele orașului este strâns legat de începuturile mișcării eteriste în Țările Române. Acțiunea de la Galați, așa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un șir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înființarea primei eforii din Principate în acest oraș, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supușilor otomani din Galați. Acțiunea de la Galați trebuie considerată și plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluția mișcărilor anului 1821. Masacrul din Galați, repetat curând în alte orașe ale Moldovei, avea să deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acțiunii va demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre centrele principale ale insurecției eteriste.
În 1837, Galații dobândesc statutul de port liber, iar după războiul Crimeei din 1854 - 1856 se constituie în oraș sediu Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, orașul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova și în Țara Românească. Reședința sa, situată pe Strada Al. I. Cuza, în apropierea gării orașului, găzduiește în prezent un muzeu. Galații au fost luați în calcul pentru a fi noua capitală a Principatelor Unite.
După Unirea Principatelor După Unirea Principatelor, dezvoltarea orașului s-a accelerat. Totodată, Alexandru Ioan Cuza și Costache Negruzzi, s-au gândit la orașul Galați ca noua capitală a Principatelor Unite. O altă propunere a venit din partea Imperiului Țarist, prin anii 1830, care suna simplu și sec: „vom face Galații capitală și peste Valahia”. Evident, Imperiul Țarist avea alte planuri ascunse, dar flutura inclusiv ideea înființării unei Dacii noi.
S-au înființat noi școli primare și s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerț "Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înființat una dintre cele mai vechi instituții de studiu liceal din țară, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ștefan Zeletin, în lucrarea sa Burghezia română, nota că: „În procesul de naștere a Românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacă de la Paris spre București și Iași; altul tăcut dar adânc, care pleacă de la Londra spre Galați și Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze.” Activitatea comercială s-a dezvoltat și din cauza exportului masiv de cereale, poziția importantă pe care o avea portul Galați în exportul țării fiind remarcată și de consulul Franței din oraș care, la 8 aprilie 1870, nota că: „portul Galați a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre și Marea Neagră în Anglia, Franța și Italia”. Se recunoștea că înflorirea orașului se datora regimului de oraș „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.