miniatura|290x290px| Femei refugiate în Ciad Femeile refugiate se confruntă cu provocări specifice genului în viața de zi cu zi în fiecare etapă a experienței lor de migrație. Problemele comune pentru toate femeile refugiate, indiferent de alte date demografice, sunt accesul la asistență medicală și abuzul fizic, iar cazurile de discriminare, violență sexuală și trafic de persoane sunt cele mai frecvente.Indra, Doreen (1987). „Gender: a key dimension of the refugee experience”. Canada's Journal on Refugees, p. 6 Dar chiar dacă femeile nu devin victime ale unor astfel de evenimente, ele se confruntă adesea cu situații abuzive și cu ignorarea nevoilor lor specifice, ceea ce determină consecințe complexe, inclusiv demoralizare, stigmatizare și deteriorarea sănătății mintale și fizice. Lipsa accesului la resurse adecvate din partea organizațiilor internaționale de ajutor umanitar este agravată de prejudecățile de gen predominante în întreaga lume, deși schimbările recente în integrarea perspectivei de gen vizează tocmai combaterea acestor realități.
Sănătate miniatura| Clinică medicală într-o tabără de refugiați Problemele de sănătate cu care se confruntă femeile refugiate variază de la deshidratare și diaree, la febră mare și malarie. Acestea includ, de asemenea, fenomene de mai mare amploare, precum violența de gen și îngrijirea maternală. Principalele cauze de deces la femeile refugiate sunt malnutriția, diareea, infecțiile respiratorii și complicațiile la naștere. Îngrijirile medicale pentru femeile refugiate sunt influențate de o varietate de factori, inclusiv de bunăstarea lor fizică, psihică și socială. Complicațiile de sănătate și preocupările pentru femeile refugiate sunt fundamentale atât în timpul petrecut în tabere sau adăposturi tranzitorii, cât și odată ce acestea se mută în țările de azil sau de relocare. Factorii externi care contribuie la o mai mare îngrijorare privind sănătatea femeilor refugiate sunt, printre altele,inegalitatea de gen consolidată cultural, mobilitatea limitată, lipsa accesului la instituțiile de asistență medicală, densitatea mare a populației în taberele de refugiați și nivelurile scăzute de educație.
Sănătatea reproducerii Organizațiile internaționale de ajutor umanitar, precum Organizația Națiunilor Unite, sunt de acord că îngrijirea adecvată a reproducerii trebuie să fie „sigură, eficientă...[și] accesibilă.” Potrivit Națiunilor Unite, în timp ce valorile universale în ceea ce privește drepturile omului susțin că serviciile de îngrijire a sănătății reproductive sunt disponibile pentru toate femeile, serviciile care se conformează standardelor adecvate și care respectă în același timp diferențele culturale sunt rareori furnizate femeilor refugiate. Datorită lipsei unei îngrijiri satisfăcătoare a sănătății reproductive în taberele de refugiați, complicațiile legate de sarcină și naștere s-au numărat printre cauzele principale atât de deces, cât și de îmbolnăvire în rândul femeilor refugiate care trăiau în tabere de tranziție în 2010.
Femeile refugiate care au părăsit taberele de ajutor umanitar și s-au mutat definitiv în țări de azil și de relocare se confruntă, de asemenea, cu provocări în domeniul sănătății reproductive. Un studiu publicat în 2004 de Journal of Midwifery and Women's Health a constatat că femeile refugiate care trăiesc în națiunile bogate se confruntă cu dificultăți privind accesul la îngrijirea reproductivă adecvată din cauza stereotipurilor, a barierelor lingvistice și a lipsei de respect și înțelegere culturală.
Sănătate mintală Femeile refugiate se confruntă adesea cu o serie de complicații de sănătate mintală în țările lor de origine, în taberele de refugiați și în țările de transfer sau de azil. În țările lor natale, femeile care au fugit se poate să fi fost abuzate psihosocial sau fizic din mai multe motive, inclusiv genocid; o faptă care face de rușine familia, comunitatea sau tradiția; sau pentru că sunt considerate „periculoase din punct de vedere politic.” Aceste forme de abuz duc adesea la exil sau la evadare și au tendința de a provoca suferință și vătămare dăunătoare sănătății mintale și bunăstării femeilor refugiate. În taberele de refugiați, sănătatea mintală a femeilor refugiate este, de asemenea, afectată de incidența discriminării bazate pe gen, de violența sexuală și domestică, munca forțată și responsabilitățile apăsătoare. În plus, multe femei refugiate suferă de depresie postpartum și depresie perinatală severă, ceea ce le poate afecta viața de zi cu zi și chiar și familiile. În țările de azil și relocare, complicațiile de sănătate mintală prevalează și din cauza barierelor lingvistice și culturale, a stresului post-traumatic cauzat de fuga de persecuție în țările lor de origine, a accesului îngreunat la tratamente și terapie pentru sănătate mintală și a unei probabilități crescute de a se confrunta cu abuz în comparație cu cetățenii țării respective.
Ca urmare a persecuției și părăsirii țărilor de origine, femeile refugiate și solicitante de azil dezvoltă tulburare de stres posttraumatic (TSPT). Mulți cercetători subclasifică structura traumei în agresiune sexuală, abuz fizic, martori la violență, violență de la partener, traumă interpersonală, traumă din copilărie și traumă complexă. De asemenea, studiile de cercetare definesc tulburarea de stres posttraumatic, potrivit reglementărilor trasate de Asociația Americană de Psihiatrie. Unele simptome ale TSPT includ experiențe intruzive și recurente, cum ar fi coșmaruri sau flashback-uri, trăirea intensă a sentimentelor asociate cu evenimentul, sentimente de detașare, evitarea stimulilor asociați cu evenimentul traumatic, agitație crescută, modificări negative ale dispoziției și reacții exagerate de teamă. Dacă simptomele sunt lăsate netratate, mulți supraviețuitori pot experimenta depresie, anxietate, probleme de concentrare, dificultăți de somn, comportament iritabil, accese de furie și dificultăți în a construi relații sănătoase și semnificative.
Fuga din țara de origine poate cauza daune psihologice în relațiile conjugale și familiale. În unele cazuri, implicarea femeilor în viața de familie și în comunitate a fost afectată negativ, lăsându-le deosebit de vulnerabile la efectele traumei din cauza impactului asupra modului în care este perceput rolul femeii în diferite țări. Femeile au obișnuința de a-i îngriji pe ceilalți și de a menține legăturile de familie. Această dinamică contribuie în cele din urmă la atașamentul și subordonarea față de ceilalți. Atașamentul față de ceilalți reprezintă o manifestare de dinamică socială care este afectată atunci când cineva experimentează TSPT. Aceste efecte pot fi deosebit de dăunătoare pentru femeile care încearcă să prospere prin crearea și menținerea conexiunilor cu ceilalți din punct de vedere biologic. Din păcate, femeile refugiate și solicitante de azil se confruntă cu strămutarea familiei, care exacerbează simptomele TSPT.
Serviciile de sănătate mintală ar aduce beneficii refugiaților și solicitanților de azil, deoarece simptomele TSPT s-ar putea agrava dacă nu sunt tratate corespunzător. Un studiu efectuat pe femei refugiate și solicitante de azil a examinat efectele unui program de terapie de grup, conceput pentru a atenua stresul posttraumatic pentru femeile refugiate din Bhutan relocate recent în Statele Unite. Participanții au fost repartizați în mai multe grupuri pentru a determina eficacitatea programului. Femeile au fost împărțite în trei grupuri: două grupuri de intervenție, iar celălalt a servit drept grup de control. Rezultatele evaluărilor, pre, post și ulterioare, arată că participanții din ambele grupuri de intervenție au experimentat semnificativ mai puține simptome de anxietate, depresie, somatizare și TSPT la posttest. În mod interesant, îmbunătățirea sănătății mintale în rândul acestor participanți a continuat și în perioada de urmărire de 3 luni. La polul opus, participanții de control care nu au primit același tip de tratament au arătat că simptomele lor de sănătate mintală s-au agravat în timp. Foarte important, aceste rezultate sugerează că un program de sănătate mintală bazat pe grup, conceput pentru a aborda stresul posttraumatic, poate avea rezultate pozitive asupra sănătății mintale a refugiaților recent relocați. În plus, aceste rezultate oferă dovezi substanțiale că, fără intervenție, refugiații recent relocați ar putea experimenta deprecieri ale sănătății mintale în timp ce se reinstalează în țara gazdă. Sunt necesare mai multe cercetări privind eficacitatea programului pentru a oferi sprijinul adecvat femeilor refugiate și solicitante de azil.
Nutriție Malnutriția femeilor refugiate se manifestă printr-o varietate de moduri atât în taberele de refugiați, cât și în țările de azil și relocare. Problemele legate de siguranța alimentară, neînțelegerile economice și politice și discriminarea în taberele de refugiați contribuie la alimentația deficitară și sănătatea precară a multor femei refugiate. Într-un studiu privind ajutorul alimentar acordat în taberele de refugiați din Rwanda, experții au descoperit că lipsa de atenție și înțelegere a agențiilor internaționale de ajutor față de funcționarea politică, economică și culturală a țărilor aflate în criză poate duce la un ajutor alimentar inadecvat, care la rândul său poate provoca probleme de malnutriție pentru refugiați. De asemenea, studiile au arătat că, în ciuda faptului că nu există nicio distincție legală între refugiații bărbați și femei, comunitățile internaționale de refugiați și chiar organizațiile de ajutor tind să susțină discriminarea bazată pe gen. Acest lucru se traduce printr-o malnutriție disproporționată pentru femeile refugiate, prin lipsa de prioritate în distribuția alimentelor, precum și a asistenței medicale pentru problemele legate de nutriție și lipsa îngrijirii nutriționale adecvate în perioada maternității. miniatura| Refugiaților din Sudanul de Sud li se servește mâncare. Mulți dintre ei se plâng de foamete din cauza raționalizării alimentelor de către Programul Alimentar Mondial Problemele de malnutriție persistă în țările de azil și relocare pentru femeile refugiate, prin mecanisme de insecuritate alimentară și lipsa unui program de educație nutrițională. În urma unui studiu realizat în 2013 pe femeile refugiate somaleze s-a constatat că ratele consumului de carne și ouă au fost semnificativ mai mari la femeile refugiate decât la populațiile comparabile de femei naționale din țara gazdă, în timp ce ratele consumului de fructe și legume au fost semnificativ mai scăzute. Un studiu conex asupra femeilor refugiate cambodgiene a constatat că principalele cauze pentru aportul alimentar slab au fost trăirea în zonele cu venituri mici, nesiguranța alimentară, lipsa mijloacelor economice pentru a cumpăra alimente nutritive și lipsa educației despre o alimentație corectă în noua lor țară de reședință.
Muncă Femeile refugiate sunt adesea supuse muncii forțate în taberele de refugiați prin consolidarea rolurilor și stereotipurilor tradiționale de gen. Femeile din taberele de refugiați sunt de multe ori sursele principale de muncă fizică pentru colectarea și filtrarea apei, precum și pentru micile activități de grădinărit și agricultură și pentru prepararea alimentelor. Also as În ciuda rolului lor important în aceste domenii, femeile sunt excluse de la conducerea comitetelor și partidelor de planificare din taberele de refugiați și li se atribuie roluri strict laborioase. Între timp, bărbații refugiați sunt văzuți frecvent în poziții de influență și putere în tabără, precum și printre agențiile internaționale de ajutor.