Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial (în ) este o comedie de război poloneză din 1970, regizată de Tadeusz Chmielewski, după un scenariu propriu inspirat din romanul Przygody kanoniera Dolasa („Aventurile tunarului Dolas”, 1967) al lui . Stanisław Janicki, Polskie filmy fabularne 1902–1988, Wydawnictwa Artystyczne i Filmowe, Varșovia, 1990, p. 232. Charles Ford, Robert M Hammond, Polish Film: A Twentieth Century History, McFarland & Company, Jefferson, N.C. – Londra, 2009, p. 237. Rolul principal a fost interpretat de actorul Marian Kociniak, care a dobândit o mare popularitate în rândul publicului polonez.

Filmul, compus din trei părți de lungimea unor lungmetraje, relatează aventurile unui soldat polonez, , care, din cauza unor coincidențe comice, crede că el a fost cel care a declanșat Al Doilea Război Mondial. Justyna Deszcz-Tryhubczak, Marek Oziewicz, „Polish Fairy-Tale Film: 130 Years of Innovation and Counting”, în vol. Jack Zipes, Pauline Greenhill, Kendra Magnus-Johnston (ed.), Fairy-Tale Films Beyond Disney: International Perspectives, Routledge, New York – Londra, 2016, p. 165, nota 1. Măcinat de vină și vrând să se reabiliteze cu orice preț, el evadează dintr-un lagăr de prizonieri și intră în necazuri tot mai mari. Aruncat de soartă pe diverse fronturi de război (Iugoslavia, Marea Mediterană, Africa, Italia), el vrea să lupte împotriva naziștilor și se întoarce în cele din urmă în Polonia. Acest film s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul spectatorilor și telespectatorilor și a fost vizionat de 8.485.163 de spectatori în cinematografele din Polonia, ceea ce-l plasează pe locul 15 în topul celor mai vizionate filme poloneze din Polonia. Marek Haltof, Historical Dictionary of Polish Cinema, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham, MD, 2015, p. 279.

Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial, care era inițial alb-negru, a fost în anul 2001 de compania hollywoodiană Dynacs Digital Studios, la comanda televiziunii Polsat și a Studioului de Film „Oko”. Proiectul de colorare a filmelor Între noi (1967) și Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial (1970) a fost coordonat de directorul de imagine și de directorul de producție Zbigniew Stanek. Versiunea colorată a acestui film nu a fost distribuită în cinematografe și a fost prezentată în premieră la 1 aprilie 2002 de către postul de televiziune Polsat.

Rezumat

stanga|miniatura|240x240px|Traseul aproximativ al călătoriei lui Franciszek Dolas În noaptea de 31 august 1939 un pluton al Armatei Poloneze ajunge cu trenul la granița polono-germană Jan Słodowski, Leksykon polskich filmów fabularnych, Wydawn. Wiedza i Życie, Varșovia, 1997, p. 253. pentru a întări apărarea gării Brzozkowo. , unul dintre soldați, adoarme în vagon după un chef cu multă bere și trece din neatenție granița în Germania Nazistă, cu câteva minute înaintea începerii invaziei. După ce se trezește, el coboară din tren și observă pe peronul gării un general german, ceea ce-l face să suspecteze că are loc o . Încercând să-l captureze pe general, Dolas trage un foc de armă în aer, iar în clipa următoare începe atacul german asupra Poloniei, făcându-l pe Franek să creadă că a declanșat un război. Este capturat de germani și ajunge într-, unde vrea să organizeze o evadare, dar entuziasmul său exagerat îi face pe conspiratorii din lagăr să-l țină la distanță. Cu toate acestea, Franek nu renunță la intenția sa și, după o primă încercare nereușită, este ținut trei săptămâni în izolare, ceea ce-i determină pe colegii săi să-l trateze cu respect.

Atunci când militarii germani descoperă că polonezii săpau pe ascuns un tunel pentru a evada, decid să-i transfere într-un alt lagăr, mai îndepărtat, dar Dolas reușește să evadeze într-o gară. Împreună cu camaradul său din lagăr, Józek Kryska, el se ascunde într-un vagon al unui tren de vite care, după cum credeau, mergea la Strasbourg (Franța). Ei sperau să se înroleze acolo în Armata Franceză și să continue lupta împotriva germanilor. Cu toate acestea, trenul nu mergea la Strasbourg, ci la Strassberg, un orășel din Tirol (Austria), unde cei doi evadați sunt confundați cu niște țărani polonezi și nevoiți să lucreze pentru fermierii locali. Șederea lor acolo nu durează mult, pentru că Dolas eliberează din greșeală un taur care îi atacă pe austriecii adunați la o serbare câmpenească. Polonezul este condamnat la moarte de către Gestapo pentru fapta sa, dar sare dintr-un tren care mergea cu viteză în timp ce era transportat la un alt lagăr.

Dolas traversează granița în Iugoslavia, unde este primit cu căldură de grăniceri, și ajunge la Ambasada Poloniei de la Belgrad, iar apoi o însoțește la Split pe locotenentul Elżbieta, care se îmbarcă pe nava grecească „Attica” pentru a călători la Cairo, unde trebuia să ia legătura cu comandanții militari polonezi refugiați acolo. Odată misiunea îndeplinită, fostul prizonier de război sare de pe vapor și intră într-o tavernă din port, vrând să bea ceva și intenționând să se alăture Armatei Iugoslave ce lupta împotriva invadatorilor germani. Este prins într-o încăierare iscată de căpitanul Dimo Stojadinović și se trezește apoi pe nava comercială iugoslavă „Drava”, care naviga de la Dubrovnik spre Famagusta (Cipru), fiind nevoit să lucreze ca fochist în timpul călătoriei. Nava iugoslavă este torpilată însă de un submarin italian și se scufundă, spre spaima lui Dolas, care crede că el a contribuit la scufundarea navei prin acționarea unei manete.

Echipajul navei iugoslave este salvat de vaporul francez „Jeanette”, iar marinarii ajung la Beirut (teritoriu care făcea parte atunci din Siria și Liban sub mandat francez) și sunt înrolați forțat în Legiunea Străină, unde Franek este repartizat, din greșeală, ca bucătar. După ce reușește să obțină alimente proaspete de la negustorii arabi în urma practicării jocului alba-neagra, Dolas dobândește o poziție de autoritate în rândul legionarilor, dar căpitanul Letoux ordonă arestarea lui pentru a-i liniști pe arabi. Ca urmare a apelului generalului de Gaulle, majoritatea militarilor din acea unitate a Legiunii Străine întorc spatele comandantului lor și trec de partea . Legionarii se alătură trupelor britanice în lupta împotriva forțelor Axei, dar Franek refuză deoarece vrea să se întoarcă în patrie pentru a participa la eliberarea sa. Militarii britanici îl arestează și, din cauza entuziasmului său excesiv, îl tratează ca pe un prizonier de război. Tabăra britanică este atacată de italieni, iar, în timpul unei incursiuni nocturne italiene, Franek evadează pentru că este convins că a lovit grav un ofițer britanic. El reușește să scape îmbrăcat în uniformă engleză și întâlnește un soldat italian, care i se predă și apoi este rănit. Neputând să-l părăsească, Franek îl duce în tabăra italiană, unde provoacă o mare agitație după ce italienii cred că „ofițerul englez” a venit să captureze fetele ce lucrau în bordelul local. Încearcă să scape deghizat în sanitar, dar este luat cu forța pentru a-l îngriji chiar pe soldatul rănit pe care-l adusese în tabără și ajunge în cele din urmă pe o navă care mergea către Italia.

Frabek debarcă într-un port italian și, după ce fură uniforma și actele unui militar german, reușește să scape temporar Jan Słodowski, Leksykon polskich filmów fabularnych, Wydawn. Wiedza i Życie, Varșovia, 1997, p. 254. cu ajutorul unei țărănci tinere pe nume Mirella. Este capturat apoi de germani și ajunge în fața unei curți marțiale, care îl consideră dezertor și îl trimite pe Frontul de Est. Totuși, nu ajunge acolo, pentru că sare cu parașuta din avion și aterizează într-un copac din curtea unei mănăstiri poloneze din apropierea satului Nowa Wieś (aflat la 25 km de Lublin). După mai multe peripeții, Franek întâlnește o tânără telegrafistă pe nume Teresa, căreia îi dovedește originea sa poloneză, și se alătură amândoi unei unități locale de partizani. Acolo el îl reîntâlnește acolo pe vechiul său camarad Józek Kryska, care, după ce își amintește de necazurile în care intrase datorită lui, interzice înarmarea recrutului. Dolas se deplasează, împreună cu unitatea, către un pod pe care partizanii doreau să-l captureze, dar pe drum se rătăcește prin pădure și ajunge pe un câmp minat, unde este salvat de un țăran. Încercând să ajungă la unitatea sa, el se aruncă în apa râului și este dus de curent chiar la podul unde urma să aibă loc lupta. Podul fusese minat anterior de germani pentru a fi aruncat în aer, dar Franek reușește să dezarmorseze minele și astfel îi ajută pe partizani să câștige lupta. În momentul următor se apropie tancurile sovietice ale căror echipaje sunt întâmpinate cu mare bucurie de partizani.

Distribuție Marian Kociniak — starszy strzelec

Partea I

Janina Borońska — locotenentul Elżbieta din cadrul Serviciilor Speciale Poloneze Adam Cyprian — moș Gulke, fermier austriac, fratele baronului Herbert Gulke — Józek Kryska, militarul polonez care concepe un plan de evadare din lagăr prin săparea unui tunel — Dimo Stojadinović, căpitanul navei iugoslave „Drava” — fochistul de pe nava iugoslavă Jarosław Skulski — colonelul de la Ambasada Poloniei din Belgrad Tomasz Zaliwski — ofițerul iugoslav, șeful pichetului de grăniceri Elżbieta Starostecka — cântăreața din taverna iugoslavă — Helmut, agentul Gestapo care îl escortează pe Franek la tren Emil Karewicz — ofițerul Gestapo din Baumburg (Austria) Henryk Łapiński — Władzio Wachocki, militar polonez, membru al „grupului de evadare” al lui Józek Kryska Stanisław Milski — generalul german care conduce trupele de invazie Kazimierz Talarczyk — Woydyłło, militar polonez cu mustață, membru al „grupului de evadare” al lui Józek Kryska — feldwebelul german din lagărul de prizonieri Ludwik Benoit — chelnerul solid din taverna iugoslavă (nemenționat) — militarul polonez din lagăr care vinde cârnați (nemenționat) Jerzy Block — Tolek, Brzozkowo (nemenționat, dublat de Zygmunt Zintel) — căpitan polonez de la granița polono-germană (nemenționat) — ofițer german registrator din vagon (nemenționat) — ofițer polonez din lagărul de prizonieri (nemenționat) Krzysztof Fus — căpitanul navei germane care recruta, cu ajutorul turcului, marinari iugoslavi (nemenționat) Mieczysław Antoni Gajda — Wacław Janczak („Wacek”), un țăran polonez care însoțește transportul de vite (nemenționat) Czesław Górka — Schultzer, santinela pălmuită de la granița germano-poloneză — Hans, agentul Gestapo care bate la mașină numele „Grzegorz Brzęczyszczykiewicz” (nemenționat) Janusz Kłosiński — proprietarul tavernei iugoslave (nemenționat) Eugeniusz Korczarowski — ofițer german registrator din vagon (nemenționat) Tadeusz Kożusznik — militarul german care-i caută pe cei doi evadați din gară (nemenționat) — marinarul din taverna iugoslavă care refuză să se angajeze pe nava germană (nemenționat) — militar polonez din lagărul de prizonieri (nemenționat) Mieczysław Łoza — ofițer polonez de la granița polono-germană (nemenționat) — locotenentul Regulski, comandantul plutonului polonez care ajunge la granița polono-germană (nemenționat) — aviatorul polonez din lagărul de prizonieri (nemenționat) — baronul Herbert Gulke, fermierul austriac care primește vitele poloneze (nemenționat) — Jędrzej Grzyb, un țăran polonez care însoțește transportul de vite (nemenționat) — țăranul muntenegrean care bea cu Dolas (nemenționat) — Obersturmführer-ul SS, adjutantul generalului (nemenționat) Mirosław Szonert — jandarmul austriac care-l arestează pe Dolas (nemenționat) — marinar polonez din lagărul de prizonieri (nemenționat) — santinela germană din lagărul de prizonieri care este lovită cu piatra (nemenționat) — funcționar al Ambasadei Poloniei din Belgrad (nemenționat) Wojciech Zagórski — turcul care recrutează marinari pentru o navă germană (nemenționat)

Dublaj de voce Zygmunt Zintel — Tolek (nemenționat)

Partea a II-a

Krystyna Borowicz — matroana bordelului din tabăra italiană Anna Gębicka — dansatoarea arabă din apartamentul căpitanului Letoux