Ion Coman (n. 25 martie 1926, comuna Asan-Aga, județul Teleorman, d. 19 februarie 2015) a fost un politician comunist român, fost general-colonel degradat prin hotărâre judecătorească în 1991, care a îndeplinit funcțiile de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1974-1976), ministru al apărării naționale (1976-1980), deputat în Marea Adunare Națională (1965 - 1989) și secretar al C.C. al P.C.R.

Biografie

Ion Coman s-a născut la data de 25 martie 1926, în comuna Asan-Aga. A urmat Școala Industrială din București și apoi Școala Divizionară de la Arad. Devine activist în cadrul Uniunii Tineretului Muncitor și este trimis la studii la universitățile de marxism-leninism din București și Cluj, unde își însușește cunoștințe în domeniul filozofiei și materialismului dialectic (1954-1957).

În anul 1959, Ion Coman devine student la Facultatea de Comandă și Stat Major din cadrul Academiei Militare din București, ale cărei cursuri le-a absolvit ca șef de promoție. Este încadrat apoi ca ofițer în Direcția Superioară Politică a Armatei (DSPA), alternând răspunderile din cadrul organelor de partid cu cele din statele majore.

La data de 17 iunie 1962, este numit în funcția de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major, apoi a îndeplinit funcțiile de comandant al Armatei a III-a, dislocată la Cluj (25 noiembrie 1964 - 17 iunie 1965) și adjunct al ministrului forțelor armate și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei (1965-1974). În anul 1965 a devenit membru al CC al PCR. A fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) la 6 mai 1971.Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 164 din 6 mai 1971 privind înaintarea în grad a unor generali și acordarea gradului de general-maior și contraamiral unor colonei și căpitani de rangul I, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 57, Partea I, vineri 7 mai 1971, p. 352.

În perioada 29 noiembrie 1974 - 16 iunie 1976, generalul-colonel Ion Coman a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și prim-adjunct al ministrului apărării naționale. În calitate de șef al Marelui Stat Major, el a contribuit la consolidarea structurilor din domeniul înzestrării armatei cu tehnică din producția internă, iar în planul instruirii trupelor a propus renunțarea la schemele rigide și la practicile ineficiente. Generalul Coman a fost primul șef de stat major dintr-o țară est-europeană care a fost primit la Casa Albă de către un președinte al Statelor Unite ale Americii (Gerald Ford) (martie 1976). Șefii Statului Major General În anul 1975, Ion Coman a fost reales ca membru al Consiliului de Stat al R.S. România.

După un an și jumătate cât a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major, la data de 16 iunie 1976, generalul-colonel Ion Coman a fost numit în funcția de ministru al apărării naționale, pe care a îndeplinit-o până la 29 martie 1980.

Începând din anul 1980, îndeplinește funcții importante în organele de conducere ale PCR, fiind secretar al Comitetului Central și șef al secției militare și juridice (1980-1989) și deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1965 - 1989.

A fost căsătorit și are un copil.

Activitatea în Revoluție și judecarea sa

În decembrie 1989, generalul-colonel Ion Coman îndeplinea funcția de secretar al C.C. al P.C.R. După începerea evenimentelor de la Timișoara, Nicolae Ceaușescu a convocat o ședință a Comitetului Politic Executiv al PCR, în care toți demnitarii comuniști prezenți au fost de acord ca demonstrațiile să fie înăbușite cu arme de foc. La data de 17 decembrie 1989, orele 15,30, a fost trimisă la Timișoara o delegație de generali din Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne, formată din generalii Ion Coman, Ștefan Gușă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac, Constantin Nuță, Mihalea Velicu și coloneii Filip Teodorescu și Gabriel Anastasiu. Ion Coman a fost numit comandant unic pentru Timișoara.

În seara zilei de 17 decembrie 1989, trupele Ministerului Apărării Naționale au tras cu arme de foc la Timișoara, murind peste 50 de oameni și fiind operate câteva sute de arestări, între care și minori. Averea, 16 decembrie 2005 - Ucigașii din Decembrie '89, spălați de păcate de Justiția post-comunistă

La 22 decembrie 1989, generalul Coman a fost arestat și judecat pentru faptele sale, apoi condamnat și ulterior grațiat.

Astfel, prin Sentința nr. 6 din 9 decembrie 1991 a Curții Supreme de Justiție, Secția militară, a fost condamnat la 20 ani închisoare și degradare militară pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și 10 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav. S-a dispus ca inculpatul Ion Coman să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, cu adăugarea unui spor de 5 ani, în total 25 ani închisoare, precum și interzicerea timp de 10 ani a drepturilor și degradare militară. Decizia instanței, în "Curtea Supremă de Justiție - Procesele revoluției din Timișoara (1989)", Editura Artpress, Timișoara 2004

Atât Parchetul Militar, cât și inculpatul au formulat recurs, iar Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 30 din 6 iunie 1997 a casat sentința din 1991 și i-a redus pedeapsa pentru infracțiunea de omor deosebit de grav de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare. Conform Codului Penal, el urma să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, 10 ani interzicerea drepturilor civile, precum și degradarea militară. Decizia instanței, în "Curtea Supremă de Justiție - Procesele revoluției din Timișoara (1989)", Editura Artpress, Timișoara 2004.

Prin Decretul 588/11 decembrie 2000, semnat de către președintele României Emil Constantinescu, Ion Coman a fost grațiat de restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea Decretul nr. 588 din 11 decembrie 2000 privind acordarea unor grațieri individuale (publicat în "Monitorul Oficial" nr. 657 / 14.12.2000). În total, el a executat în detenție 3 ani, 3 luni și 10 zile. Foarte activ în mijloacele de informare în masă din România în a prezenta propria versiune despre revoluția din 1989, Ion Coman a publicat și două cărți despre acest subiect.

A decedat pe 19 februarie 2015, fiind înhumat la Cimitirul Ghencea militar.

Decorații Ordinul „23 August” clasa a V-a (12 august 1959) „pentru contribuție activă la întărirea regimului democrat-popular”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 195. Ordinul „23 August” clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 156. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Partidului Comunist din România, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 158. titlul de Erou al Muncii Socialiste (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 2. Medalia comemorativă „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă” (20 august 1984) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”Decretul prezidențial nr. 166 din 20 august 1984 privind conferirea medaliei comemorative „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XX, nr. 67, Partea I, miercuri 22 august 1984, p. 2. Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (10 octombrie 1986) „pentru contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani”Decretul prezidențial nr. 191 din 10 octombrie 1986 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XXII, nr. 58, Partea I, miercuri 15 octombrie 1986, p. 3.

Lucrări publicate România în războiul de independență 1877-1878 (Ed. Militară, 1977) - coautor Etica comunistă și conduita militară (Ed. Militară, 1978) Apărarea națională în concepția Partidului Comunist Român (1982) Concepția politico-militară a tovarășului Nicolae Ceaușescu privind apărarea independenței patriei noastre socialiste (Ed. Militară, 1983) - coautor Timișoara. Zece ani de la sângerosul decembrie 1989 (Ed. Sylvi, București, 2000) Omul se duce, faptele rămân, istoria însă le va judeca (Ed. Meteor Press, București, 2007) - coautor

Citate

Note

Legături externe Șefii Statului Major General

Categorie:Nașteri în 1926 Categorie:Nașteri pe 25 martie Categorie:Generali români din secolul al XX-lea Categorie:Participanți la Revoluția Română din 1989 Categorie:Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român Categorie:Deputați în Marea Adunare Națională Categorie:Miniștri comuniști români Categorie:Miniștrii apărării naționale Categorie:Persoane grațiate sau amnistiate Categorie:Membri ai Partidului Muncitoresc Român Categorie:Eroi ai Muncii Socialiste ai Republicii Socialiste România Categorie:Decorați cu Ordinul 23 August