O țară în curs de dezvoltare este un stat suveran cu un sector industrial mai puțin dezvoltat și un Indice de dezvoltare umană (IDU) mai scăzut în comparație cu alte țări. Totuși, această definiție nu este universal acceptată. De asemenea, nu există un acord clar asupra țărilor care se încadrează în această categorie. Termenii „țară cu venituri mici și medii” (low and middle-income country - LMIC) și „nouă economie emergentă” (newly emerging economy - NEE) sunt adesea folosiți interschimbabil, dar se referă doar la economiile țărilor. Banca Mondială clasifică economiile lumii în patru grupe, pe baza venitului național brut per locuitor: țări cu venituri ridicate, medii superioare, medii inferioare și cu venituri mici. Țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt subgrupuri de țări în curs de dezvoltare. Țările de la celălalt capăt al spectrului sunt de obicei denumite țări cu venituri mari sau țări dezvoltate.

Există controverse cu privire la utilizarea termenului, deoarece unii consideră că acesta perpetuează un concept învechit de „noi” și „ei” (în grup și în afara grupului). În 2015, Banca Mondială a declarat că „o categorizare a lumii în țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate” a devenit mai puțin relevantă și că va elimina treptat utilizarea descriptorului respectiv. În schimb, rapoartele vor prezenta agregarea datelor pentru regiuni și grupuri de venituri. Termenul „Sudul Global” (Global South) este folosit ca termen alternativ pentru a desemna țările în curs de dezvoltare.

Țările în curs de dezvoltare tind să aibă unele caracteristici comune, adesea datorită istoriei sau geografiilor lor. De exemplu, acestea au de obicei: niveluri mai scăzute de acces la apă potabilă sigură, sanitație și igienă, se confruntă cu sărăcia energetică și niveluri mai ridicate de poluare (de ex. poluarea aerului, managementul deșeurilor, poluarea apei, defecarea în aer liber), proporții mai mari de oameni cu boli tropicale și infecțioase (boli tropicale neglijate), un număr mai mare de accidente rutiere și, în general, o infrastructură de calitate mai slabă. În plus, există adesea rate ridicate de șomaj, sărăcie, foamete, sărăcie extremă, muncă a copiilor, malnutriție, persoane fără adăpost, abuz de substanțe, prostituție, suprapopulare, tulburări civile, exodul capitalului uman, economie subterană, rate ridicate de infracționalitate (extorcare, tâlhărie, efracție, crimă, omucidere, trafic de arme, trafic sexual, trafic de droguri, răpire, viol), niveluri scăzute de educație, rate ridicate de inegalitate economică, abandon școlar, acces inadecvat la serviciile de planificare familială, numeroase cazuri de sarcină la adolescență, număr ridicat de locuințe informale și mahalale, corupție la toate nivelurile guvernamentale și instabilitate politică. Spre deosebire de țările dezvoltate, țările în curs de dezvoltare nu au implementat statul de drept.

Accesul la asistența medicală este adesea scăzut. Oamenii din țările în curs de dezvoltare au, de obicei, o speranță de viață mai mică decât cei din țările dezvoltate, reflectând veniturile mai reduse și sănătatea publică mai precară. Ponderea bolilor infecțioase, a mortalității materne, mortalității infantile și a copiilor de peste 1 an sunt de obicei substanțial mai mari în aceste țări. Este de așteaptat ca efectele schimbărilor climatice să aibă un impact mai mare asupra țărilor în curs de dezvoltare decât asupra țărilor cu venituri mari, deoarece majoritatea dintre ele au o vulnerabilitate la schimbările climatice, respectiv o reziliență scăzută

Țările în curs de dezvoltare sunt adesea caracterizate de o vârstă medie mai mică decât în țările dezvoltate. Îmbătrânirea populației este un fenomen global, dar vârsta populației a crescut mai lent în țările în curs de dezvoltare

„Ajutorul pentru dezvoltare” sau „cooperarea pentru dezvoltare” reprezintă ajutorul financiar acordat de guverne străine și alte agenții pentru a sprijini dezvoltarea economică, de mediu, socială și politică a țărilor în curs de dezvoltare. Dacă obiectivele de dezvoltare durabilă care au fost stabilite de Națiunile Unite pentru anul 2030 vor fi atinse, multe dintre aceste probleme ar fi depășite. Bangladesh a atins în mod constant o rată anuală de creștere a PIB care o depășește pe cea a Pakistanului cu aproximativ 2,5 puncte procentuale. Soarta stabilității Pakistanului este din ce în ce mai împletită cu traiectoria unei crize economice care se adâncește

Clasificarea țărilor

Există mai mulți termeni folosiți pentru a clasifica țările în funcție de nivelurile brute de dezvoltare. Clasificarea oricărei țări diferă în funcție de sursă și, uneori, aceste clasificări sau terminologia specifică utilizată sunt considerate peiorative.

Pe grupe de venit

Banca Mondială clasifică economiile lumii în patru grupe, pe baza venitului național brut per locuitor calculat în fiecare an la 1 iulie folosind „metoda Atlas”:

țări cu venituri mici țări cu venituri medii-inferioare țări cu venituri medii superioare țări cu venituri mari (similar cu țări dezvoltate)

Primele trei grupuri (excluzând grupul „țări cu venituri mari”) sunt denumite împreună „țări cu venituri mici și medii” (Low and middle income countries - LMIC). De exemplu, pentru anul fiscal 2022, o țară cu venituri mici este definită ca una cu un VNB per locuitor mai mic de 1.045 USD, o țară cu venit mediu inferior este una cu VNB per locuitor între 1.046 și 4.095 USD, o țară cu venituri medii superioare este una cu VNB per locuitor între 4.096 și 12.695 USD, iar o țară cu venituri mari este una cu VNB per locuitor de peste 12.696 USD.

După piețe și creștere economică Utilizarea termenului „piață” în loc de „țară” indică de obicei o concentrare specifică asupra caracteristicilor pieței de capital ale țărilor, spre deosebire de economia generală.

țări dezvoltate și piețe dezvoltate țări în curs de dezvoltare, care includ, în ordinea descrescătoare a creșterii economice sau a dimensiunii pieței de capital: țări nou industrializate, piețe emergente, piețe de frontieră, țări cel mai puțin dezvoltate (numite și „țări cel mai puțin dezvoltate economic”).

În conformitate cu alte criterii, unele țări se află într-un stadiu intermediar de dezvoltare sau, așa cum le-a definit Fondul Monetar Internațional (FMI) după căderea Uniunii Sovietice, „țări în tranziție”: toate cele din Europa Centrală și de Est (inclusiv țările din Europa Centrală care mai aparțineau „Grupului Europei de Est” din instituțiile ONU), fostele țări din Uniunea Sovietică situate în Asia Centrală (Kazahstan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Turkmenistan) și Mongolia. Până în 2009, publicația anuală World Economic Outlook[en] (WEO) a FMI a clasificat țările ca fiind „avansate”, „emergente” sau „în curs de dezvoltare”, în funcție de nivelul veniturilor per locuitor, gradul de diversificare a exporturilor (astfel încât exportatorii de petrol care au un PIB per locuitor ridicat nu ar beneficia de o clasificare superioară întrucât produsele petroliere reprezintă aproximativ 70% din exporturi) și gradul de integrare în sistemul financiar global.

Din punct de vedere geografic

Țările în curs de dezvoltare pot fi, de asemenea, clasificate după criterii geografice: state insulare mici în curs de dezvoltare, țări în curs de dezvoltare fără ieșire la mare (țările fără ieșire la mare se confruntă adesea cu dezavantaje economice și de altă natură).

În funcție de alți parametri

După alți parametri, țările în curs de dezvoltare pot fi clasificate ca:

țări sărace puternic îndatorate, o definiție dintr-un program al FMI și al Băncii Mondiale, economii în tranziție, care trec de la o economie centralizată la o economie de piață „sistem de clustering multidimensional”, cu mențiunea că țări diferite au priorități de dezvoltare și niveluri de acces la resurse și capacități instituționale diferite, iar pentru o prezentare mai nuanțată a țărilor în curs de dezvoltare și a caracteristicilor lor, acestea au fost clasificate în cinci grupuri distincte, pe baza unor factori precum nivelurile de sărăcie, inegalitate, productivitate, inovare, constrângeri politice și dependență de fluxurile externe.

Prin autodeclarare

În general, Organizația Mondială a Comerțului acceptă declarația oricărei țări că este „în curs de dezvoltare”. Anumite țări care au devenit „dezvoltate” în ultimii 20 de ani după aproape toate criteriile economice, încă insistă să fie clasificate drept „țări în curs de dezvoltare”, deoarece aceasta le dă dreptul la un tratament preferențial în cadrul OMC, țări precum Brunei, Hong Kong, Kuweit, Macao, Qatar, Singapore și Emiratele Arabe Unite au fost menționate și criticate pentru acest statut autodeclarat.

Conceptul de dezvoltare și măsurarea acesteia

Dezvoltarea poate fi măsurată prin evaluarea factorilor economici sau umani. Țările în curs de dezvoltare sunt, în general, țări care nu au atins un grad semnificativ de industrializare în raport cu populația lor și au, în majoritatea cazurilor, un nivel de trai mediu spre scăzut. Există o asociere între veniturile mici și creșterea mare a populației. Dezvoltarea unei țări este măsurată utilizând indici statistici precum venitul național brut per locuitor, produsul intern brut per locuitor, speranța de viață, rata de alfabetizare, indicele de libertate și altele. ONU a dezvoltat Indicele dezvoltării umane, un indicator compus al unora dintre statisticile de mai sus, pentru a măsura nivelul de dezvoltare umană pentru țările în care sunt disponibile date. În anul 2007, ONU a stabilit Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), prin adoptarea unui plan elaborat de toate țările lumii și de instituțiile de dezvoltare de top, pentru a evalua dezvoltarea. Aceste obiective s-au încheiat în 2015, pentru a fi înlocuite de Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD).

Conceptul de „națiune în curs de dezvoltare” se regăsește, sub un termen sau altul, în numeroase sisteme teoretice cu orientări diverse, de exemplu, teoriile decolonizării[en], teologia eliberării[en], marxism, anti-imperialism[en], teoria modernizării[en], schimbarea socială[en] și economia politică.

Un alt indicator important îl reprezintă schimbările sectoriale care au avut loc de la stadiul de dezvoltare a țării. În medie, țările cu o contribuție de 50% din sectorul secundar (producție) au crescut substanțial. În mod similar, țările cu o dezvoltare solidă a sectorului terțiar (servicii) înregistrează, de asemenea, o rată mai mare de dezvoltare economică.

Teorii asociate

Termenul de „țară în curs de dezvoltare” este asociat cu numeroase teorii de cercetare (în ordine cronologică):

teoria modernizării[en] – pentru a explica procesul de modernizare în cadrul societăților, teoria dependenței[en] – ideea că resursele curg dintr-o „periferie” a statelor sărace și subdezvoltate către un „nucleu” de state bogate, îmbogățindu-le pe cele din urmă în detrimentul primelor, teoria dezvoltării[en] – o colecție de teorii despre modalitatea optimă de schimbare a societății, teoria postdezvoltare[en] – care susține că întregul concept și practicile de dezvoltare sunt o reflectare a hegemoniei vest-nord asupra restului lumii.

Critici

Există critici pentru utilizarea termenului „țară în curs de dezvoltare”. Termenul ar putea implica inferioritatea acestui tip de țară în comparație cu o țară dezvoltată. Ar putea presupune dorința de dezvoltare conform modelului occidental tradițional de dezvoltare economică, pe care unele țări au ales să nu-l urmeze. Au fost propu;i indicatori alternativi precum „fericirea națională brută”.